CSJ. Decizia nr. 2729/2002. Contencios. Recurs anulare decizie U.A.R. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 2729
Dosar nr. 277/2002
Şedinţa publică din 27 septembrie 200.
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 4746 din 28 septembrie 2001 la Curtea de Apel Piteşti, secţia contencios administrativ, reclamantul L.F. a solicitat în contradictoriu cu Uniunea Naţională a Avocaţilor din România şi cu Baroul de Avocaţi Vâlcea anularea deciziei nr. 1154 din 13 iunie 2001 şi obligarea la primirea în profesia de avocat cu scutire de examen.
În motivarea acţiunii s-a precizat de către reclamant că atât avizul nefavorabil dat de Baroul de Avocaţi Vâlcea cât şi Decizia pronunţată la 13 iunie 2001 de respingerea cererii de primire în profesia de avocat sunt acte administrative nelegale în raport de prevederile statutului ale Legii nr. 51/1995, modificată din moment ce este absolvent al Facultăţii de Drept cu o vechime în muncă de consilier juridic de peste 10 ani şi nu se află în vreunul din cazurile ce interzic exercitarea acestei profesii.
Prin întâmpinarea depusă pârâţii au invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Baroului de Avocaţi Vâlcea precum şi de prematuritate a acţiunii, susţinând în motivarea acesteia că avizul baroului este consultativ în temeiul art. 53 lit. f) din Legea nr. 51/1995, aprobarea primirii în profesie fiind numai de competenţa Consiliului Uniunii Avocaţilor din România iar legat de cea de-a doua excepţie s-a arătat că Decizia Consiliului Uniunii Avocaţilor din România poate fi reexaminată o singură dată la cererea solicitatorului însă soluţia nu a fost pronunţată.
Cu privire la excepţiile invocate, instanţa de recurs a reţinut în conformitate cu art. 137 C. proc. civ. că sunt nefondate, constatând că s-a procedat la citarea baroului pentru opozabilitate iar în ceea ce priveşte prematuritate că împotriva deciziei nr. 1154/2000 s-a formulat contestaţie la data de 23 aprilie 2001 dar că până la data sesizării instanţei nu a fost soluţionată, astfel că se consideră refuz de rezolvare a cererii şi ca atare cel îndreptăţit se poate adresa instanţei în temeiul art. 5 din Legea nr. 29/1990.
Pe fondul cauzei, Curtea, prin sentinţa civilă nr. 173 pronunţată la 12 noiembrie 2001 a admis acţiunea reclamantului L.F., a anulat Decizia nr. 1154 din 13 iunie 2001 emisă de U.A.R. şi a dispus primirea în profesia de avocat cu scutire de examen, reţinând din actele existente la dosar că acesta are exerciţiul drepturilor civile şi politice, este absolvent al facultăţii de drept şi nu se găseşte în vreunul din cazurile de nedemnitate prevăzute de lege.
De asemenea s-a reţinut că reclamantul a făcut dovada că îndeplineşte şi cerinţa prevăzută de art. 14 alin. (2) lit. b) din lege în sensul că anterior cererii de primire în profesia de avocat a îndeplinit funcţia de consilier juridic şi jurisconsult cel puţin 10 ani.
Argumentarea deciziei de respingerea cererii de primire în profesia de avocat, pe dispoziţiile art. 28 pct. 9 din statut referitoare la neformularea cererii cel puţin 5 ani anterior împlinirii vârstei de pensionare este neîntemeiată întrucât reclamantul are vârsta de 56 ani iar potrivit Legii nr. 19/2000 pensionarea urmează să intervină drept împlinirea vârstei de 62 ani.
Împotriva sentinţei pronunţate de Curtea de Apel Piteşti, secţia contencios administrativ, a declarat recurs Uniunea Avocaţilor din România şi Baroul Vâlcea invocând nelegalitatea şi netemeinicia acestuia.
În motivarea recursului s-a susţinut că potrivit art. 63 lit. h) din Legea nr. 51/1995 se formulează contestaţie ce se soluţionează de Consiliul Uniunii Avocaţilor din România în conformitate cu art. 63 lit. g) din lege, că potrivit art. 33 alin. (2) din Statutul profesiei de avocat, Decizia Consiliului U.A.R. poate fi reexaminată la cererea petentului o singură dată.
Intimatul a formulat contestaţie care urma să fie soluţionată în prima şedinţă de consiliu din decembrie 2001 respectiv la 15 decembrie 2001 întrucât Consiliul U.A.R se întruneşte în şedinţa de lucru trimestrial.
O a doua critică s-a referit la interpretarea greşită a dispoziţiilor art. 16/1995 care stabileşte regula de primire în profesia de avocat a examenului iar ca excepţie scutirea de examen instanţa dând alt sens.
Legat de acest aspect recurenta a precizat că intimatul la interviul de testare asupra cunoştinţelor a dovedit un comportament nedemn ca urmare a ascunderii realităţii cu privire la activitatea desfăşurată prin neînregistrarea la Camera de muncă a convenţiilor civile încheiate cu două societăţi comerciale.
Şi în sfârşit s-a susţinut că motivarea respingerii excepţiei privind lipsa calităţii procesuale pasive a Baroului Vâlcea este nejuridică.
Recursul este fondat.
Curtea analizând modul în care a fost soluţionate excepţia de prematuritate acţiunii şi care face obiectul primei critici constată temeinicia acesteia reţinând că instanţa de fond a făcut o interpretare greşită a Legii nr. 51/1995 şi a Statutului profesiei de avocat.
Rezultă că intimatul a formulat contestaţie împotriva deciziei comisiei permanente de neacordare a avizului de primire în profesie ce urma să fie soluţionată de Consiliul U.A.R în conformitate cu art. 63 lit. g) din lege, la data de 15 decembrie 2001 (consiliu întrunindu-se în şedinţa de lucru trimestrial).
În atare împrejurare, înregistrarea acţiunii intimatului direct la Curtea de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ, la 28 septembrie 2001 este prematur formulată iar interpretarea că este vorba de un refuz, este greşită.
Ca o consecinţă, Curtea apreciind că este inutil a mai analiza celelalte critici, urmează să caseze sentinţa atacată şi pe fond să respingă acţiunea formulată de intimatul-reclamant ca prematur.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de Uniunea Avocaţilor din România şi Baroul de Avocaţi Vâlcea împotriva sentinţei civile nr. 173/F/C din 12 noiembrie 2001 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Casează sentinţa şi în fond respinge acţiunea ca prematur formulată.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 septembrie 2002.
| ← CSJ. Decizia nr. 2677/2002. Contencios. Recurs anulare act... | CSJ. Decizia nr. 274/2002. Contencios. Plata daune pentru... → |
|---|
