CSJ. Decizia nr. 1271/2003. Contencios

ROMÂNIA

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE

SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV

Decizia nr. 1271/2003

Dosar nr. 1692/2001

Şedinţa publică din 27 martie 2003

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată sub nr. 1260/F/CA din 10.11.2000 la Curtea de Apel Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, reclamanta filiala Distribuţie gaze Naturale D.S. a solicitat în contradictoriu cu pârâtele Ministerul Industriei şi Comerţului, actualmente Ministerul Industriei şi Resurselor, şi SC C. SA Braşov, anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria M03 nr. 3326 din 5 decembrie 1996.

În motivarea acţiunii reclamanta a arătat că în conformitate cu art. 1 pct. 7 şi art. 2 din Legea nr. 119/1948 Societatea Naţională de Gaz Metan Bucureşti, cuprinsă în listele anexe IV poz.1 şi XVII poz.1, la actul normativ susmenţionat, a trecut în proprietatea statului.

Începând cu anul 1975 şi până la intrarea în vigoare a Legii nr. 15/1990 privind reorganizarea unităţilor economice, reclamanta şi-a exercitat dreptul de administrare operativă directă asupra unei părţi din imobil. De dreptul real de administrare operativă directă asupra celeilalte porţiuni a imobilului s-a bucurat SC C. SA Braşov.

În temeiul art. 20 alin. (2) în baza Legii nr. 15/1990 partea din imobil aflat în patrimoniul reclamantei a trecut în proprietatea ei.

Încălcându-i-se acest drept societatea comercială menţionată în temeiul HG nr. 834/1991 a obţinut certificatul de atestare a dreptului de proprietate potrivit cu care bunul a trecut în proprietatea ei. Curtea de Apel Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 23/F din 23 ianuarie 2001 a respins acţiunea ca tardiv formulată.

În motivarea hotărârii astfel pronunţată instanţa a reţinut, în esenţă, că acţiunea introdusă la data de 10.11.2000 la Curtea de Apel Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, este tardiv formulată în raport cu dispoziţiile speciale ale art. 5 alin. (5). din Legea nr. 29/1990 a contenciosului administrativ.

Conform art. 5 alin. (5) din Legea nr. 29/1990 „în toate cazurile introducerea cererii nu se poate face mai târziu de un an de la data comunicării actului a cărui anulare se cere".

În cauză, reţine instanţa, dreptul de proprietate al pârâtei (în temeiul certificatului de atestare a dreptului de proprietate) a fost înscris în cartea funciară în anul 1998, astfel că la data pronunţării soluţiei termenele de 30 de zile şi respectiv de un an , prevăzute de lege au fost depăşite.

Împotriva sentinţei astfel pronunţate a declarat recurs pârâta SC C. SA şi reclamanta SC D. SA Bucureşti criticând sentinţa pentru nelegalitate şi netemeinicie.

În recursul declarat reclamanta SC C. SA a criticat soluţia sub aspectul cheltuielilor de judecată solicitate în cauză, respectiv suma de 20.000.000. lei în loc de 10.000.000 lei acordate.

A mai susţinut că în mod greşit instanţa a trecut denumirea reclamantei în cuprinsul şi dispozitivul sentinţei atacate, filiala de Distribuţie Gaze Naturale, D.S. SA Bucureşti şi nu sucursala de Distribuţie Gaza Naturale Braşov potrivit cererii de chemare în judecată.

În recursul declarat, de SC D.S. SA Bucureşti a susţinut nelegalitatea şi netemeinicia sentinţei atacate, invocând drept motiv de casare faptul că instanţa nu a ţinut seama de art. 20 alin. (2) din Legea nr. 15/1990, potrivit cu care partea din imobilul aflat în patrimoniul său a trecut în proprietatea statului, precum şi că în mod greşit i s-a respins acţiunea ca tardiv formulată atâta vreme cât nu i s-a comunicat certificatul de atestare a dreptului de proprietate înscris în cartea funciară, de care a luat cunoştinţă abia în şedinţa de judecată şi în raport cu care acţiunea a fost în termen formulată.

Curtea examinând cauza în raport cu motivele invocate şi actele de la dosar va admite recursul, va casa sentinţa atacată şi va trimite cauza spre rejudecare instanţei de fond pentru cele ce urmează:

Din actele şi lucrările dosarului nu rezultă cu certitudine data transcrierii certificatului de atestare a dreptului de proprietate în cartea funciară sau data la care reclamanţii au luat cunoştinţă de actul administrativ contestat prin orice alte mijloace de probă, elemente în raport cu care instanţa de fond urma să verifice respectarea termenelor de contestare a acesteia.

În adevăr, certificatul de atestare a dreptului de proprietate seria M03 nr. 3326 din 5 decembrie 1996 a fost trimis numai în favoarea SC C. SA Braşov.

În atare situaţie instanţa de fond cu ocazia soluţionării excepţiei de tardivitate invocată, în baza rolului său activ, avea obligaţia să dispună administrarea de probe din care să rezulte data la care recurenta-reclamantă a luat cunoştinţă de actul administrativ atacat , în raport de care era ţinută să verifice respectarea termenului de un an prevăzut de art. 5 alin. ultim din Legea nr. 29/1990.

În consecinţă, apare necesară completarea materialului probator în sensul celor de mai sus.

Faţă de aceste considerente recursul se dovedeşte fondat şi urmează a fi admis, casată sentinţa atacată şi trimisă cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursurile declarate de SC C. SA Braşov şi de SC D.S. SA Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 23/F din 23 ianuarie 2001 a Curţii de Apel Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ.

Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 martie 2003.

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre CSJ. Decizia nr. 1271/2003. Contencios