CSJ. Decizia nr. 1964/2002. Contencios. Anulare partiala a Hotarârii Guvernului. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr.1964
Dosar nr.1797/2002
Şedinţa publică din 6 mai 2003
La data de 15 aprilie 2003, s-au luat în examinare recursurile declarate de Guvernul României şi Ministerul Educaţiei şi Cercetării împotriva sentinţei civile nr.510 din 15 mai 2002 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia de contencios administrativ.
Dezbaterile au fost consemnate în încheierea din data de 15.04.2003, iar pronunţarea deciziei s-a amânat la 21 aprilie 2003 şi apoi pentru azi, 6 mai 2003.
CURTEA
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 4.01.2002 reclamanta Fundaţia Română pentru Tineret „D." – Băile Herculane, în calitate de succesoare cu titlu universal a Federaţiei Române pentru Tineret „DCB" şi a Academiei Hercules, a chemat în judecată pe pârâţii Guvernul României şi Consiliul Naţional de Evaluare Academică şi Acreditare Bucureşti, solicitând anularea Hotărârii Guvernului nr.1027 din 2001, anexa 1, pct.2.
În motivarea acţiunii s-a arătat că lichidarea instituţiei de învăţământ superior nu a fost însoţită de raportul negativ al C.N.E.A.A. conform art.6 şi 7 din Legea nr. 88/1993 şi că produce efecte retroactive deoarece anul universitar este început.
Ministerul Educaţiei şi Cercetării a formulat cerere de intervenţie în interesul Guvernului României solicitând respingerea acţiunii ca neîntemeiată. Totodată a invocat şi excepţia lipsei calităţii procesuale active întrucât nus-a indicat concret dreptul subiectiv încălcat prin HG nr.1027/2001.
Pârâtul Guvernul României a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale active deoarece reclamanta nu a făcut dovada existenţei sale ca persoană juridică şi pe fond a solicitat respingerea acţiunii.
Pârâtul C.N.E.A.A. a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive având în vedere că nu a întocmit un raport negativ care să fie comunicat Ministerului Educaţiei şi Cercetării.
Prin sentinţa civilă nr.510/2002 a Curţii de Apel Bucureşti, Secţia contencios administrativ, a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a CNEAA, s-a respins cererea de intervenţie formulată de M.E.C., s-a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active, s-a admis acţiunea şi s-a anulat în parte HG nr.1027/2001, anexa 1, poziţia 2.
Instanţa a reţinut că hotărârea de guvern atacată a fost adoptată ca urmare a controlului efectuat de M.E.C., care nu a solicitat CNEAA participarea împuterniciţilor săi, raportul întocmit de MEC nu a fost comunicat CNEAA iar la emiterea hotărârii de guvern nu a stat la bază vreun raport propriu sau aviz al CNEAA. Drept urmare, s-a repins acţiunea faţă de CNEAA constatându-se că nu are calitate procesuală pasivă.
Referitor la calitatea procesuală activă, curtea de apel a menţionat că prin sentinţa civilă nr.310/2001 a Tribunalului Caraş-Severin s-a constatat reorganizarea Fundaţiei pentru Tineret D. şi a Fundaţiei Române pentru Tineret DCB prin absorbirea de către Fundaţia pentru Tineret D. a celeilalte fundaţii. Urmare a reorganizării celor două fundaţii, prin Ordinul MEC nr.3843/ 16.05.2001 s-a dispus înlocuirea denumirii persoanei juridice Fundaţia pentru Tineret DCB cu noua denumire Fundaţia pentru Tineret D., în cadrul căreia funcţionează Universitatea D.-Hercules.
Instanţa de fond a mai reţinut că măsura lichidării activităţii instituţiei de învăţământ superior a avut la bază numai constatările rezultate ca urmare a controlului efectuat de MEC la sediul Universităţii D.-Hercules în luna septembrie 2001 (raport nr. 37732 bis/ 27.09.2001), deşi era necesară comunicarea de către MEC către CNEAA a actului de control întocmit, pentru ca CNEAA să exprime un punct de vedere şi, în cazul în care s-ar fi constatat că nu mai sunt îndeplinite condiţiile de autorizare, comisia de specialitate urma să propună Consiliului retragerea autorizării iar acesta, întocmindu-şi propriul raport, în urma aprobării Plenului C.N.E.A.A. trebuia să-l înainteze Ministerului Educaţiei şi Cercetării; în urma obţinerii avizului ministerului, M.E.C. urma să întocmească proiect de hotărâre de guvern privind încetarea activităţii instituţiei de învăţământ superior şi intrarea în lichidare începând cu anul I de studii. Curtea de apel a apreciat astfel că actul atacat este nelegal deoarece nu s-au respectat dispoziţiile art.7 şi 8 lit.b,c,d din Legea nr.88/1993 republicată.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recursuri în termen Guvernul României şi Ministerul Educaţiei şi Cercetării criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea recursurilor s-a arătat că instanţa de fond, în mod greşit a considerat că nu s-au respectat dispoziţiile art.7 şi 8 lit.b,c,d din Legea nr.88/1993 republicată, deoarece sunt aplicabile dispoziţiile art.23 alin.5 şi 6 din lege, dispoziţii în temeiul cărora M.E.C. a efectuat controlul instituţiei de învăţământ, control în urma căruia s-a luat măsura lichidării prin hotărârea de guvern contestată, deoarece reclamanta nu mai îndeplinea standardele care au stat la baza acordării autorizaţiei de funcţionare provizorie.
Ministerul Educaţiei şi Cercetării, în recursul formulat critică sentinţa şi în ce priveşte calitatea procesuală activă a reclamantei, susţinând că aceasta nu a fost legal constituită conform Legii nr. 21/1924, nu a avut aviz pentru a desfăşura activitate de învăţământ şi nu a obţinut autorizaţie de funcţionare provizorie.
Verificând cauza în funcţie de motivelede recurs formulate, în lumina dispoziţiilor art.304 pct.9 Cod procedură civilă, Curtea constată că recursurile sunt fondate.
Curtea de apel a reţinut în mod greşit că măsura lichidării stabilită prin poziţia nr.2 din Anexa 1 la HG nr.1027/2001 este nelegală întrucât nu a fost precedată de raportul negativ emis de C.N.E.A.A. În conformitate cu dispoziţiile art.23 alin.6 din Legea nr. 88/1993 republicată, în perioada de funcţionare provizorie (situaţie în care se afla şi reclamanta intimată), instituţia de învăţământ superior este obligată să respecte standardele care au stat la baza acordării autorizaţiei; „Consiliul Naţional de Evaluare Academică şi Acreditare , precum şi alte autorităţi publice abilitate prin lege efectuează controale ori de câte ori se consideră necesar, fără percepere de taxe. În situaţia în care se constată neîndeplinirea condiţiilor prevăzute în prezenta lege se aplică dispoziţiile alin.5". La alin.5 al art.23 se prevede intrarea în lichidare a facultăţii începând cu anul I de studii.
În temeiul acestor dispoziţii legale (art.23 alin.6 din Lege), M.E.C. a efectuat controlul activităţii reclamantei în perioada de funcţionare provizorie şi constatând că nu mai sunt respectate standardele care au stat la baza acordării autorizaţiei, a promovat proiectul de hotărârii de guvern care a fost adoptată de Guvernul României privind lichidarea, începând cu anul I de studii a Fundaţiei Române pentru Tineret „DCB" din Băile Herculane (HG nr.1027/2001 Anexa 1 poz.2).
Procedeul urmat de M.E.C. este legal întrucât textul în temeiul căruia s-a efectuat controlul, nu prevede necesitatea existenţei raportului negativ de evaluare din partea C.N.E.A.A. (art.23 alin.6 din Legea nr.88/1993 republicată).
Măsura lichidării poate avea la bază raportul de evaluare negativă întocmit de C.N.E.A.A. numai dacă acesta întocmeşte raportul de evaluare în vederea acreditării instituţiei de învăţământ superior, astfel cum prevăd dispoziţiile art.6 şi 7 din Legea nr.88/1993 republicată. Or, dispoziţiile art.23 alin.6 din Lege, au în vedere controalele care pot fi efectuate în perioada de funcţionare provizorie, de către autorităţile publice abilitate de lege, astfel cum este şi M.E.C.
Ca urmare, controlul MEC în bazacăruia s-a luat măsura lichidării reaclamantei a fost legal, în conformitate cu dispoziţiile art.23 alin.6 din Legea nr.88/1993.
Deplasarea echipei de control a MEC la sediul reclamantei nu s-a făcut în cadrul procedurii de acreditare reglementată prin art.6 şi 7 din Legea nr.88/1993 republicată şi în vederea acreditării acesteia, ci în scopul exercitării atribuţiilor de control prevăzute în art.23 alin.6 din Legea nr.88/1993 republicată, control care,după caz, se poate încheia şi cu lichidarea activităţii de învăţământ. M.E.C. avea competenţa de a controla activitatea de învăţământ a reclamantei, în baza art.141 din Legea nr.84/1995 şi art.3 din HG nr.23/2001.
Referitor la excepţia privind lipsa calităţii procesuale active a reclamantei, se constată că soluţionarea, în sensul respingerii excepţiei de către instanţa de fond, este corectă.
Astfel, prin sentinţa civilă nr.70/2000 a Tribunalului Caraş-Severin Fundaţia pentru Tineret D. a dobândit personalitate juridică. Prin sentinţa civilă nr.310/2000 a aceluiaşi tribunal s-a încuviinţat reorganizarea prin absorbţia Fundaţiei pentru Tineret DCB de către Fundaţia pentru Tineret D. şi s-a constatat că întregul proces de învăţământ este preluat de Fundaţia pentru Tineret D. (fila 11 dosar fond). Astfel, Fundaţia pentru Tineret D., succesoare cu titlu universal a Fundaţiei pentru Tineret DCB, are calitate procesuală activă faţă de măsura lichidării dispusă prin actul administrativ de autoritate atacat, HGnr.1027/2001.
Calitatea de succesoare a Fundaţiei Române pentru Tineret D. Băile Herculane, în activităţile de învăţământ autorizate, a fost recunoscută de M.E.C. care a emis O.M. nr.3843/ 16.05.2001, în care la pct.c) dispune înlocuirea vechii denumiri a persoanei juridice Fundaţia Română pentru Tineret DCB cu noua denumire, Fundaţia Română pentru Tineret D., care desfăşoară activitate de învăţământ.
Referitor la constatările M.E.C. din raportul întocmit în urma controlului efectuat la reclamantă în luna septembrie 2001, Curtea constată că prin acţiune reclamanta nu le-a combătut, motivarea din cererea introductivă de instanţă referindu-se exclusiv la probleme formale, de nerespectare a procedurii prevăzute de Legea nr.88/1993 republicată, în ce priveşte luarea măsurii de lichidare a unităţii de învăţământ superior.
Drept urmare, argumentele invocate pe parcursul procesului privind netemeinicia constatărilor raportului M.E.C. nu vor fi analizate, deoarece instanţa nu a fost investită în acest sens prin acţiune, şi nici în plângerea prealabilă (filele 15-16 dosar fond) nu au fost invocate astfel de susţineri. De altfel, instanţa de contencios administrativ nu verifică decât legalitatea actului contestat şi nu oportunitatea acestuia.
În ce priveşte afirmaţia intimatei-reclamante în sensul că hotărârea de guvern este nelegală şi pentru că prin hotărârea de guvern este lichidată însăşi fundaţia, care nu poate fi desfiinţată decât potrivit O.U. nr.26/2000, Curtea constată că susţinerea nu este întemeiată.
Însăşi reclamanta recunoaşte (fila 121 dosar fond) faptul că unicul obiect de activitate al Fundaţiei Române pentru Tineret D. Băile Herculane îl formează învăţământul universitar, preuniversitar şi postliceal, astfel cum rezultă din Statutul şi actul constitutiv al Fundaţiei, precum şi din sentinţa civilă nr.310/2000 a Tribunalului judeţului Caraş-Severin. Autorizaţia de încredire a fost eliberată de M.E.C. Fundaţiei Române pentru Tineret D. tocmai în considerarea activităţii de învăţământ pe care o desfăşoară. Drept urmare, această persoană juridică intră în lichidare în ce priveşte activitatea de învăţământ superior particular, astfel cum se menţionează şi în titulatura HG nr.1027/2001, precum şi în cea a Anexei 1 a hotărârii de guvern.
Afirmaţia reclamantei în sensul că HG nr.1027/2001 este nelegală şi pentru că retroactivează, întrucât la momentul adoptării sale anul universitar începuse, se constată că este nelegală. Potrivit dispoziţiilor art.23 alin.1 din Legea nr.88/1993 republicată, unitatea de învăţământ intră în lichidare începând cu anul I. Legea dispune astfel pentru viitor şi în conformitate cu aceasta HG nr.1027/2001 a dispus în acelaşi sens.
Având în vedere aceste considerente, acţiunea se impunea a fi respinsă ca neîntemeiată faţă de Guvernul României, iar cererea de intervenţie accesorie în interesul pârâtului, formulată de M.E.C., trebuia admisă.
Instanţa de fond neprocedând astfel, a pronunţat o sentinţă nelegală şi netemeinică, ce urmează a fi modificată în sensul arătat în urma admiterii recursurilor în baza art.312 alin.3 Cod procedură civilă. Se vor menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei privind admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a C.N.E.A.A. şi privind respingerea excepţiei referitor la lipsa calităţii procesuale active a reclamantei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de Guvernul României şi Ministerul Educaţiei şi Cercetării împotriva sentinţei civile nr.510 din 15 mai 2002 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia de contencios administrativ.
Modifică sentinţa atacată şi, în fond, respinge acţiunea formulată de reclamanta Fundaţia Română pentru Tineret „D.", Băile Herculane. Admite cererea de intervenţie formulată de Ministerul Educaţiei şi Cercetării şi menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 mai 2003.
ex.
| ← ICCJ. Decizia nr. 169/2002. Contencios. Refuz acordare drepturi... | CSJ. Decizia nr. 178472003/2002. Contencios. Anulare în parte a... → |
|---|
