CSJ. Decizia nr. 129/2003. Contencios. Anulare decizie UAR. Recurs
Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 129/2003
Dosar nr. 1427/2002
Şedinţa publică din 17 ianuarie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 17/F/C din 11 februarie 2002, a respins acţiunea formulată de O.M., în contradictoriu cu Baroul de Avocaţi Vâlcea şi U.A.R.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că actul administrativ care putea fi atacat, conform Legii nr. 29/1990, a contenciosului administrativ, era Decizia Consiliului U.A.R.
Că adăugirea cu scris de mână, din concluziile scrise, depuse la 30 ianuarie 2002, de reclamant, nu reprezintă o completare de acţiune, în sensul art. 112 C. proc. civ., astfel că acţiunea urmează a fi respinsă ca prematur formulată.
Considerând hotărârea netemeinică şi nelegală, reclamantul a declarat recurs şi a solicitat admiterea lui şi casarea sentinţei, cu trimitere spre rejudecare, la aceiaşi instanţă.
S-a arătat că pe parcursul procesului s-a depus şi Decizia Consiliului U.A.R., că s-au făcut discuţii cu privire la aceasta, şi prin cererea înregistrată la 1 februarie 2002, şi-a precizat acţiunea, în sensul că solicită şi anularea ei, astfel că în mod nejustificat i s-a respins acţiunea, ca prematur formulată.
Recursul este fondat.
Prin acţiunea formulată, reclamantul O.M. a chemat în judecată Baroul de Avocaţi Vâlcea şi U.A.R., pentru a se dispune anularea ca nelegală, a deciziei nr. 1155 din 13 iunie 2001, prin care i-a fost respinsă cererea de primire în profesia de avocat ,cu scutire de examen.
Pe parcursul procesului, s-a depus la dosar, şi Decizia nr. 8482 din 15 decembrie 2001, emisă de Consiliul U.A.R., pe care reclamantul a înţeles să o atace, conform pecizării acţiunii din 1 februarie 2002, făcută în termenul de pronunţare a hotărârii.
În situaţia dată, instanţa, faţă de incidentul creat, avea obligaţia legală a repunerii cauzei pe rol şi de discutare, în prezenţa părţilor, a completării acţiunii, şi nu să procedeze la soluţionare şi să respingă acţiunea, ca prematur formulată.
Împrejurarea că în alt dosar, având acelaşi obiect, instanţa s-a pronunţat pe fondul cauzei, nu influenţează prezentul recurs, instanţa de trimitere urmând a avea în vedere la soluţionarea cauzei, soluţia irevocabilă ce urmează a fi pronunţată în speţă.
Urmează, în baza art. 313 C. proc. civ., a se admite recursul şi a se casa sentinţa, cu trimitere spre rejudecare, la aceiaşi instanţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de O.M., împotriva sentinţei civile nr. 17 F/C din 11 februarie 2002 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată, cu trimitere spre rejudecare, la aceiaşi instanţă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 ianuarie 2003.
← CSJ. Decizia nr. 1289/2003. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 129/2003. Contencios. Anulare viza de iesire... → |
---|