CSJ. Decizia nr. 2094/2003. Contencios.. Stabilirea competenţei
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 2094/2003
Dosar nr. 2934/2002
Şedinţa publică din 29 mai 2003
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin contestaţia înaintată la 24 iunie 2002 Tribunalului Bistriţa Năsăud, reclamanta U.L. a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâtul Spitalul Orăşenesc Năsăud, să se dispună anularea deciziei de imputare nr. 151 din 31 mai 2002 emisă de conducerea pârâtului pentru recuperarea sumei de 5.162.102 lei reprezentând drepturi salariale acordate şi încasate necuvenit.
Tribunalul Bistriţa Năsăud, prin sentinţa civilă nr. 383 din 6 septembrie 2002, a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii în favoarea Colegiului jurisdicţional de pe lângă Camera de Conturi a judeţului Bistriţa Năsăud.
Această sentinţă a rămas definitivă prin nerecurare, dosarul fiind trimis Colegiului jurisdicţional.
A reţinut instanţa sesizată că suma reprezintă drepturi salariale acordate greşit reclamantei din vina conducerii spitalului, împrejurare reţinută în Raportul de control interimar din 31 mai 2002 al Direcţiei de Control Ulterior, că, în speţă sunt aplicabile prevederile art. 41 din Legea nr. 94/1992, reclamanta fiind beneficiara sumelor necuvenite, iar spitalul este unitate publică finanţată de la buget, astfel că se încadrează în categoria persoanelor juridice supuse controlului Curţii de Conturi, conform prevederilor art. 18 din Legea nr. 94/1992. Tribunalul a mai reţinut că spitalul funcţionând pe principiul autonomiei financiare, conducerea acestuia, în calitate de ordonator de credite, răspunde pentru prejudiciul cauzat, chiar dacă pentru recuperarea prejudiciului s-a apelat la imputarea sumelor de la persoanele care au beneficiat direct de sumele necuvenite.
S-a concluzionat că în acest mod la producerea pagubei au concurat atât conducerea Spitalului Orăşenesc, cât şi reclamanta şi alţi salariaţi beneficiari în mod necuvenit a unor drepturi salariale acordate nelegal şi că sunt aplicabile dispoziţiile art. 41 din legea citată.
Colegiul jurisdicţional al Camerei de Conturi Bistriţa Năsăud prin sentinţa nr. 120 din 22 octombrie 2002 a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Tribunalului Bistriţa Năsăud şi cauza a fost trimisă Curţii Supreme de Justiţie în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă, conform art. 20 pct. 2 C. proc. civ. şi art. 50 din Legea nr. 92/1992.
Colegiul jurisdicţional a reţinut în motivarea soluţiei că vinovată de producerea pagubei prin majorarea nelegală a salariilor personalului spitalului se face conducerea acestei unităţi bugetare şi că pentru recuperarea sumelor încasate necuvenit au fost emise deciziile de imputare în baza art. 106 C. muncii în vigoare la data controlului, având în vedere că nu trecuse mai mult de un an de la data primirii sumelor.
A apreciat Colegiul jurisdicţional că beneficiarii sumelor, deci şi reclamanta U.L., nu are calitatea cerută de art. 40 şi 41 din lege şi nici nu au participat la producerea prejudiciului, astfel că pentru soluţionarea contestaţiei împotriva deciziei de imputare nr. 146/2000 competenţa aparţine Tribunalului Bistriţa Năsăud conform art. 2 lit. b1) C. proc. civ. şi art. 70, 73 şi urm. din Legea nr. 168/1999.
Examinând cauza, Curtea constată că pentru soluţionarea contestaţiei competenţa materială de rezolvare a acesteia aparţine tribunalului, în temeiul prevederilor art. 2 lit. b1) C. proc. civ., pentru considerentele ce se vor expune:
Din cuprinsul şi analiza prevederilor art. 41 al Legii nr. 94/1992 rezultă că sunt supuse judecăţii instanţelor Curţii de Conturi contestaţiile formulate împotriva actelor de imputaţie de către administratorii, gestionarii, contabilii, precum şi de către ceilalţi salariaţi care au participat împreună cu aceştia la producerea pagubelor cauzate persoanelor juridice prevăzute în art. 18 din Lege.
Este, deci, o cerinţă a legii în stabilirea competenţelor instanţelor Curţii de Conturi ce se referă la calitatea persoanei fizice răspunzătoare care trebuie să fie administrator, gestionar sau contabil al persoanei juridice, ceea ce în speţă nu este cazul, iar răspunderea pentru alte persoane ce pot fi judecate de instanţele Curţii de Conturi poate fi atrasă numai dacă au participat la producerea pagubei printr-o activitate directă şi efectivă, împreună cu persoanele ce au calitatea deja menţionată.
Contestatorul-reclamant nu are nici o funcţie şi calitate din cele prevăzute în art. 41, fiind asistent medical, care a beneficiat de o majorare salarială necuvenită, din culpa exclusivă a conducerii spitalului, nu prin participarea sa directă la producerea pagubei.
Cum în ipoteza dată, actul nu priveşte o persoană vizată de prevederile art. 41 din Legea nr. 94/1992, competenţa de soluţionare revine instanţei ce soluţionează litigiile de muncă –tribunalul – întrucât dispoziţiile de exceptare de la normele dreptului comun limitează competenţa instanţelor Curţii de Conturi de judecare a contestaţiilor împotriva actelor de imputare numai la situaţiile expres prevăzute de art. 41 al Legii nr. 94/1992.
În consecinţă, contestaţia formulată de U.L. împotriva deciziei de imputare nr. 146/2002 are natura juridică a unui conflict de muncă şi competenţa de soluţionare revine tribunalului conform art. 2 lit. b1) C. proc. civ., cu referire la art. 71, 73 şi urm. din Legea nr. 169/1999, cauza urmând a fi trimisă Tribunalului Bistriţa Năsăud, secţia conflicte de muncă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe U.L. şi Spitalul Orăşenesc Năsăud în favoarea Tribunalului Bistriţa Năsăud.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 mai 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2093/2003. Contencios.. Stabilirea competenţei | CSJ. Decizia nr. 2096/2003. Contencios.. Stabilirea competenţei → |
|---|
