CSJ. Decizia nr. 1437/2002. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr.1437
Dosar nr.3114/2002
Şedinţa publică din 8 aprilie 2003
S-a luat în examinare recursul declarat de Casa judeţeană de Pensii Satu Mare împotriva sentinţei civile nr.557/CA/2002-P din 21 octombrie 2002 a Curţii de Apel Oradea.
La apelul nominal au lipsit recurenta-pârâtă Casa judeţeană de Pensii Satu Mare, precum şi intimatul-reclamant B.I.
Procedura completă.
Magistratul asistent a prezentat referatul cauzei, arătând că recurenta Casa judeţeană de Pensii Satu Mare a solicitat judecarea cauzei şi în absenţa sa (fila 3 dosar recurs).
CURTEA
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 10 septembrie 2002 reclamantul B.I. a chemat în judecată Casa judeţeană de Pensii Satu-Mare, solicitând anularea Hotărârii nr.956 din 8.08.2002, prin care Comisia constituită în baza Ordonanţei Guvernului nr.105/1999,i-a respins cererea privind acordarea drepturilor prevăzute de acest act normativ.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că, urmare aplicării Dictatului de la Viena, părinţii săi au fost nevoiţi să se refugieze din localitatea natală şi întrucât s-a născut în refugiu, îi sunt aplicabile prevederile OG nr.105/1999.
Întrucât a fost supus persecuţiilor autorităţilor hortiste, în mod eronat s-a apreciat de Comisie că nu este îndreptăţit la recunoaşterea drepturilor prevăzute de art.1 din Ordonanţa Guvernului nr.105/1999.
Curtea de Apel Oradea – Secţia de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr.557 din 21 octombrie 2002 a admis acţiunea reclamantului, a anulat actul administrativ atacat şi a obligat pârâta să-i recunoască drepturile prevăzute de OG nr.105/1999.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Casa judeţeană de Pensii Satu-Mare susţinând în esenţă că, reclamantul nu se poate prevala de normele juridice invocate, întrucât nu era născut la data strămutării părinţilor săi.
Recursul este nefondat.
Prin Hotărârea Guvernului nr.127 din 14 februarie 2002 au fost aprobate Normele de aplicare a Ordonanţei Guvernului nr.105/1999.
Prevederile art.2 ale acestui act normativ au extins aplicabilitatea ordonanţei şi în ceea ce priveşte persoanele refugiate pentru motive etnice, categorii în care se încadrează şi reclamantul-intimat.
Potrivit art.2 din Norme prin persoană care a fost strămutată în altă localitate în sensul Ordonanţei Guvernului nr.105/1999, aprobată şi modificată prin Legea nr.189/2999 cu modificările ulterioare, se înţelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să-şi schimbe domiciliul în altă localitate, din motive etnice. În această categorie se includ şi persoanele care au fost expulzate sau refugiate, precum şi cele care au făcut obiectul unui schimb de populaţie ca urmare a unui tratat bilateral.
Rezultă aşadar că, prin noua reglementare, în noţiunea de persoană strămutată în altă localitate au fost incluse şi persoanele, care, la fel ca reclamantul, s-au refugiat din Ardealul de Nord din motive etnice, după aplicarea Dictatului de la Viena.
Norma juridică nou introdusă, nu face nici o distincţie între cetăţenii români care au fost victime ale unor acte de persecuţie din partea regimurilor instaurate în România, cu începere de la 06 septembrie 1940 şi a altor autorităţi, cum este cazul celor de ocupaţie străină, instalate vremelnic pe teritoriul natal.
În cazul în speţă, deşi reclamantul-intimat s-a născut în perioada strămutării părinţilor săi, a suferit aceleaşi persecuţii etnice ca aceştia, fiind lipsit de locuinţa din localitatea de domiciliu a părinţilor şi de alte bunuri, întrucât a avut acelaşi statut juridic ca şi părinţii săi.
Hotărârea instanţei de fond fiind legală şi temeinică, se va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Satu Mare împotriva sentinţei civile nr.557/CA/2002-P din 21 octombrie 2002 a Curţii de Apel Oradea, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 aprilie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1436/2002. Contencios. Refuz acordare drepturi... | CSJ. Decizia nr. 1443/2002. Contencios. Anulare decizie M.F.... → |
|---|
