CSJ. Decizia nr. 314/2002. Contencios. Recurs anulare acte vamale. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr.314
Dosar nr.826/2002
Şedinţa publică din29 ianuarie 200.
S-a luat în examinare recursul declarat de SC"A.I."SRLîmpotriva sentinţei civile nr.189 din 6 septembrie 2001 a Curţii de Apel Galaţi- Secţia comercială şi de contencios administrativ.
La apelul nominal s-au prezentat recurenta reclamantă SC"A.I."SRLreprezentată de avocatul I.S. şi intimaţii pârâţi Direcţia Generală a Vămilor, Direcţia Regională Vamală Interjudeţeană Galaţi şi Biroul Vamal Brăila, toţi reprezentaţi de consilierul juridic E.A.
Procedura completă.
Avocatul I.S. a solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii recurate în sensul admiterii acţiunii formulate de SC"A.I."SRL,cu referire la motivele invocate în scris.
Consilierul juridic E.A. a pus concluzii de respingere a recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei pronunţate de instanţa de fond ca legală şi temeinică.
Reprezentatul Parchetului General de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinţei atacate şi în fond admiterea acţiunii şi în subsidiar casarea cu trimitere pentru completarea raportului de expertiză.
CURTEA
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 26.02.2002, (dosar nr.398/2001) reclamanta SC"A.I."SRL a solicitat anularea deciziei nr.130 din 2.02.2001 emisă de Direcţia Generală a Vămilor, a deciziei nr.27 din 14.06.2000 emisă de Direcţia Regională Vamală Galaţi, a procesului verbal din 7.02.2000 întocmit de inspectori din cadrul Direcţiei de Supraghere şi Control Vamal Galaţi şi a actelor constatatoare nr.53 şi 54 din 13.03.2000 întocmite de Biroul Vamal Brăila, precum şi exonerarea reclamantei de plata sumei de 2.190.299.202 lei.
In motivarea acţiunii reclamanta arată că a importat utilaje, conform DVI nr.3525 din 9 10.1998 şi DVI nr.3707 din 20.10.1995, în valoare de 1.472.645 DM, cu scutire de la plata taxelor vamale, dar că ulterior organele vamale au considerat că nu beneficiază de facilităţile privitoare la scutirea de plată a taxelor vamale şi a obligat-o să plătească suma de 2.190.2999.202 lei cu acest titlu.
Mai arată că utilajul importat, respectiv instalaţia de producere a alcoolului, se cuprinde la poziţia tarifară 84.38.80.91- maşini şi utilaje pentru prepararea băuturilor, cum a fost încadară iniţial şi de organele vamale, nu la poziţia 84.19.40.00 – instalaţie de distilare sau rectificare, pentru că instalaţia de distilare nu are un caracter esenţial în cadrul întregiiinstalaţii importate.
Printr-o cerere separată, formând obiectul dosarului nr.399/2001 al Curţii de Apel Galaţi – Secţia comercială şi de contencios administrativ, reclamanta SC"A.I."SRL a solicitat suspendarea executării procesului-verbal din 7.02.2000 şi a actelor constatatoare nr.53 şi 54 din 13.03.2000, cerere admisă prin încheierea din 26.02.2001 pronunţată în camera de consiliu, princare s-a dispus suspendarea executării actelor respective până la soluţionarea acţiunii de fond.
Curtea de Apel Galaţi – Secţia comercială şi de contencios administrativ,prinsentinţacivilă nr.189din6septembrie2001a respins acţiunea ca neîntemeiată, reţinând că organele vamale au încadrat corect bunurile în discuţie la poziţia tarifară 84.19.40.00, ele reprezetând o instalaţie de distilare şi de rectificare, nuo instalaţie completă de fabricare a băuturii.
Reclamanta a declarat recurs împotriva sentinţei, considerând că este nelegală şi netemeinică pentru că dezlegarea dată pricinii este rezultatul unei greşite aprecieri a situaţiei de fapt şi pentru că hotărârea a fost datăcu ignorarea prevederilor legale aplicabile în materie.
Susţine că utilajele importate, împreună cu cele pe care le avea deja în dotare, constituie o instalaţie completă de fabricare a alcoolului etilic, situaţie pe care nu o contestă, dar instanţa a ignorat concluziile expertizei că faza tehnologică ce este caracteristică procesului de fabricare a alcoolului este fermentarea, nu distilarea.
Mai susţine că instanţa nu a ţinut cont de regulile generale pentru interpretarea sistemului armotizat de denumire şi codificare a mărfurilor prevăzute în Convenţia de la Bruxelles din 14 iunie 1983 şi de Normele tehnice de interpretare, făcând şi o motivare contradictorie în ce priveşte încadrarea tarifară a instalaţiei de plămădire-zaharificare şi a instalaţiei de distilare, rectificare.
Recursul este nefondat.
Recurenta a importat din Germania, în mai multe rânduri, o instalaţie de distilare a alcoolului, aşa cum s-a menţionat şi în contractul încheiat cu partenerul din Germania, care a înscris instalaţia la poziţia tarifară 84.19.40.00 în declaraţiile vamale de export.
Dar, la introducerea în ţară a instalaţiei recurenta a înscris-o în declaraţiile vamale de import la altă poziţie tarifară şi anume la 84.38.80.91- maşini şi utilaje pentru fabricarea băuturilor, considerând că aceasta face parte din instalaţia completă de procesare a alcoolului etilic, împreună cu moara de măcinare, rezervoarele de fermentaţie şi rezervoarele de depozitare a alcoolului etilic, utilaje pe care recurenta le avea deja în dotare.
In urma controlului efectuat ulterior la recurentă, organele vamale au constatat că în realitate utilajele importate au fost greşit încadrate de aceasta la poziţia tarifară 84.38.80.91, când în realitate încadrarea corectă era 84.19.40.00, astfel că ele nu se mai încadrau în lista anexă a Hotărârii Guvernului nr.100/1998 care prevedea scutirea acestora de la plata taxelor vamale şi s-a dispus obligarea recurentei la platataxelor vamale aferente acestor importuri.
Punctul de vedere al organelor vamale, însuşit şi de către instanţa de fond, este cel corect.
Trebuie avut în vedere că în contractul nr.29 din 30.04.1998 încheiat de recurentă cu societatea Jacob Carl GmbH, s-a prevăzut livrarea de către societatea străină, către recurentă, a unei instalaţii de distilat.
De asemenea, în declaraţiile vamale de export întocmite de firma germană s-a trecut codul tarifar 84.19.40.00, aferent aparatelor de distilare sau rectificare, ca şi în facturi, scrisori de transport şi încertificatele de origine tip EUR 1.
Recurenta susţine că în conformitate cu Regulile generale pentru interpretarea Sistemului armonizat, prevăzute în Convenţia de la Bruxelees, şi cu Normele tehnice de interpretare a Sistemuluiarmonizat de denumire şi codificare a mărfurilor, încadrarea corectă a utilajului importat este la poziţia tarifară 84.38.80.91 – categoria maşini pentru fabricarea băuturilor, punct de vedere nereal.
Titlul poziţiei tarifare generale 84.19 este definit „Aparate şi dispozitive, echipamente industriale sau de laborator încălzite sau nu electric, pentru tratarea materialelor prin operaţii ce implică o schimbare a temperaturii cum sunt încălzirea, coacerea, fierberea, prăjirea, distilarea, rectificarea,..."
In schimb, poziţia tarifară generală 84.38 este definită „Maşini şi aparate, nedenumite şi necuprinse în altă parte în acest capitol, pentru prepararea sau fabricarea industrială a alimentelor sau băuturilor, altele decât maşinile şi aparatele pentru extragerea sau prepararea uleiurilor sau grăsimilor vegetale stabilite sau animale",cu precizarea că la această poziţie se cuprind maşinile şi aparatele concepute în vederea preparării sau fabricării industriale a alimentelor sau a băuturilor pentru consumul lor imediat sau conservare, atât pentru alimentaţiaumană, cât şi pentru alimentaţia animalelor.
Dar, din instalaţia de distilare importată se obţine alcool etilic de concentraţie 96o, care nu este o băutură produsă în vederea consumului imediat.
Din prevederile de mai sus se desprinde concluzia că instalaţia de distilare nu poate fi încadrată la poziţia tarifară generală 84.38, ci la poziţia tarifară generală 84.19, iar în cadrul ultimei la subpoziţia 40.00 – aparate de distilare sau de rectificare.
Susţinerile expertului tehnic, consemnate în raportul de expertiză şi în răspunsul la obiecţiuni, pot fi reţinute numai în ce priveşte produsul finit ce se obţine, care este alcool etilic cu o concentraţie de 96o, folosit în industria farmaceutică şi cea alimentară, dar nu pentru consumul imediat , direct, al oamenilor, aşa cum se prevede la poziţia tarifară generală 84.38.
De altfel, chiar expertul a evitat să răspundă la întrebarea referitoare la acordarea facilităţilor vamale în funcţiede procesul tehnologic sau de încadarea tarifară stabilită prin lege, susţinând că nu cunoaşte punctul de vedere al legiuitorului.
Cum România a aderat la Convenţia de la Bruxelles privind sistemul armonizat de denumire şi codificare a mărfurilor, prevederile acestei convenţii sunt aplicabile şi pentru mărfurile importate de persoane fizice sau juridice române.
Pentru toate considerentele arătate mai sus, în temeiul art.14 din Legea nr.29/1990 şi art.299 şi următoarele din Codul de procedură civilă, se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de SC "A.I." SRLîmpotriva sentinţei civile nr.189 din 6 septembrie 2001 a Curţii de Apel Galaţi- Secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 ianuarie 2003
| ← ICCJ. Decizia nr. 306/2002. Contencios. Contestatie în anulare.... | ICCJ. Decizia nr. 314/2002. Contencios. Anulare acte... → |
|---|
