Căi de atac. Recurs. Lipsă de interes. Art. 137 alin. 1 C. pr. civ.
| Comentarii |
|
Pentru folosirea căilor de atac este necesar ca partea să justifice un interes în modificarea hotărârii atacate. Pârâta nu a apelat sentinţa în ceea ce priveşte renunţarea reclamantei la judecarea capătului de cerere privind evacuarea pârâtei din imobilul litigios, ci sub aspectul soluţionării unei acţiuni în constatare, formulată de reclamantă împotriva statului român. Or, această soluţie nu s-a pronunţat în contradictoriu şi cu pârâta, motiv pentru care aceasta nu poate justifica un interes în folosirea căilor de atac împotriva respectivei soluţii.
(Curtea de Apel Cluj, secţia civilă, decizia nr. 775 din 3 aprilie 2001)
CURTEA,
Prin decizia civilă nr. 1585 din 20.04.2001 a Judecătoriei Bistriţa, s-a admis acţiunea civilă modificată, intentată de reclamanta S. C. „C.“ S. A.
Bistriţa, împotriva pârâtului statul român reprezentat prin Primăria municipiului Bistriţa şi, în consecinţă, s-a constatat că reclamanta a dobândit dreptul de proprietate, în baza art. 20 alin. 2 din Legea nr. 15/
1990, asupra imobilelor construcţii, situate în Bistriţa, str. L. R., nr. 10, constând în: 1 sală laborator, 1 hol, 1 grup sanitar, 2 magazii zidite şi un drept de administrare asupra terenului aferent acestor construcţii în suprafaţă de 158 mp. ce face parte din imobilele înscrise în C. F. nr. 2208 Bistriţa, nr. top 1145, în suprafaţă totală de 1.667 mp. S-a dispus localizarea construcţiilor în C. F. nr. 2208 Bistriţa, nr. top 1145/2. S-a dispus parcelarea terenului de 1667 mp. în două loturi prin dezmembrarea nr. top 1145 în două nr. top noi 1145/1 şi 1145/2 şi intabularea dreptului de proprietate al reclamantei asupra construcţiilor, în baza Legii nr. 15/1990 terenul aferent de 158 mp. rămânând în proprietatea statului român, cu drept de administrare în favoarea reclamantei, conform suplimentului la raportul de expertiză tehnică, varianta a ll-a, efectuat de expertul M. V., expertiză ce face parte integrantă din sentinţă.
S-a luat act de renunţarea reclamantei la judecarea capătului de cerere privind evacuarea pârâtei S. E. din imobilul în litigiu.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut că imobilele, construcţii şi teren, situate în Bistriţa, str. L. R. nr. 10, înscrise în C. F. nr. 2208 Bistriţa, nr. top 1145, au trecut în proprietatea statului cu titlu de naţionalizare şi s-au aflat în folosinţa şi administrarea fostei întreprinderi Comerciale de Stat pentru Mărfuri Alimentare şi Alimentaţie Publică Bistriţa. Aceasta s-a transformat în mai multe societăţi comerciale, fiecare preluând o parte din patrimoniu, conform Legii nr. 15/1990.
Reclamanta S. C. „C.“ S. A. Bistriţa, s-a înfiinţat prin Decizia prefecturii jud. Bistriţa-Năsăud, nr. 360/
15.02.1990, revenindu-i imobilele în litigiu, constând în: 1 sală laborator, 1 hol, 1 grup sanitar, 2 magazii zidite, situate în Bistriţa, str. L. R. nr. 10, construcţii ce sunt evidenţiate în patrimoniul societăţii, sunt incluse în lista mijloacelor ei fixe sub nr. inventar 1045 şi pentru care plăteşte impozit la stat.
La termenul din 9.02.2001, reclamanta a renunţat la judecarea capătului de cerere privind evacuarea pârâtei S. E. din imobilul în litigiu.
Apelul declarat de pârâta S. E. împotriva sentinţei a fost respins ca nefondat, prin decizia civilă nr. 750 din 7.11.2001 a Tribunalului Bistriţa-Năsăud. A fost obligată apelanta să îi plătească intimatei S. C. „C.“ S. A. Bistriţa cheltuieli de judecată în apel, în sumă de 700.000 lei.
Pentru a decide astfel, tribunalul a reţinut că, deşi reclamanta a renunţat la judecată faţă de S. E., iar judecătoria a luat act de această renunţare, pârâtei nu i se poate nega calitatea de parte şi dreptul procesual de a declara apel. Sub aspectul interesului de a promova apelul, este aproape imposibil de sesizat care ar fi acest interes, în condiţiile în care apelanta, în calitate de lider sindical şi de acţionar al societăţii comerciale reclamante, ar trebui să aibă o poziţie solidară cu aceasta.
Apelul nu este întemeiat nici pe fond, deoarece construcţiile în litigiu constituie proprietatea reclamantei, în temeiul art. 20 alin. 2 din Legea nr. 15/1990, sunt cuprinse în lista mijloacelor ei fixe şi plăteşte impozit pentru ele.
împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta, solicitând modificarea ei şi încuviinţarea în probaţiune a protocolului de predare-primire, a actului de înfiinţare a societăţii şi a declaraţiei de impunere, probe pe care instanţele de fond nu le-au încuviinţat, deşi erau esenţiale în judecarea cauzei, în schimb, cauza a fost soluţionată pe baza listei de inventar nr. 2906/31.08.1999, motiv pentru care a solicitat suspendarea judecăţii apelului în baza art. 244 pct. 2 C. pr. civ., până la soluţionarea plângerii penale.
Recursul este lipsit de interes.
Prin cererea introductivă de instanţă, reclamanta S. C. „C.“ S. A. Bistriţa a chemat în judecată pe pârâta S. E., solicitând instanţei ca, prin sentinţa ce o va pronunţa, să dispună evacuarea ei din spaţiul situat în Bistriţa, str. L. R. nr. 10. La termenul din
3.11.2000, reclamanta şi-a extins acţiunea faţă de pârâtul statul român reprezentat prin Primăria municipiului Bistriţa, pentru acţiuni în constatare, iar la termenul din 9.02.2001, a renunţat la judecarea acţiunii faţă de pârâta S. E. Prin sentinţă, s-a admis acţiunea în constatare intentată de reclamantă împotriva statului român şi s-a luat act de renunţarea la judecarea capătului de cerere privind evacuarea pârâtei din spaţiul în litigiu.
Pârâta S. E. nu a formulat pretenţii poprii în procesul declanşat de reclamantă. Partea din sentinţă prin care judecătoria a luat act de renunţarea reclamantei la judecarea capătului de cerere privind evacuarea pârâtei din imobil are caracter declarativ şi definitiv, iar împotriva ei se putea declara numai recurs.
Pârâta S. E. nu a apelat sentinţa în ceea ce priveşte renunţarea reclamantei la evacuarea ei, ci sub aspectul soluţionării acţiunii în constatare, formulată de reclamantă împotriva statului român, reprezentat prin Primăria municipiului Bistriţa. Or, această soluţie nu s-a pronunţat în contradictoriu şi cu pârâta S. E. Nefiind parte în acest raport juridic, în care nu a suferit nici o condamnare, pârâta nu are interes să atace sentinţa cu apel, iar decizia cu recurs.
Pentru folosirea căilor de atac, este necesar ca partea să justifice un interes în schimbarea şi respectiv modificarea hotărârilor. întrucât
reclamanta a renunţat la judecată faţă de pârâta S. E., aceasta nu poate demonstra ce drepturi i-au fost lezate.
Aşa fiind, în baza art.137 alin. 1 C.pr. civ., seva admite excepţia invocată de intimata S. C. „C.“ S. A. Bistriţa şi în consecinţă se va respinge recursul declarat de pârâta S. E. împotriva sentinţei, ca fiind lipsit de interes.
în temeiul art. 274 alin. 1 C. pr. civ., recurenta va fi obligată să îi plătească intimatei S. C. „C.“ S. A. Bistrita, cheltuieli de judecată în recurs, în sumă de
1.000.000 lei.
| ← Divorţ. Partaj. Bun comun. Stabilire loturi. Art. 673 C. pr. civ. | Proprietate. Certificat de atestare eliberat conform Hotărârii... → |
|---|
