CSJ. Decizia nr. 1847/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 1847/2003
Dosar nr. 256/2003
Şedinţa publică din 15 mai 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 584/2002, pronunţată la data de 10 decembrie 2002, în dosarul nr. 6229/2002, Curtea de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis contestaţia formulată de reclamanta A.L. şi a dispus anularea hotărârii nr. 4213 din 15 octombrie 2002, emisă de Casa Judeţeană de Pensii Cluj – Comisia de aplicare a OG nr. 105/1999, care a fost obligată să-i recunoască reclamantei calitatea de beneficiară a statutului prevăzut de art. 1 lit. c) din acest act normativ, pentru perioada 7 octombrie 1941 – 6 martie 1945.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea de apel a reţinut că familia reclamantei a fost nevoită să se refugieze din Ardealul de Nord, după 6 septembrie 1940, ca urmare a persecuţiilor exercitate din motive etnice, reclamanta fiind născută la data de 7 octombrie 1941, în localitatea de refugiu a părinţilor săi şi că, astfel, aceasta are statutul conferit de prevederile art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999.
Împotriva acestei soluţii a formulat recurs Casa Judeţeană de Pensii Cluj, susţinând, în esenţă, că instanţa de fond a interpretat şi aplicat în mod greşit prevederile legale în materie, din moment ce acestea se referă la persoanele care au fost strămutate sau au fost nevoite să se refugieze, or reclamanta s-a născut ulterior refugierii părinţilor săi din localitatea lor de domiciliu, astfel că nu a suferit persecuţii din motive etnice.
În întâmpinarea depusă, intimata-reclamantă a cerut respingerea recursului, susţinând că soluţia atacată este legală şi temeinică.
Recursul este neîntemeiat.
Este necontestat că intimata-reclamantă s-a născut la data de 7 octombrie 1941, în oraşul Sibiu, unde familia părinţilor săi fusese nevoită să se refugieze din localitatea de domiciliu, Cluj, ca urmare a persecuţiilor exercitate din motive etnice în Ardealul de Nord,după 6 septembrie 1940.
Potrivit prevederilor art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestui act normativ, persoana, cetăţean român, care în perioada 6 septembrie 1940 – 6 martie 1945, a suferit persecuţii etnice, aflându-se în una dintre cele 6 situaţii enumerate.
Din interpretarea teleologică a prevederilor ordonaţei, rezultă că atât obiectul, cât şi scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, în perioada arătată, din motive etnice.
Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele, cetăţeni români, care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înţeleasă atât persoana care a suferit acele persecuţii în mod nemijlocit, cât şi acelea care au suferit persecuţiile respective în mod indirect, prin consecinţele care s-au răsfrânt nemijlocit asupra lor.
Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinţii lor s-au refugiat sau au fost strămutaţi, ca urmare a unor persecuţii din motive etnice şi au suferit astfel toate consecinţele nefavorabile ce au decurs din această situaţie.
Or, în cauză este necontestat că reclamanta, care s-a născut ulterior datei la care părinţii săi au fost nevoiţi să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit aceleaşi consecinţe nefavorabile şi prejudicii, pe care le-a suferit familia sa, ca urmare a persecuţiilor etnice exercitate.
Că legiuitorul a urmărit să acorde drepturi compensatorii tuturor celor care au fost victimele şi/sau au avut de suferit ca urmare a persecuţiilor din motive etnice, rezultă şi din împrejurarea că astfel de drepturi au fost acordate prin art. 3 din OG nr. 105/1999, şi soţului supravieţuitor.
Deci, dacă legiuitorul a înţeles să acorde o indemnizaţie lunară soţului supravieţuitor, care nu a suferit persecuţiile şi nici consecinţele persecuţiilor din motive etnice, a fortiori trebuie să beneficieze de aceleaşi drepturi compensatorii, copilul care, fiind născut în perioada refugiului, a suferit în mod direct toate consecinţele nefavorabile care s-au răsfrânt asupra familiei sale, ca urmare a persecuţiilor etnice.
Având în vedere considerentele de mai sus, care justifică pe deplin soluţia de admitere a acţiunii, motivele de recurs sunt neîntemeiate, acesta urmând să fie respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Cluj, împotriva sentinţei civile nr. 584 din 10 decembrie 2002 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 mai 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1846/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi... | CSJ. Decizia nr. 1848/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
