ICCJ. Decizia nr. 13/2003. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr.13
Dosar nr.2859/2003
Şedinţa publică din 13 ianuarie 2004
S-a luat în examinare recursul declarat de P.A. împotriva sentinţei civile nr.530 din 8 mai 2003 a Curţii de Apel Cluj – Secţia comercială şi de contencios administrativ.
La apelul nominal au lipsit atât recurenta-reclamantă P.A., cât şi intimata pârâtă Casa Judeţeană de Pensii Cluj.
Procedura completă.
S-a referit că recurenta a solicitat, în scris, soluţionarea cauzei în absenţa sa, conform prevederilor art.242 alin.2 din Codul de procedură civilă.
Constatând recursul în stare de judecată, Curtea a reţinut-o spre soluţionare.
CURTEA
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 27 martie 2003 reclamanta P.A. a solicitat anularea parţială a hotărârii nr.148 din 24 mai 2002 emisă de Casa Judeţeană de Pensii Cluj, prin care i s-a recunoscut calitatea de refugiat pentru perioada 12 martie 1941 – 6 martie 1945 acordându-i-sedrepturile băneşti corespunzătoare începând cu data de 1 mai 2002.
În motivarea cererii s-a arătat că drepturile trebuiau acordate de la datade 16 iulie 2001.
Prin sentinţa civilă nr.530/2003 a Curţii de Apel Cluj – Secţia comercială şi contencios administrativ, acţiunea a fost respinsă ca tardivă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta arătând că a solicitat pârâtei în nenumărate rânduri să-i fie acordate drepturile de la data de 16 iulie 2001 însă nu a primit decât răspunsul – adresa nr.1425 din 19 martie 2001, act pe care susţine că l-a contestat în prezenta cauză. Aceeaşi precizare o face recurenta şi la fila 11 din dosar.
Verificând cauza în funcţie de recursul formulat, Curtea constată că sentinţa este legală şi temeinică.
Din cuprinsul cererii introductive de instanţă rezultă cert că reclamantadoreşte acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr.189/2000 începând cu data de 16 iulie 2001. Acest lucru nu este posibil decât prin modificarea actului prin care au fost acordate drepturile băneşti, modificare referitoare la data dela care au fost acordate.
Cum actul – hotărârea nr.148 din 24 mai 2002 – a fost comunicat recurentei la data de 7 iunie 2002, conform dovezilor de la filele 25-27 dosar fond, acţiunea formulată la data de27 martie 2003 este tardivă, depusă peste termenul legal prevăzut de dispoziţiile art.7 din Legea nr.189/2000 cu referire la Legea nr.29/1990.
Precizarea recurentei făcută în cererea de recurs, precum şi la fila 11 din dosar, în sensul că a atacat actul nr.1425 din 19 martie 2003, nu poate fi primită.
Actul respectiv este un răspuns al intimatei la o petiţie a recurentei din data de 9 ianuarie 2003, corespondenţă purtată în legătură cu hotărârea nr.148/2002. Această comunicare nu reprezintă un act administrativ de autoritate şi nu poate fi atacat pe calea contenciosului administrativ.
De altfel, precizarea recurentei a fost făcută în scopul demonstrării faptului că acţiunea a fost formulată în termen legal. Susţinerea este „pro causa" şi pentru considerentele expusenu poate fi primită.
Pe cale de consecinţă, recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de P.A. împotriva sentinţei civile nr.530 din 8 mai 2003 a Curţii de Apel Cluj – Secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 ianuarie 2004.
| ← CSJ. Decizia nr. 1298/2003. Contencios. Anulare partiala decizie... | CSJ. Decizia nr. 130/2003. Contencios → |
|---|
