Divorţ. Partaj. Bun comun. Stabilire loturi. Art. 673 C. pr. civ.
| Comentarii |
|
în condiţiile în care în speţă sunt aplicabile dispoziţiile art. 673-673^1 C. pr. civ. privind procedura împărţelii judiciare şi nici unul dintre foştii soţi nu a dorit să i se atribuie apartamentul - bun comun în natură, în mod greşit judecătorii fondului au atribuit pârâtei imobilul, cu obligarea acesteia la plata unei sulte. Instanţele de fond trebuia să facă aplicarea art. 673 C. pr. civ. şi să dispună, prin încheiere, vânzarea bunului, stabilind totodată dacă vânzarea se va face de către părţi prin bună învoială ori de către executoruljudecătoresc, procedură a cărei instrumentare nu poate avea loc pentru prima dată în recurs, ci se va urma de către tribunal, cu ocazia rejudecării.
(Curtea de Apel Cluj, secţia civilă, decizia nr. 841 din 10 aprilie 2002)
CURTEA,
Prin sentinţa civilă nr. 812 din 14.06.2001 a Judecătoriei Şimleul Silvaniei, s-a admis în parte
acţiunea civilă intentată de reclamantul A. Gh., împotriva pârâtei C. R.-G. şi, în consecinţă, s-a constatat că în timpul căsătoriei părţile au dobândit
în procente de 49,26% reclamantul şi 50,74% pârâta, următoarele bunuri pe care le partajează în două loturi după cum urmează:
Lotul I pentru reclamant, în valoare de 9.102.500 lei format din: masă video - 600.000 lei; canapea -
2.015.000 lei; măsuţă pentru fotolii -408.000 lei; 2 fotolii-680.000 lei; colţarNurnberger-3.487.000 lei; 2 scaune - 292.500 lei; vitrină Torkinson -
3.280.000 lei: masă TV bar - 560.000 lei; mobilă bucătărie - 3. 515.000 lei; cuier hol - 780.000 lei; radiocasetofon stereo -1.080.000 lei; videorecorder fără valoare; congelator Arctic 4 sertare-2.405.500 lei;
Lotul II pentru pârâtă format din bunuri în valoare totală de 143.092.000 lei după cum urmează: apartament 4 camere - 120.000.000 lei; garaj -
19.162.000 lei; dulap stejar cu 2 uşi -3.280.000 lei; tablou pictat-250.000 lei; butelie aragaz-400.000 lei.
S-a respins ca neîntemeiată cererea reconvenţională formulată de reclamanta-reconvenţională C. R.-G. pentru includerea în masa bunurilor de împărţit a obiectelor de mobilier ce aparţin S. C. „S. I.“ S. R. L. şi a sumelor în valută.
S-a constatat că reclamantul a renunţat la includerea în masa bunurilor comune a obiectelor decorative, milieurilor şi bibelourilor.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantului o sultă în valoare de 60.799.041 lei.
S-a constatat că intervenienţii C. M. A. şi C. C. P. au renunţat la cererea formulată.
A fost obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 2.549.391 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut că părţile s-au căsătorit la data de 22 iulie 1989 si au divortat prin sentinta civilă nr. 1354/ 23.10.1996.
în timpul căsătoriei, părţile au dobândit apartamentul compus din 4 camere, înscris în C. F. individuală nr. 1644 Simleul Silvaniei nr. top65/a/2/ 1/1/11/V, în valoare de 120.000.000 lei şi un gaj de
19.162.000 lei din care 12,48% reprezintă contravaloarea materialelor vechi provenite din demolarea unei construcţii a mamei pârâtei, motiv pentru care ea are o contribuţie proprie de 12,48% din valoarea garajului.
Părţile au dobândit şi următoarele bunuri mobile în cote egale, evaluate prin expertiza efectuată de
expertul S. A.: dulap stejar cu 2 uşi -3.280.000 lei, canapea de 2 persoane rabatabilă - 2.015.000 ei, măsuţă pentru fotolii - 408.000 lei, 2 fotolii de o persoană-680.000 lei, colţarNumberger-3.487.000 iei, 2 scaune - 292.5000 lei, vitrină Torkinson -
3.280.000 lei, masăTV bar-560.000 lei, masă video - 600.000 lei, 1 tablou pictat - 250.000 lei, mobilă bucătărie - 3.515.000 lei, cuier hol - 780.000 lei, radiocasetofon stereo -1.080.000 lei, videorecorder fără valoare, butelie de aragaz - 400.000 lei, congelator Ar ctic cu 4 sertare - 2.405.500 lei. Părţile au avut mai multe vitrine Torkinson, dintre care una a făcut obiectul dosarului nr. 941/1996 al Judecătoriei Şimleul Silvaniei, unde, prin sentinţa pronunţată, pârâta a fost obligată să îi predea o vitrină Torkinson, ca bun propriu al acestuia.
Nu au fost incluse în masa bunurilor comune 2 candelabre, 2 tablouri, pickup, aspirator praf, faianţă, chiuvetă baie şi vas WC, întrucât nu s-a dovedit existenţa lor în locuinţa părţilor.
în ceea ce priveşte cererea reconvenţională, pârâta nu a dovedit că în bunurile comune intră contravaloarea a 500 DM, 100 dolari şi 100 franci elveţieni. Diferitelor piese de mobilier aflate la societatea la care părţile din proces erau acţionari, împreună cu alte două persoane, urmează să li se stabilească natura juridică într-o acţiune comercială.
Apelul declarat de pârâtă împotriva sentinţei a fost respins ca nefondat, prin decizia civilă nr. 614 din 06.12.2001 a Tribunalului Sălaj. A fost obligată apelanta să îi plătească intimatului A. Gh., cheltuieli de judecată în sumă de 5.000.000 lei.
Pentru a decide astfel, tribunalul a reţinut că prima instanţă a administrat toate probele pertinente şi concludente, astfel că nu se mai impune audierea altor martori sau completarea expertizei tehnice, valoarea apartamentului rezultând din completarea la raportul de expertiză tehnică efectuat de expertul
I. A. La dobândirea apartamentului, plătit în perioada 1991 -1993, părţile au avut contribuţii egale, de câte 1/2 fiecare.
Pârâta nu a dovedit că ar fi avut o contribuţie suplimentară la dobândirea garajului, mai mare de 12,48% reţinută de prima instanţă, nefiind ridicat prin contribuţia ei exclusivă. Aportul reclamantului la garaj a fost dovedit cu martorul M. I.
Pârâta nu a dovedit că ar fi bun propriu congelatorul Arctic, pe care, deşi a fost solicitat de reclamant într-un alt proces, prin sentinţa civilă nr.
1509/1996 a Judecătoriei Şimleul Silvaniei, pârâta nu a fost obligată să îl predea cu acest titlu.
De asemenea, pârâta nu a dovedit că părţile ar fi dobândit în timpul căsătoriei, contravaloarea sumelor de 500 DM, 100 USD şi 100 franci elveţieni, pentru a putea fi incluse in masa bunurilor comune.
în ceea ce priveşte modalitatea de partajare, s-a avut în vedere că bunurile se află în posesia pârâtei din anul 1996, care a beneficiat de folosinţa lor, iar reclamantul şi-a achiziţionat în anul 1999 un apartament înscris în C. F. nr. 1382 Şimleul Silvaniei.
împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta, solicitând în baza art. 304 pct. 7,9,10 C. pr. civ., în principal casarea ei, cu trimiterea cauzei pentru rejudecarea apelului, în vederea completării probatoriului cu efectuarea unei noi expertize tehnice, privind stabilirea separată a valorii apartamentului şi a valorii garajului, precum şi audierea martorului A. M. în legătură cu garajul.
în subsidiar, s-a solicitat schimbarea în parte a hotărârilor, în sensul de a se constata că valoarea apartamentului este de 95.04.000 lei, din care pârâta are un drept de creanţă de 20% reprezentând valoarea reactualizată a ratelor achitate de ea şi a diferenţei de preţ de 101.940 lei, în total revenindu-i 60% din valoarea apartamentului, care este de
14,950.000 lei din care pârâta are o contribuţie suplimentară de 60%, în total 90%. în ceea ce priveşte bunurile mobile, excluderea din masa bunurilor comune a buteliei de aragaz şi a congelatorului Arctic, care sunt bunuri personale ale pârâtei, iar pentru restul bunurilor mobile, în valoare totală de 23.002.500 lei, pârâta are o contribuţie personală de 60%, în total 80%. S-a solicitat schimbarea loturilor atribuite părţilor, astfel încât în lotul reclamantului să fie inclus apartamentul în valoare de 95.040.000 lei şi bunurile mobile canapea rabatabilă, măsuţă cu fotolii, 2 fotolii, colţar Numberg, 2 scaune normale, masă video, cuier hol, radiocasetofon, în valoare totală de 9.342.500 lei şi sumele de 100 USD, 500 DM, 100 franci elveţieni, iar în lotul pârâtei să fie incluse garajul (care poate fi atribuit şi reclamantului) şi bunurile mobile în valoare totală de 10.885.000 lei: un dulap stejar cu 2 uşi, vitrină Tarkinson, masă TV, un tablou pictat şi garnitura de mobilă. Admiterea cererii reconvenţionale, în sensul constatării că în masa bunurilor comune intră şi sumele de 100 USD, 500 DM şi 100 franci elveţieni.
în motivare, s-a susţinut că, prin expertiza tehnică efectuată în cauză, nu s-a stabilit separat valoarea apartamentului şi valoarea garajului, motiv pentru care nici nu s-a achitat diferenţa de onorariu. Numai prin raportarea valorii tehnice la valoarea globală, se poate deduce că preţul apartamentului este de
95.050.000 lei, iar a garajului de 14.960.000 lei.
La plata valorii de achiziţie a apartamentului, pârâta a plătit ratele de câte 816 lei lunar, în perioada 1 august 1991 -1 august 1993, precum şi suma de 101.940 lei la 22.11.1993, chiar dacă în perioada respectivă părţile erau căsătorite, dar despărţite în fapt, pârâta având venituri constante, iar pârâtul mergea acasă cu statul de plată în roşu.
In ceea ce priveşte garajul, chiar dacă există declaraţia martorului M. I., iar reclamantul a săpat şi a turnat fundaţia, din expertiza tehnică şi declaraţia martorului V. I., rezultă că pârâta are o contribuţie suplimentară de 60%.
Privitor la bunurile mobile, sunt bunuri proprii ale reclamantei: butelia primită de ea în anul 1987 şi congelatorul care a fost cumpărat înainte de anul 1989. Părţile s-au folosit în căsnicie de bunuri personale, bunurile reclamantului fiind primite de el în baza sentinţei pronunţate în dosarul nr. 941/1996. Când s-au căsătorit, pârâta a avut apartamentul mobilat, mobilier ce a fost vândut împreună cu reclamantul, iar în locul lui a fost cumpărate cele existente, sumele fiind bunuri ale pârâtei, în urma schimbului cu reclamantul. Tot în bunurile mobile, pârâta a investit şi suma de 15.000 lei primită pentru o casă expropriată.
Existenţa valutei este dovedită cu dosarul de divorţ, în care există depusă o scrisoare a reclamantului.
în mod greşit i s-a atribuit pârâtei apartamentul, un dulap cu 2 uşi, un tablou pictat şi o butelie, deoarece şi ea are o altă locuinţă, chiar dacă locuieşte în apartamentul în litigiu din anul 1996, atât timp cât reclamantul nu a avut motive să îl părăsească.
Garajul poate să rămână în lotul pârâtei, fiindcă este construit pe un teren concesionat acesteia.
Prin întâmpinarea depusă la dosar (f. 15-16), intimatul s-a opus admiterii recursului.
Recursul este fondat.
Valoarea tuturor bunurilor imobile şi mobile dobândite de către părţi în timpul căsătoriei a fost stabilită, prin expertizele efectuate în cauză, la suma
de 162.194.500 lei, în care valoarea apartamentului nr. 5 situat în Şimleul Silvaniei, str. Gh. L., bl. 27, compus din 4 camere si dependinţe, este de 120.000.000 lei.
Deşi cauza s-a judecat în primă instanţă la data de 14 iunie 2001, după modificarea Codului de procedură civilă prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000, instanţele de fond au soluţionat acţiunea şi respectiv apelul, fără să ţină seama de dispoziţiile privind procedura împărţelii judiciare, prevăzute de art. 673-673 C. pr. civ.
Atât în faţa primei instanţe, cât şi a celei de apel, nici una dintre părţi nu a solicitat includerea apartamentului în lotul ei. Această poziţie a părţilor se menţine şi în recurs.
Potrivit art. 673 C. pr. civ., în cazul în care nici unul dintre coproprietari nu cere atribuirea bunului ori, deşi acesta a fost atribuit provizoriu, nu s-au depus, în termenul stabilit, sumele cuvenite celorlalţi coproprietari, instanţa, prin încheiere, va dispune
vânzarea bunului, stabilind totodată dacă vânzarea se va face de către părţi prin bunăînvoială ori de către executorul judecătoresc.
în condiţiile în care în speţă sunt aplicabile dispoziţiile privind procedura împărţelii judiciare prevăzute de art. 673-673 C. pr. civ. şi nici una dintre părţi nu doreşte să i se atribuie apartamentul în natură, instanţele de fond trebuia să facă aplicarea art. 673 C. pr. civ. Instrumentarea acestei proceduri nu poate avea loc pentru prima dată în recurs.
Aşa fiind, în baza art. 304 pct. 9 raportat la art. 312 alin. 5 C. pr. civ., se va admite recursul declarat de pârâtă împotriva deciziei tribunalului, care va fi casată în întregime, şi se va trimite cauza la aceeaşi instanţă, pentru rejudecare.
Cu ocazia rejudecării, tribunalul va face aplicarea art. 673 C. pr. civ. în privinţa apartamentului şi va analiza i celelalte motive de recurs.
| Căi de atac. Recurs. Lipsă de interes. Art. 137 alin. 1 C. pr.... → |
|---|
