CSJ. Decizia nr. 920/2002. Contencios. Pensie. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr.920
Dosar nr.2488/2002
Şedinţa publică din7 martie 2003
S-au luat în examinare recursurile declarate de N.D., G.M. şi D.M. precum şi de Municipiul Bucureşti prin primarul general împotriva sentinţei civile nr.741 din 7 august 2002 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia de contencios administrativ administrativ.
La apelul nominal s-au prezentat N.D. personal şi Municipiul Bucureşti prin primarul general reprezentat de consilierul juridic D.T. , lipsind G.M. şi D.M.
Procedura completă.
N.D. a susţinut recursul şi a solicitat admiterea acestuia cu referire la motivele scrise, acordarea daunelor cerute prin acţiune, precum şi respingerea recursului Municipiului Bucureşti prin Primarul General .
Consilierul juridic a susţinut recursul şi a solicitat admiterea acestuia întrâcât a răspuns recurenţilor reclamanţi şi a pus concluzii de respingere a recursului acestora.
CURTEA
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
N.D., G.M. şi D.M.în contradctoriu cu primarul general al municipiului Bucureşti, au solicitat să se constate refuzul nejustificat de a executa dispozitivul sentinţei civile nr.194 din 21 februarie 2001, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – Secţia contencios administrativ, rămasă definitivă şi irevocabilă şi să fie obligat la plata de daune pentru întârziere în sumă de 49 milioane lei.
In drept reclamanţii şi-au întemeiat acţiunea pe dispoziţiile art.16 alin.2 şi art.10 alin.3 din Legea nr.29/1990.
Curtea de Apel Bucureşti – Secţia de contencios administrativ, prin sentinţa nr.741 din 7 august 2002 – Camera de consiliu, a admis în parte acţiunea. In baza art.16 alin.1 şi 2 din Legea nr.29/1990, a aplicat primarului general al Municipiului Bucureştisancţiunea prevăzută în art.10 alin.3 din Legea nr.29/1990, amendă de 500 de lei pentru fiecare zi de întârziere în executarea sentinţei nr.194/21.02.2001 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia contencios administrativ, începând cu 27.04.2002 până la executarea efectivă a sentinţei. A respins cererea reclamanţilor privitoarela daunele de întârziere ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că deşi reclamantul N.D. a notificat pe pârât pentru a executa sentinţa nr.194/21.02.2001 a Curţii de Apel Bucureşti, difinitivă şi irevocabilă demersurile sale au rămas fără rezultat. Cererea de daune a fost respinsă, reţinându-se că reclamanţii nu a făcut dovada ei.
Considerând hotărârea netemeinică şi nelegală, părţile au declarat recurs.
Reclamanţii arată că se impunea admiterea acţiunii în totalitate, ei fiind grav prejudiciaţi prin neexecutarea sentinţei irevocabile şi că instanţa a fost lipsită de rol activ atunci când a soluţionatprin respingere capătul de cerere privitor la obligarea pârâtului la 49 milioane lei daune.
Pârâtul susţine că, cu actele depuse face dovada că i s-a răspuns reclamantului la cererea făcută încă din 2000 de către Departamentul Inspecţiei – Direcţia Control General – Serviciul Control Instituţii Publice prin adrese 18/2/3565 din 18.9.2000, astfel că se impune admiterea recursului, casarea sentinţei şi în fond respingerea acţiunii.
Recursul declarat de reclamanţi este fondat,iar recursul declarat de pârât este nefondat potrivit celor ce se vor arăta.
Prin sentinţa civilă 194/21.02.2001 a Curţii de Apel Bucureşti, rămasă definitivă şi irevocabilă, s-a admis acţiunea reclamanţilor împotriva primarului general al muncipiului Bucureşti iar acesta a fost obligat să răspundă reclamanţilor la cererile formulate de aceştia la 21 august şi 6 septembrie 2000 în termen de 30 de zile de la pronunţarea hotărârii şi să plătească 33.000 lei cheltuieli de judecată.
Reclamantul N.D. a notificat pârâtului obligaţia de a pune în executare sentinţa dar demersul său a rămas fără rezultat.
Susţinerea pârâtului că a răspuns cererii înregistrate prin fax la cabinetul primarului general sub nr.7250/21 august 2000 încădin acel an cu adresa 18/2/3656 din 18.09.2000 a Departamentului Inspecţie, Direcţia Control Central, Serviciul Central Instituţii Publice, adresă care a fost expediată către reclamantul N.D. cu borderoul 11 din 25.09.2000, poz. 31 în mod justificat a fost respinsă de instanţa ca dovadă a executării sentinţei, întrucât este o comunicare anterioară pronunţării hotărârii.
Conform dispoziţiilor art.16 alin.1, pârâtul avea obligaţia de a executa hotărârea în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a acesteia, respectiv la 26.04.2002 (30 zile de la pronunţarea deciziei Curţii Supreme de Justiţie).
Art.16 alin.2 din Legea nr.29/1990 prevede că „în cazul în care termenul nu este respectat se va aplica conducătorului autorităţii administrativ sancţiunea prevăzută în art.10 alin.3, iar reclamantului i se vor putea acorda daune pentru întârziere. Sancţiunea constă în obligarea conducătorului să plătească statului, cu titlu de amendă 500 lei pentru fiecare zi de întârziere nejustificată.
Instanţa a făcut aplicarea textelor de mai sus, dar lipsită de rol activ, a respins cerereade daune de întârziere ca nedovedită.
Este necontestat că nici până în prezent nu s-a executat sentinţa iar reclamanţii au un prejudiciu constituit din lipsa de folosinţă a terenului proprietate, ocupat nu de primărie ci de RADET.
Pentru ca reclamanţii să-şi precizeze şi să dovedească daunele solicitate, se impune admiterea recursului declarat de aceştia în baza art.313 Cod procedură civilă şi casarea sentinţei cu trimitere spre rejudecare capătului de cerere privitor la daune, menţinându-se celelate dispoziţii.
Recursul declarat de pârât, se priveşte nefondat şi în baza art.312 Cod procedură civilă, urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de N.D., G.M. şi D.M.împotriva sentinţei civile nr.741 din 7 august 2002 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia de contencios administrativ administrativ.
Casează sentinţa atacată cu trimitere spre rejudecarea capătului de cerere privitor la daune.
Menţine celelalte dispoziţii.
Respinge ca nefondat recursul declarat de Municipiul Bucureşti prin primarul general.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi7 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 92/2002. Contencios. Refuz acordare drepturi... | CSJ. Decizia nr. 924/2002. Contencios. Suspendarea executarii.... → |
|---|
