CSJ. Decizia nr. 1436/2002. Contencios. Refuz acordare drepturi conform D.L. 118/1990. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr.1436
Dosar nr.3113/2002
Şedinţa publică din 8 aprilie 2003
S-a luat în examinare recursul declarat de A.I. împotriva sentinţei civile nr.570/CA/2002-P din 4 noiembrie 2002 a Curţii de Apel Oradea.
La apelul nominal au lipsit recurentul-reclamant A.I., precum şi intimata-pârâtă Direcţia de Muncă şi Solidaritate Socială Bihor.
Procedura completă.
CURTEA
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 13 septembrie 2002 reclamantul A.I. a solicitat anularea deciziei nr.400/1999 emisă de Direcţia Generală de Muncă şi Protecţie Socială Bihor, prin care s-a respins contestaţia petentului împotriva deciziei nr.297/1999 emisă de Comisia pentru aplicarea Decretului-Lege nr.118/1990 reţinându-se că nu a făcut dovada motivului politic al condamnării.
Prin sentinţa civilă nr.570/2002 a Curţii de Apel Oradea, Secţia contencios administrativ, acţiunea a fost respinsă.
Instanţa a reţinut că prin sentinţa nr.1629 din 27.10.1949 reclamantul a fost condamnat la 3 ani închisoare corecţională, 4000 lei amendă corecţională şi confiscarea averii, iar prin Ordonanţa de scoatere de sub urmărire penală din 20 septembrie 1977 a Procuraturii locale Lugoj i s-a aplicat o amendă administrativă de 1000 lei, ambele sancţiuni fiind aplicate pentru infracţiunea de trecere frauduloasă a frontierei, infracţiune care nu era încadrată ca delict politic.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs în termen reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea recursului s-a arătat că pentru infracţiunea de trecere frauduloasă a frontierei a fost condamnat de o instanţă militară, i s-a confiscat averea, pedeapsa a executat-o împreună cu deţinuţii politici, după executarea pedepsei, la fel cu deţinuţii politici, a fost reţinut în „detenţie administrativă" încă 7 luni şi ulterior el şi familia sa au fost prigoniţi şi politic. În acest sens, precizează reclamantul, după executarea sancţiunii nu i s-a acordat dreptul de a se instrui, de a urma o şcoală superioară nici lui şi nici copiilor săi, iar în tot acest timp a dorit să părăsească ţara datorită celor arătate.
Verificând cauza în funcţie de motivele de recurs formulate în baza art.304 pct.9 Cod procedură civilă, Curtea constată că recursul este fondat.
Prin sentinţa penală nr.1629/ 27.10.1949 a Tribunalului Militar Timişoara, recurentul a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare corecţională, 4000 lei amendă corecţională şi confiscarea averii; pentru infracţiunea de trecere frauduloasă a frontierei în Iugoslavia prin punctul Teremia Mare, împreună cu L.M.
Pentru incidenţa D.L. nr.118/1990 trebuie avute în vedere împrejurările concrete şi contextul politic în care a fost săvârşită infracţiunea. La data la care recurentul a comis fapta, regimul politic era de dictatură, multe drepturi şi libertăţi fundamentale cetăţeneşti nefiind respectate. Infracţiunea de trecere frauduloasă a frontierei a fost judecată de o instanţă militară, s-a dispus şi confiscarea averii petentului, iar executarea pedepsei a fost efectuată împreună cu alţi deţinuţi politici.
Faţă de toate aceste elemente, Curtea constată că recurentului îi sunt aplicabile dispoziţiile D.L. nr.118/1990. Ca urmare, se va admite recursul, sentinţa va fi casată şi în fond se va admite acţiunea ca întemeiată. Actele atacate se vor anula iar pârâta va fi obligată să recunoască reclamantului calitatea de beneficiar al D.L. nr.118/1990 modificat, prin emiterea unei decizii în acest sens.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de A.I. împotriva sentinţei nr.570/CA/2002-P din 4 noiembrie 2002 a Curţii de Apel Oradea.
Casează sentinţa atacată şi în fond admite acţiunea formulată de reclamantul A.I.. Anulează deciziile nr.400/ 16 iulie 1999 şi nr.297 din 30 aprilie 1999 emise de D.G.M.P.S. Bihor – Comisia pentru Aplicarea Decretului Lege nr.118/1990 şi obligă pe pârâtă să recunoască reclamantului drepturile prevăzute de art.1 alin.1 lit.a din D.L. nr.118/1990 republicat, emiţând o decizie în acest sens.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 aprilie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1434/2002. Contencios. Refuz acordare drepturi... | CSJ. Decizia nr. 1437/2002. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
