CSJ. Decizia nr. 1219/2003. Contencios. Anulare act control financiar. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 1219/2003
Dosar nr. 1838/2002
Şedinţa publică din 26 martie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 27 august 2001, F. Mehedinţi a chemat în judecată pe pârâţii Ministerul Finanţelor Publice şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice Mehedinţi, solicitînd anularea deciziei nr. 1103 din 20 iulie 2001 şi a procesului-verbal nr. 366 din 20 martie 2001.
În motivarea cererii, reclamanta a învederat că pârâţii i-au respins în mod abuziv cererea de scutire de la plata majorărilor de întârziere la T.V.A. şi impozit pe salarii, întrucât federaţia, achitând în termenul legal datoriile curente şi restante, beneficiază de prevederile OUG nr. 163/2000.
Prin sentinţa nr. 183 din 10 iunie 2002, Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ, a admis acţiunea şi a dispus anularea procesului-verbal nr. 366 din 20 martie 2001, încheiat de Direcţia Controlului Financiar Fiscal Mehedinţi şi a deciziei nr. 1103 din 20 iulie 2001, emisă de Ministerul Finanţelor Publice.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa şi-a însuşit concluziile raportului de expertiză contabilă efectuat în cauză, în sensul că reclamanta şi-a achitat integral datoriile restante şi curente şi beneficiază de scutire la plata majorărilor de întârziere, potrivit OUG nr. 163/2000.
Împotriva sentinţei au declarat recurs pârâţii Ministerul Finanţelor Publice şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice Mehedinţi, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Astfel, pârâţii au arătat că din probele administrate a rezultat că reclamanta nu şi-a achitat integral obligaţiile bugetare, pentru a putea beneficia de prevederile art. 4 alin. (1) ori ale art. 5 din OUG nr. 163/2000.
Însăşi expertiza contabilă la care pârâţii au formulat obiecţiuni, a reţinut că debitele curente şi aferente lunilor septembrie, octombrie, noiembrie 2000, reprezentând T.V.A. şi impozit pe salarii. au fost achitate cu întârziere de 6 zile, respectiv 29 zile, fapt ce a generat majorări de întârziere, care nu se încadrează în scutirile prevăzute de OUG nr. 163/2000, întrucât sunt ulterioare intrării acesteia în vigoare.
Examinând cauza, în raport cu motivele invocate şi având în vedere prevederile art. 304 şi 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este fondat, urmând a fi admis şi a se dispune trimiterea cauzei spre rejudecare, la aceiaşi instanţă.
Potrivit art. 261 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei, cum şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor, iar în conformitate cu art. 304 pct. 7 din acelaşi cod, se poate cere modificarea sau casarea unei hotărâri care nu cuprinde motivele pe care se sprijină.
În cauză, rezumându-se să constate că reclamanta beneficiază de scutire de la plata majorărilor de întârziere, instanţa nu şi-a motivat soluţia de anulare a actelor administrative atacate, făcând doar trimitere la concluziile expertizei contabile, probă pe care, de altfel, nu a analizat-o în nici un mod.
Instanţa nu s-a pronunţat nici asupra susţinerilor exprimate de pârâţi prin întâmpinare, privind neîndeplinirea condiţiilor şi a termenelor de plată, prevăzute de OUG nr. 163/2000 şi nu s-a preocupat să verifice dacă reclamanta mai avea debite la impozitul pe salarii achitate de-abia în martie 2001, astfel cum s-a reţinut în actele administrative atacate, împrejurare în raport cu care să analizeze incidenţa facilităţilor acordate prin actul normativ sus-menţionat.
În raport cu cele expuse, constatând netemeinicia sentinţei, Curtea o va casa şi va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare, la aceiaşi instanţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Mehedinţi şi de Ministerul Finanţelor Publice, împotriva sentinţei civile nr. 183 din 10 iunie 2002 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 iunie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1215/2003. Contencios. La încheiere,suspendare... | ICCJ. Decizia nr. 122/2003. Contencios. La contestatie în... → |
|---|
