CSJ. Decizia nr. 1281/2003. SECTIA DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV. Anulare act control financiar. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMA DE JUSTITIE
SECTIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 1281/2003
Dosar nr. 1171/2002
Sedinţa publică de la 28 martie 2003
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Cluj, T.M., în calitate de unic administrator al SC F. SRL, a declarat recurs împotriva sentinţei nr. 55/2002 a Curţii de Apel Cluj, solicitând casarea acesteia şi admiterea în întregime a acţiunii în contencios administrativ, formulată în contradictoriu cu Ministerul Finanţelor, Direcţia Finanţelor Publice şi Controlului Financiar de Stat a judeţului Cluj, Administraţia Financiară a municipiului Cluj-Napoca, cu obligarea intimaţilor la plata sumei de 217.114.647 lei, calculată până în decembrie 2001.
Ulterior, recurentul a mai depus în cauza de faţă „completări" ale recursului, cuprinzând calcule privind rata inflaţiei pentru sumele cerute, aceste cereri neputând fi primite ca având regim de motiv de recurs în sensul legii, faţă de dispoziţiile art. 301 şi 306 C. proc. civ.
Prin întâmpinare, Administraţia Finanţelor Publice a municipiului Cluj-Napoca a solicitat respingerea recursului declarat, întrucât recurentul a devenit plătitor T.V.A. începând cu 1 aprilie 1997, situaţie comunicată, de altfel, petentului, iar recurentul a cerut restituirea T.V.A., pentru un import din februarie 1997, deci când SC F. SRL nu era plătitoare de T.V.A., astfel încât nu avea dreptul la deducerea T.V.A.
Din actele cauzei,Curtea Supremă de Justiţie reţine că prin sentinţa civilă nr. 55 din 31 ianuarie 2002, Curtea de Apel Cluj-Napoca, secţia comercială şi de contencios administrativ, a respins acţiunea formulată de reclamanta SC F. SRL, împotriva pârâţilor Ministerul Finanţelor Publice şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice şi Administraţia Finanţelor Publice.
S-a reţinut că prin acţiunea înregistrată la 27 aprilie 1998 la Curtea de Apel Cluj, reclamanta SC F. SRL a solicitat anularea deciziei nr. 269 din 2 martie 1998 a Ministerului Finanţelor, constatându-se depunerea în termen a contestaţiei, înregistrate sub nr. 29550 din 8 august 1997, la Direcţia Generală a Finanţelor Publice şi Controlului Finanaciar de Stat Cluj şi în consecinţă, obligarea Ministerului Finanţelor să soluţioneze în fond plângerea împotriva deciziei nr. 63 din 29 august 1997 a Direcţiei Generale a Finanţelor Publice şi Contolului Financiar de Stat Cluj.
Acţiunea a fost admisă prin sentinţa civilă nr. 240 din 3 noiembrie 1998, (Decizia nr. 269 din 3 martie 1998 a fost desfiinţată), cu trimiterea cauzei spre soluţionare în fond a contestaţiei, Ministerului Finanţelor.
Ulterior, urmare a soluţionării plângerii, Ministerul Finanţelor a emis Decizia nr. 275 din 5 februarie 1999, prin care o respinge ca rămasă fără obiect şi a cărei anulare a făcut obiectul acţiunii înregistrate la 5 aprilie 1999, în dosarul nr. 1788/1999 al Curţii de Apel Cluj.
Prin sentinţa civilă nr. 89 din 18 mai 1999 s-a admis acţiunea reclamantei şi s-au desfiinţat Decizia nr. 275 din 5 februarie 1999 a Ministerului Finanţelor, nr. 63 din 29 august 1997 a Direcţiei Generale a Finanţelor Publice şi Controlului Financiar de Stat Cluj şi hotărârea Administraţiei Financiare, din adresa nr. 16.578 din 20 iunie1997, dispunându-se rambursarea T.V.A. deductibilă, în sumă de 14.835.110 lei, precum şi a taxelor de timbru achitate de reclamantă în procedura administrativă.
Prin Decizia civilă nr. 2010 din 5 iunie 2000, pronunţată în dosarul nr. 2416/1999 al Curţii Supreme de Justiţie, s-a admis recursul Direcţiei Generale a Finanţelor Publice şi Controlului Financiar de Stat Cluj şi al Ministerului Finanţelor, sentinţa a fost casată, iar cauza trimisă spre rejudecare, pentru soluţionarea acesteia, în contradictoriu cu Administraţia Finanţelor Cluj.
În rejudecare, Curtea de Apel Cluj a pronunţat sentinţa civilă nr. 447 din 8 decembrie 2000, în dosarul nr. 5457/R/2000, prin care a admis acţiunea reclamantei, anulând deciziile nr. 275/1999 şi nr. 63/1997.
Împotriva acestei sentinţe, părţile au declarat recurs la Curtea Supremă de Justiţie, care prin Decizia civilă nr. 3215 din 18 octombrie 2001, a casat hotărârea atacată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare, aceleiaşi instanţe, pentru încălcarea de instanţa de fond a dispoziţiilor art. 261 pct. 5 C. proc. civ.
În rejudecare s-a format dosarul nr. 7155/2001 la Curtea de Apel Cluj. Cu această ocazie, recurentu-reclamant a cerut T.V.A. reactualizat, în raport cu inflaţia, cifrat la suma de 217.114.647 lei, taxele de timbru şi daune cominatorii de 3 milioane lei, pentru fiecare zi de întârziere.
Judecând cauza în fond, Curtea de Apel Cluj a mai reţinut că temeiul invocat de reclamantă, în susţinerea pretenţiilor sale, îl constituie deciziile nr. 1 din 10 noiembrie 1993, nr. 3 din 8 aprilie 1994 şi nr. 5 din 10 martie 1995, ale Ministerului Finanţelo,r privind aprobarea soluţiilor referitoare la aplicarea OG nr. 3/1992, privind T.V.A., care, însă, nu mai erau în vigoare la data efectuării exportului.
S-a mai precizat că Ministerul Finanţelor, în aceiaşi materie, a mai emis Decizia nr. 7 din 29 decembrie 1995, la rândul său abrogată prin Decizia nr. 9 din 23 iulie 1997.
Întrucât ultima decizie nu face nici o referire la situaţiile în care un agent economic devine plătitor de T.V.A. şi când are dreptul de a solicita rambursarea T.V.A., instanţa a făcut aplicarea normei prevăzută de art. 25 din OG nr. 3/1992. Astfel, „agenţii economici care depăşesc plafonul de venit prevăzut de ordonanţă, depun declaraţia de înregistrare până la data de 15 a lunii următoare celei în care a realizat depăşirea.
Instanţa a constatat, astfel, că acesta este momentul în care se naşte dreptul de a beneficia de deducerea T.V.A., împrejurare faţă de care acţiunea reclamantei a fost respinsă, atât în privinţa capătului de cerere principal, cât şi a cererilor accesorii privind restituirea taxelor de timbru, cât şi daune cominatorii.
Hotărârea instanţei de fond este legală şi temeinică. Cât timp recurenta-reclamantă a devenit plătitoare T.V.A., după ce a făcut importul în discuţie, aceasta nu poate cere restituirea T.V.A., în mod legal.
Respingându-se ca neîntemeiată cererea principală, implicit sunt neîntemeiate celelalte cereri accesorii formulate de reclamant, astfel încât recursul declarat fiind neîntemeiat, va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC F. SRL, împotriva sentinţei civile nr. 55 din 31 ianuarie 2002 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 28 martie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 128/2003. Contencios. împotriva deciziei... | CSJ. Decizia nr. 1285/2003. Contencios. Refuz completare dosar... → |
|---|
