CSJ. Decizia nr. 2677/2002. Contencios. Recurs anulare act control financiar. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 2677
Dosar nr. 718/2002
Şedinţa publică din 18 septembrie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Suceava, secţia contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 205 din 21 noiembrie 2001, a admis acţiunea reclamantei S.C. E.H. S.R.L. Ipoteşti, în contradictoriu cu Garda Financiară şi Ministerul Finanţelor Publice şi, pe cale de consecinţă: a anulat procesul-verbal nr. 1559 din 16 februarie 2001 şi Decizia nr. 406 din 30 martie 2001 şi a exonerat reclamanta de plata sumei de 2.468.381.596 lei, reprezentând accize suplimentare şi 476.134.860 lei majorări de întârziere.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:
În perioada 13-16 februarie 2001, comisarii Gărzii Financiare Centrale şi ai Secţiei Suceava au efectuat un control la S.C. E.H. S.R.L. Ipoteşti, cu care ocazie au constatat că, în perioada martie – octombrie 2000, societatea s-a aprovizionat cu cantitatea de 137.613 litri votcă vrac 50o de la S.C. T.T. SRL şi S.C. F. SRL, pe care a utilizat-o ca materie primă pentru producerea altor băuturi alcoolice şi pentru care a dedus accize în sumă de 2.468.381.596 lei.
Totodată, în procesul verbal de control s-a reţinut că, reducerea acestor accize s-a făcut cu încălcarea prevederilor art. 7 din OG nr. 27/2000, cu modificările ulterioare, în sensul că dreptul de deducere a accizelor pentru materia primă utilizată în producţie proprie de băuturi alcoolice se acordă numai în situaţia în care furnizorul acestora are calitatea de producător; or, cele două societăţi de la care s-a aprovizionat reclamanta nu au avut niciodată calitatea de producător băuturi alcoolice, ele desfăşurând activităţi de comerţ en gros.
Dar, procesul-verbal şi Decizia Ministerului Finanţelor Publice, prin care s-a respins contestaţia reclamantei, sunt nelegale, întrucât:
Din facturile emise de producători către S.C. T.T. SRL şi S.C. F. SRL, ambele din municipiul Iaşi, privind livrările de votcă vrac 50o, rezultă că s-a făcut şi accizarea aferentă; aceste societăţi au livrat reclamantei aceeaşi cantitate de votcă, la preţuri care au inclus şi acciza plătită producătorului; accizele deduse în sumă de 2.468.381.596 lei sunt accize înscrise în facturi fiscale şi sunt accize plătite la achiziţionarea de pe piaţa internă, a materiei prime de la agenţi economici, producători de către cele două societăţi, operaţiune ce se înscrie în prevederile art. 7 din OG nr. 27/2000.
S-a reţinut, apoi, că până la modificarea OG nr. 27/2000, prin OUG nr. 134/2000, care a intrat în vigoare la 1 noiembrie 2000, nu a existat interdicţia deducerii accizelor condiţionată de calitatea furnizorului, respectiv cea de producător de băuturi alcoolice, fapt argumentat în raportul de expertiză, întocmit de S.A.; or, a da o altă interpretare art. 7 din OG nr. 27/2000 înainte de modificare ar însemna aplicarea retroactivă a OUG nr. 134/2000.
Împotriva sentinţei a declarat recurs Direcţia Generală a Finanţelor Publice Suceava în calitate de reprezentant al Ministerului Finanţelor Publice, reiterând aspectele din actele de control şi din Decizia atacată, în sensul că organele de control nu au aplicat retroactiv dispoziţiile OUG nr. 134/2000, ci au avut în vedere prevederile art. 7 din OG nr. 27/2000.
Recursul este fondat.
Din actele dosarului, necontestate, rezultă că, în adevăr, în perioada 21 martie – 14 octombrie 2000, S.C. E.H. SRL Ipoteşti s-a aprovizionat cu cantitatea de 282.433 litri votcă vrac de 50o de la S.C. T.T. SRL şi S.C. F. SRL din Iaşi, care sunt autorizate legal numai pentru activitatea de comerţ en gros cu băuturi alcoolice, această votcă a fost utilizată, apoi, ca materie primă pentru producerea de băuturi alcoolice, comercializate în perioada mai – octombrie 2000.
Reclamanta a dedus, însă, accizele înscrise în facturile de aprovizionare, aferente cantităţii de 137.619 litri materie primă utilizată, cu nesocotirea dispoziţiilor art. 7 din OG nr. 27/2000, privind regimul produselor supuse accizelor.
Astfel, potrivit art. 7 alin. (1) din OG nr. 27/2000, nemodificată, în vigoare în perioada martie – octombrie 2000, în cazul produselor provenite din import sau din ţară, utilizate ca materie primă pentru obţinerea altor produse supuse accizelor, agenţii economici prelucrători vor deduce pe bază de documente justificative, din accizele datorate pentru produsele finale facturate, accizele plătite fie în vamă, fie la achiziţionarea de pe piaţa internă a materiei prime de la agenţii economici producători sau importatori.
Aşadar, în mod greşit a apreciat prima instanţă că OG nr. 27/2000, nemodificată, nu prevede interdicţia deducerii accizelor condiţionată de calitatea furnizorului, de producător sau neproducător de băuturi alcoolice.
În consecinţă, se constată că procesul verbal de control şi Decizia emisă de Ministerul Finanţelor Publice sunt legale, fiind în concordanţă cu dispoziţiile art. 7 din OG nr. 27/2000 şi, deci, în mod nejustificat au fost anulate de prima instanţă.
Faţă de cele arătate, recursul este fondat, urmând să fie admis, casată sentinţa şi pe fond să fie respinsă acţiunea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Suceava în calitate de reprezentant al Ministerului Finanţelor Publice împotriva sentinţei nr. 205 din 21 noiembrie 2001 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială şi contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi pe fond, respinge acţiunea.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 18 septembrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1864/2002. Contencios. Recurs refuz corectare... | CSJ. Decizia nr. 2729/2002. Contencios. Recurs anulare decizie... → |
|---|
