CSJ. Decizia nr. 116/2003. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 116/2003
Dosar nr. 4451/2001
Şedinţa publică din 17 ianuarie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 29 noiembrie 2001, la Curtea de Apel Braşov, G.E. a formulat recurs împotriva sentinţei nr. 204/F/CA din 5 octombrie 2001, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, solicitând casarea acesteia pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea recursului, recurentul a susţinut că prin hotărârea pronunţată, s-au încălcat dispoziţiile art. 92 din Legea nr. 188/1999, privind Statutul funcţionarilor publici, întrucât intimata nu a făcut aplicarea criteriilor de competenţă pentru personalul care ocupa posturi de natura celui ce urma a se desfiinţa, cu luarea în vedere a evaluării performanţelor profesionale, subliniind valoarea sa profesională.
Mai susţine petentul, invocând dispoziţiile art. 92 lit. d) din Legea nr. 188/1999, că instanţa nu s-a preocupat de prevederea legală privind refuzul reclamantului de a accepta oferta Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici, care în speţă nu a existat, ca o a doua condiţie pe lângă restructurarea postului recurentului.
Recurentul precizează că legea stabileşte clar ca unitatea să ofere un post corespunzător, iar angajatul să-l refuze, pentru a se putea dispune desfacerea contractului de muncă al petentului, astfel încât a apreciat acesta că nu reorganizarea a stat la baza măsurii contestate în cauză, ci alte considerente, eventual disciplinare.
Din actele cauzei, Curtea Supremă de Justiţie reţine că la 5 octombrie 2001, Curtea de Apel Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, a respins acţiunea reclamantului G.E., în contradictoriu cu pârâţii Inspectoratul de Protecţie a Mediului Braşov şi D.A., pentru anularea actului administrativ şi reintegrarea în funcţie.
S-a reţinut că reclamantul G.E. a solicitat anularea deciziei nr. 51 din 21 mai 2001, reintegrarea sa în funcţia avută anterior eliberării prin Decizia atacată, obligarea pârâţilor la plata daunelor materiale şi cheltuieli de judecată.
Curtea de apel, având în vedere art. 92 lit. d) din Legea nr. 188/1999, a reţinut că acţiunea este neîntemeiată, pârâtul Inspectoratul de Protecţie a Mediului Braşov dovedind că s-a produs o reorganizare a instituţiei şi că s-au redus posturi de natura celui ocupat de reclamant. Cât priveşte a doua condiţie legală, pentru validarea deciziei în cauză, instanţa a constatat că pârâta a făcut demersuri la Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici, ca şi la A.J.O.F.M. Braşov, în scopul oferirii unui post corespunzător reclamantului, dar ambele au răspuns că nu dispun de locuri de muncă vacante.
Instanţa a reţinut că lipsa posturilor vacante nu este imputabilă instituţiei, care a suferit o ireversibilă reorganizare şi că s-a demonstrat preocuparea de a-i face oferta legală reclamantului.
Curtea de apel a menţionat în hotărârea atacată că: „intenţia legiuitoriului de a oferi garanţia unui post, funcţionarului public, nu poate paraliza activitatea unei instituţii, supusă, în mod obligatoriu, reducerii de personal şi care din motive obiective (lipsa posturilor vacante) nu poate oferi celui eliberat din funcţie, un post corespunzător pregătirii sale".
Ca atare, s-a considerat de instanţă că Decizia de eliberare din funcţie a recurentului-reclamant, este legală şi va fi menţinută.
Recursul declarat este neîntemeiat şi va fi respins, hotărârea atacată fiind legală şi temeinică.
Potrivit art. 92 lit. d) din Legea nr. 188/1999, se poate dispune eliberarea din funcţie a funcţionarului, dacă instituţia îşi reduce personalul, ca urmare a reorganizării, prin reducerea unor posturi de natura celui ocupat de funcţionarul public şi acesta refuză oferta Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici.
Este de necontestat că la Inspectoratului de Protecţie a Mediului Braşov s-a produs o reorganizare a instituţiei şi că s-au redus posturi de natura celui ocupat de reclamant, prin depunerea organigramelor anterioare şi ulterioare eliberării şi a Ordinului nr. 92 din 23 ianuarie 2001, al Ministerului Apelor şi Protecţiei Mediului.
Este de necontestat că instituţia pârâtă a făcut demersuri la Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici, ca şi la A.J.O.F.M. Braşov, în scopul oferirii unui post corespunzător, reclamantului, dar ambele au răspuns că nu dispun de locuri de muncă vacante.
Deci unitatea pârâtă nu are nici o culpă în privinţa îndeplinirii obligaţiei legale de a face demersuri pentru oferirea unui post corespunzător recurentului-reclamant.
Pe de altă parte, este cert că reorganizându-se activitatea pârâtei, postul ce fusese ocupat de recurent, nu mai există, cu toate consecinţele ce decurg din această situaţie, astfel încât unitatea funcţionează în alte condiţii, decât acelea existente anterior reorganizării.
Deci acestea fiind datele cauzei, actul administrativ contestat în cauză nu se poate susţine că este ilegal şi să se procedeze la anularea lui şi reintegrarea petentului într-un alt post, care de fapt, nu mai există.
Aşa cum a reţinut instanţa de fond, „intenţia legiuitorului de a oferi garanţia unui post funcţionarului public, nu poate paraliza activitatea unei instituţii supusă reorganizării", instituţie în care lucrează mai multe persoane şi din bugetul căreia nu poate fi plătită o persoană ce nu mai are loc de muncă în organigramă.
Ca atare, recursul declarat urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de G.E., împotriva sentinţei civile nr. 204/F din 5 octombrie 2001, a Curţii de apel Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 ianuarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1156/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 116/2003. Contencios. Recurs acordare drepturi... → |
|---|
