CSJ. Decizia nr. 813/2002. Contencios. Anulare certificat de atestare a dreptului de proprietate. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr.813
Dosar nr.2430/2002
Şedinţa publică din 27 februarie 2003
S-a luat în examinare recursul declarat de Societatea Comercială Plastvilcom S.A. – Râmnicu Vâlcea împotriva sentinţei civile nr.58/F-C din 20 mai 2002 a Curţii de Apel Piteşti, Secţia comercială şi de contencios administrativ.
La apelul nominal s-a prezentat intimatul-pârât Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor reprezentat de consilierul juridic N.I. Au lipsit recurenta-reclamantă Societatea Comercială „P" S.A.şi intimata Societatea Comercială „G.T." SA.
Procedura completă.
Curtea a pus în discuţie, din oficiu, tardivitatea declarării recursului.
Reprezentanta Ministerului Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor a pus concluzii de respingere a recursului ca tardiv declarat.
CURTEA
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa nr.58/F-C din 20 mai 2002, Curtea de Apel Piteşti, Secţia de contencios administrativ, a disjuns cererea reconvenţională formulată de SC „G.T." SAîmpotriva reclamantei SC „P." SA şi a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Tribunalului Vâlcea.
Prin aceeaşi sentinţă, instanţa a luat act de renunţarea reclamantei la judecarea acţiunii privind anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria M 07 nr.0634/2000 formulată împotriva Ministerului Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor precum şi a SC „G.T."SA.
Nemulţumită de soluţia declinării cauzei, reclamanta SC „P." SA a declarat recurs, susţinând că hotărârea primei instanţea fost dată cu aplicarea greşită a legii.
În acest sens, recurenta afirmă că obiectul cererii reconvenţionale îl constituie un raport juridic de drept civil, aşa încât, competenţa de soluţionare aparţine judecătoriei, iar nu tribunalului ca instanţă comercială.
Mai înainte de a intra în cercetarea motivului de casare invocat prin cererea de recurs, Curtea, din oficiu, a pus în discuţia părţilor prezente tardivitatea declarării recursului.
Excepţia este fondată pentru motivele ce vor fi arătate în continuare.
Potrivit art.158 alin.(3) combinat cu art.302 din Codul de procedură civilă, recursul împotriva hotărârii prin care instanţa se declară necompetentă, se poate exercita în termen de 5 zile de la pronunţare şi se depune la instanţa a cărei hotărâre se atacă, sub sancţiunea nulităţii.
Or, în cauză, recursul Societăţii Comercială „P" SA a fost declarat şi depus la Curtea de Apel Piteşti la data de 19 iulie 2002 (data poştei, fila 4), iar hotărârea atacată a fost pronunţată la 28 mai 2002.
Se constată, aşadar, că recursul este tardiv declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Societatea Comercială „P" SA împotriva sentinţei civile nr.58/F-C din 20 mai 2002 a Curţii de Apel Piteşti, Secţia comercială şi de contencios administrativ, ca tardiv formulat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 811/2002. Contencios. Refuz raspuns plângere.... | CSJ. Decizia nr. 816/2002. Contencios. Recurs anulare act... → |
|---|
