CSJ. Decizia nr. 810/2002. Contencios. împotriva deciziei Curtii de Conturi Sectia Jurisdictionala. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr.810
Dosar nr.2376/2002
Şedinţa publică din 27 februarie 2003
S-a luat în examinare recursul declarat de S.N.C.F.R. RA Bucureşti, prin Societatea de Management Feroviar Teritorial Cluj împotriva deciziei nr.211 din 16 mai 2002 a Curţiide Conturi – Secţia jurisdicţională.
La apelul nominal, părţile în cauză, recurentele S.N.C.F.R. RA Bucureşti şi Societatea de Management Feroviar Teritorial Cluj precum şi intimaţii G.I. şi Curtea de Conturi a României, nu s-au prezentat.
Procedura completă.
Magistratul asistent a făcut referatul cauzei arătând că recurenta a cerut judecarea cauzei în lipsă, situaţie în care dosarul a fost luat pentru deliberare şi soluţionare.
CURTEA
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia nr.211 pronunţată la data de 16 mai 2002 în dosarul nr.97/2002, Secţia jurisdicţională a Curţii de Conturi a admis recursul jurisdicţional formulat de SNCFR Bucureşti împotriva sentinţei nr.2 din 15 ianuarie 2002 pronunţată de Colegiul jurisdicţional al Camerei de Conturi Bihor în dosarul nr.96/2001, care a fost casată, iar cauza a fost trimisă aceluiaşi colegiu pentru continuarea judecării cauzei.
Pentru a pronunţa această soluţie, Secţia jurisdicţională a reţinut următoarele:
Prin sentinţa nr.2 din 15 ianuarie 2002 pronunţată în dosarul nr.96/2001, Colegiul jurisdicţional a admis excepţia de necompetenţă şi a declinat competenţa în favoarea colegiului jurisdicţional al Camerei de Conturi a municipiului Bucureşti pentru soluţionarea contestaţiei introduse de contestatorul G.I. în contradictoriu cu SNCFR Bucureşti şi Regionala de Transport Feroviar Călători Cluj, privind Decizia de imputare nr.13/830 din 23 noiembrie 1998 pentru suma de 55.689.859 lei.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs jurisdicţional SNCFR – RA Bucureşti solicitând constatarea ivirii unui conflict negativ de competenţă şi casarea acesteia pentru ca dosarul să fie soluţionat de instanţa competentă prevăzută de art.70 din Legea nr.168/1999.
Constatând că, în cauza de faţă nu există un conflict negativ de competenţă, iar aceasta aparţine Colegiului jurisdicţional al Camerei de Conturi Bihor, Secţia jurisdicţională, a admis recursul jurisdicţional în acest sens, trimiţând dosarul pentru continuarea judecăţii la acest colegiu.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs SNCFR RA Bucureşti, susţinând că, Secţia jurisdicţională a pronunţat o soluţie nelegală, omiţând să se pronunţe cu privire la excepţia de necompetenţă a instanţelor jurisdicţionale ale Curţii de Conturi de a soluţiona litigii având ca obiect conflicte de drepturi definite de art.68 lit.a) din Legea nr.168/1999.
Recursul este inadmisibil.
Este adevărat că, în măsura în care la baza deciziei de imputare contestate nu a stat un act de control încheiat de organele din sistemul Curţii de Conturi, competenţa de soluţionare a contestaţiei formulate împotriva unei astfel de decizii aparţine instanţei prevăzute la art.2 pct.1 lit.b1 din codul de procedură civilă şi art.70 din Legea nr.168/1998 privind soluţionarea conflictelor de muncă.
De asemenea, este adevărat că potrivit prevederilor art.82 alin.(1) din Legea nr.94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, împotriva hotărârilor pronunţate în ultimă instanţă de Secţia jurisdicţională a Curţii de Conturi, se poate face recurs la Secţia de contencios administrativ a Curţii Supreme de Justiţie.
Dar, aceste ultime prevederi legale trebuie interpretate în raport cu dispoziţiile Legii nr.29/1990 privind contenciosul administrativ, care constituie reglementarea cu caracter special în această materie.
Astfel, potrivit prevederilor art.4 din Legea nr.29/1990, actele administrativ-jurisdicţionale pot fi atacate cu recurs la instanţele de contencios administrativ, dar numai după epuizarea căilor administrativ-jurisdicţionale.
Or, în cauza de faţă, nu poate fi vorba de epuizarea căilor administrativ-jurisdicţionale reglementate de Legea nr.94/1992, din moment ce, prin Decizia care a fost atacată cu recurs, Secţia jurisdicţională a dispus trimiterea cauzei pentru rejudecare la Colegiul jurisdicţional al Camerei de Conturi Olt şi, deci, reluarea ciclului administrativ-jurisdicţional.
În concluzie, reţinând că Decizia atacată cu recurs reprezintă o soluţie intermediară, iar nu o hotărâre care să marcheze epuizareacăilor administrativ-jurisdicţionale reglementate de dispoziţiile Legii nr.94/1992, aşa cum cer prevederile art.4 din Legea nr.29/1990, Curtea constată că recursul de faţă este inadmisibil şi îl va respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de S.N.C.F.R. RA Bucureşti, prin Societatea de Management Feroviar Teritorial Cluj împotriva deciziei nr.211 din 16 mai 2002 a Curţiide Conturi – Secţia jurisdicţională, ca inadmisibil.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 806/2002. Contencios. împotriva deciziei... | CSJ. Decizia nr. 811/2002. Contencios. Refuz raspuns plângere.... → |
|---|
