CSJ. Decizia nr. 1329/2002. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Lg .189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr.1329
Dosar nr.1443/2002
Şedinţa publică din 1 aprilie 2003
S-a luat în examinare recursul declarat de T.Ş. împotriva sentinţei civile nr.181 din 25 februarie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia de contencios administrativ.
La apelul nominal s-au prezentat: recurentul reclamant T.Ş. personal, precum şi intimata pârâtă Casa Judeţeană de Pensii Ilfov reprezentată de consilierul juridic T.C.
Procedura completă.
Recurentul reclamant T.Ş. asolicitat admiterea recursului pentru motivele invocate în scris la dosar, casarea sentinţei atacate şi în fond admiterea acţiunii.
Consilierul juridic T.C. asolicitat respingerea recursului canefondat, depunând în combaterea motivelor de recurs, note scrise.
CURTEA
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată şi înregistrată la data de 3 decembrie 2001 reclamantul T.Ş. a solicitat ca în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii Ilfov să se dispună anularea Deciziei nr.1589 emisă de pârâtă la 5 noiembrie 2001, decizie prin care i-a fost respinsă cererea de a fi încadrat şi a-i acorda calitatea şi drepturile de beneficiaral Legii nr.189/2000.
Acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti – Secţia contencios administrativ a fost respinsă prin sentinţa nr.181 din 25 februarie 2002.
Pentru a respinge acţiunea, instanţa sesizată areţinut că reclamantul nu a făcut dovada persecuţiei etnice, că potrivit OG nr.242/2002 poate solicita despăgubiri pentru bunurile imobile pierdute, că nu se încadrează în prevederile Legii nr.189/2000.
Împotriva acestei hotărâri pronunţate de către Curtea de Apel Bucureşti – Secţia contencios administrativ a declarat recurs reclamantul, criticând sentinţa nr.181/2002 ca fiind nelegală, pronunţată cu nesocotirea dovezilor dar şi a actului normativ care reglementează obiectul acţiunii sale.
Recursul este fondat.
De prevederile art.1 din Ordonanţa Guvernului nr.105/1999 aprobată şi modificată prin Legea nr.189/2000, beneficiază persoana cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii din motive etnice, şi anume la lit. „c" - „a foststrămutată în altălocalitate decât cea de domiciliu", cazul care priveşte recursul de faţă.
Prin normele de aplicare a OG nr.105/1999 aprobate de Hotărârea Guvernului nr.127 din 14 februarie 2002, în art.2 s-a precizat că prin persoană care afost strămutată în altă localitate se înţelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să îşi schimbe domiciliul în altă localitate din motive etnice. În această categorie se includ şi persoanele care au fost expulzate, s-au refugiat, precum şi cele care au făcut obiectul unui schimb de populaţie ca urmare a unui tratat bilateral.
Reclamantul este născut la 13 septembrie 1931 în localitatea Turtucaia, iar urmaretratatului bilateral din 7 septembrie 1940 încheiat între România şi Bulgaria, părinţii acestuia şi reclamantul care era minor, au fost strămutaţi obligatoriu în România.
La dosarau fost depuse acte în acest sens; certificatul de naştere în copie, copie B.I., dar şi răspunsul dat de direcţia arhivăşi documente diplomatice nr.D (03) 410 din 2 septembrie 1996 şi listele cu bunurile mobile ce au fost lăsate în Bulgaria.
Curtea constată deci că reclamantulrecurent este îndreptăţit să beneficieze de drepturile acordate de Legea nr.189/2000, având calitatea de persoană strămutată, art.1 lit. „c", considerente pentru care se va admite ca fondat recursul, va fi casată sentinţa nr.181/2002, iar în fond va admite acţiunea reclamantului şi va anula Decizia nr.1589/2001 emisă de Casa Judeţeană de Pensii Ilfov. Va fi obligată pârâta Casa Judeţeană de Pensii Ilfov să emită o nouă decizie prin care să îi recunoască reclamantului calitatea de beneficiar al prevederilor OG nr.105/1999, astfel cum a fost aprobată şi modificată prin Legea nr.189/2000 şi să îi acorde drepturile corespunzătoare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE.
Admite recursul declarat de T.Ş. împotriva sentinţei civile nr.181 din 25 februarie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi în fond admite acţiunea reclamantului T.Ş..
Anulează Decizia nr.1589/2001 aCasei Judeţene de Pensii Ilfov, obligând-o pe pârâtă să emită o nouă decizie prin care să-i recunoască calitatea de beneficiar al prevederilor OG nr.105/1999 astfel cum a fost aprobată şi modificată prin Legea nr.189/2000 şi să-i acorde drepturile corespunzătoare.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi1 aprilie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1327/2002. Contencios. Refuz acordare drepturi... | CSJ. Decizia nr. 1330/2002. Contencios. Pensie. Recurs → |
|---|
