CSJ. Decizia nr. 178472003/2002. Contencios. Anulare în parte a deciziei A.N.R.E. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 178472003
Dosar nr. 1137/2002
Şedinţa publică din 13 mai 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 2052/2001, reclamanta SC Electrica SA, sucursala de Distribuţie şi Furnizare a Energiei Electrice Dobrogea, în contradictoriu cu Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei Electrice a contestat Decizia nr. 867/27 septembrie 2001 a pârâtei. S-a solicitat, totodată, şi suspendarea executării deciziei şi pe fond anularea acesteia cu privire la art. 2.
În motivarea acţiunii s-au arătat următoarele:
Conform art. 2 - Decizia atacată - „termenul de achitare a contravalorii facturilor şi cuantumul penalităţilor de întârziere sunt cele stabilite prin art. 25 din Legea nr. 326/2001."
SC L.C. SA a formulat obiecţiuni la încheierea contractului de furnizare a energiei electrice nr. 200269/20 iunie 2001, fapt ce a determinat declanşarea concilierilor conform normelor legale în materie.
Decizia nr. 867/27 septembrie 2001 a fost emisă după realizarea concilierii neînţelegerilor apărute la contractele de furnizare a energiei electrice, iar reclamanta a apreciat-o ca netemeinică în ce priveşte art. 2, deoarece:
- consumatorul SC L.C. SA este aşezat într-o poziţie favorizată faţă de ceilalţi consumatori ai reclamantei, ale căror cheltuieli se decontează tot de la bugetul de stat. Această situaţie poate genera litigii şi daune întrucât reclamantei nu-i sunt aplicabile prevederile Legii nr. 326/2001, atâta vreme cât unitatea reclamantă este de utilitate şi interes naţional, aflându-se în subordinea Ministerului Industriei şi Resurselor (deci nu a autorităţii administraţiei publice locale), fiind înfiinţată prin hotărâre a Guvernului şi beneficiind de o legislaţie specială - respectiv OUGnr. 63/1998 privind energia electrică şi termică, Legea nr. 92/2000 privind OUGnr. 29/1998 pentru înfiinţarea Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei Electrice.
De asemeni, nu s-a avut în vedere în ceea ce o priveşte pe reclamantă aplicarea Legii nr. 326/2001.
Prevederile art. 2 din Decizia contestată contravin prevederilor legale din domeniul energiei – OUG nr. 63/1998 şi Decizia nr. 57/1999 a Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei Electrice. Modul de facturare, termenul de plată şi cuantumul penalităţilor se efectuează conform art. 8 alin. (1) şi (2), art. 15 alin. (1), respectiv art. 7 alin. (1) şi (3), art. 14 alin. (1) din contractul cadru aprobat (M. Of., nr. 623/1999).
Prin sentinţa civilă nr. 68/29 ianuarie 2002, s-a respins ca neîntemeiată acţiunea.
Pentru a pronunţa astfel, instanţa a avut în vedere:
Cererea de suspendare a actului administrativ atacat a fost respinsă ca neîntemeiată în Şedinţa publică din 29 ianuarie 2001, nefiind îndeplinite cerinţele art. 9 din Legea nr. 29/1990.
Cu privire la acţiune, reclamanta nu a făcut dovada unui drept recunoscut de lege şi vătămat prin emiterea deciziei nr. 867/27 septembrie 2001 de către preşedintele Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei Electrice, mai exact prin art. 2.
Actul contestat a fost emis în procedura de conciliere a neînţelegerilor apărute la încheierea contractului de furnizare a energiei electrice nr. 200269/2001, dintre reclamantă şi SC L.C. SA.
Articolul 2 prevede că: termenul de achitare a contravalorii facturilor şi cuantumul penalităţilor de întârziere sunt cele stabilite prin art. 25 din Legea nr. 326/2001.
Chiar dacă reclamanta nu se află sub autoritatea Consiliului Local, acesteia îi sunt aplicabile dispoziţiile Legii nr. 326/ 2001, deoarece furnizarea energiei electrice este un serviciu de utilitate publică, iar reclamanta ca titulară a licenţei de furnizare a energiei electrice are obligaţia de respectare a tuturor actelor normative în materie, deci şi a legii citate mai sus.
Art. 25 din Legea nr. 326/2001, îi este aplicabil reclamantei întrucât se referă la modalităţile de plată, termenul de achitare a facturilor şi cuantumul penalităţilor de întârziere aplicabil tuturor consumatorilor de energie electrică, termică, gaze naturale şi combustibil.
Legea nr. 326/2001 în art. 28 a precizat că la data intrării în vigoare a altei legi, se abrogă toate dispoziţiile contrare acesteia, deci implicit cele cuprinse în contractul cadru de furnizare a energiei electrice, aprobat prin Decizia Preşedintelui Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei Electrice nr. 57/1999.
Împotriva sentinţei a formulat recurs SC Electrica SA, sucursala de Distribuţie şi Furnizare a Energiei Electrice Dobrogea, criticând-o astfel:
În mod eronat instanţa de fond a considerat că deşi nu se află sub autoritatea Consiliului local îi sunt aplicabile dispoziţiile Legii nr. 326/2001, alimentarea cu energie electrică neputând fi calificată drept serviciu de gospodărie comunală.
Instanţa nu a avut în vedere argumentele recurentei privind vătămarea suferită conform art. 1 din Legea nr. 29/1990.
Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei Electrice a susţinut că va modifica contractele cadru, astfel încât s-ar impune să se scadă penalităţile de la 0,3% la 0,10%, pentru a se corela cu cele datorate de recurentă. De asemeni, se impune stabilirea unui alt termen de scadenţă pentru energia electrică respectiv 30 de zile de la emiterea facturilor cu prelungirea cu încă 30 de zile până când se suspendă furnizarea energiei, existând în acest mod posibilitatea de încasare şi recuperare a producţiei marfă livrată.
Interpretarea legii trebuie să se facă în sensul în care ar fi produs efecte, nu pentru că este neaplicabilă.
Analizându-se actele şi lucrările dosarului, constată:
Instanţa de fond în mod judicios a constatat aplicabilitatea Legii nr. 326/2001, întrucât prin art. 26 s-a prevăzut abrogarea oricăror dispoziţii contrare legii, referitoare la modul de facturare, termenul de scadenţă şi cuantumul penalităţilor care s-au modificat prin art. 25 din Legea nr. 326/2001, astfel încât clauzele din contractul cadru sunt abrogate şi înlocuite automat, în temeiul legii, cu noile prevederi.
Chiar dacă Legea nr. 326/2001 a fost modificată prin OUGnr. 9/2002, art. 25 din lege a rămas în vigoare şi ca atare aplicabil aşa cum s-a menţionat mai sus.
Instanţa a analizat apărările reclamantei iar în ceea ce priveşte eventualele modificări ale contractelor cadru ce le va iniţia Autoritatea Naţională de Reglementare in Domeniul Energiei Electrice, acestea nu sunt de actualitate şi ca atare nu formează obiect de analiză, neconstituind motive de recurs.
S-a interpretat în mod corect aplicabilitatea Legii nr. 326/2001, nu inaplicabilitatea acesteia.
Faţă de cele menţionate mai sus, constatându-se recursul nefondat, se va respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC Electrica SA, sucursala de Distribuţie şi Furnizare a Energiei Electrice Dobrogea împotriva sentinţei civile nr. 68 din 29 ianuarie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 mai 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1964/2002. Contencios. Anulare partiala a... | CSJ. Decizia nr. 181/2002. Contencios. Recurs refuz acordare... → |
|---|
