CSJ. Decizia nr. 2955/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 2955/2003
Dosar nr. 1650/2003
Şedinţa publică din 1 octombrie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 28 octombrie 2002, reclamantul P.I. a solicitat modificarea hotărârii nr. 794 din 4 iulie 2002 emisă de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj, în sensul ca indemnizaţia cuvenită în baza Legii nr. 189/2000, să-i fie acordată cu începere de la data de 1 aprilie 2001.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că a depus cererea pentru acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, la data de 30 martie 2001, iar pârâta a stabilit nelegal ca indemnizaţia cuvenită, potrivit acestei legi, să fie plătită cu începere de la 1 iulie 2002, în loc de luna următoare depunerii cererii.
Prin sentinţa civilă nr. 151 din 13 februarie 2003, Curtea de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis acţiunea, a anulat parţial hotărârea nr. 794 din 4 iulie 2002 emisă de pârâtă şi a obligat pârâta să acorde indemnizaţia, care se cuvine reclamantului, începând cu data de 1 aprilie 2001.
Hotărând astfel, instanţa de fond a reţinut că, în mod, nelegal pârâta a acordat reclamantului indemnizaţia prevăzută de Legea nr. 189/2000, numai după data depunerii celei de-a doua cereri, când Normele metodologice de aplicare a OG nr. 105/1999, aprobate prin HG nr. 127/2002, au prevăzut că în categoria persoanelor strămutate se includ şi persoanele care s-au refugiat. Instanţa de fond a avut în vedere că persoanele refugiate beneficiază de indemnizaţia lunară în baza Legii nr. 189/2000 şi nu prin efectul aplicării Normelor metodologice aprobate prin HG nr. 127/20002.
Împotriva acestei sentinţe şi în termen legal, a declarat recurs pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj, solicitând casarea hotărârii ca nelegală şi netemeinică.
Recurenta a susţinut că instanţa de fond a anulat greşit actul administrativ individual, prin care se acordase intimatului dreptul prevăzut de Legea nr. 189/2000, începând cu data de întâi a lunii următoare depunerii cererii, conform HG nr.1 27/2002, care a interpretat legea sus-menţionată. Pentru perioada anterioară, de la 1 aprilie 2001 şi până la 1 iulie 2002, recurenta a arătat că exista autoritate de lucru judecat faţă de sentinţa civilă nr. 1774/C/2001, prin care Tribunalul Cluj a respins acţiunea intimatului, de recunoaştere a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.
Urmare a respingerii acestei prime acţiuni formulate de intimat, recurenta a susţinut că a rămas definitivă hotărârea prin care D.G.M.S.S. a judeţului Cluj se pronunţase asupra cererii depuse în baza Legii nr. 189/2000, la data de 26 aprilie 2001 şi că, acordând intimatului indemnizaţie din luna următoare cererii iniţiale, instanţa de fond a încălcat autoritatea de lucru judecat.
Recursul este nefondat şi urmează să fie respins pentru următoarele considerente:
Prin HG nr. 127/2002 au fost aprobate Normele metodologice de aplicare a OG nr. 105/1999, privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, din motive etnice, ordonanţă care a fost aprobată prin Legea nr. 189/2000.
Instanţa de fond a stabilit judicios că intimatul a avut statutul de persoană refugiată din motive etnice şi că, în această calitate, beneficiază de drepturile care au fost prevăzute în Legea nr. 189/2000 şi nu în Normele metodologice aprobate ulterior în aplicarea legii.
În consecinţă, conform art. 5 din Legea nr. 189/2000, recurenta a fost corect obligată să acorde intimatului drepturile cuvenite potrivit acestei legi, cu începere de la 1 aprilie 2001, respectiv de la data de întâi a lunii următoare celei în care a fost depusă cererea.
Susţinerea recurentei că pentru prima cerere a intimatului, formulată la 30 martie 2001, există autoritate de lucru judecat, se dovedeşte a fi nefondată.
Cauza soluţionată de Tribunalul Cluj, prin sentinţa civilă nr. 1774/C/2001, a avut ca obiect cererea intimatului, de anulare a hotărârii nr. 1558/2001 emisă de D.G.M.S.S. a judeţului Cluj şi s-a întemeiat juridic numai pe dispoziţiile Legii nr. 189/2000. Acest prim litigiu, judecat prin sentinţa irevocabilă menţionată anterior, a avut un obiect şi o cauză diferite de cele ale pricinii de faţă şi a fost soluţionat în contradictoriu cu o altă autoritate publică, astfel încât nu există autoritate de lucru judecat, în sensul prevederilor art. 1201 C. civ. şi art. 166 C. proc. civ.
Neexistând identitate de obiect, cauză şi părţi între cele două cereri formulate de intimat, autoritatea de lucru judecat a fost invocată fără temei în recurs.
De asemenea, este nefondată susţinerea recurentei privind omisiunea instanţei de fond de a soluţiona excepţia autorităţii de lucru judecat, întrucât această excepţie nu a fost invocată cu ocazia judecării fondului cauzei.
Faţă de considerentele expuse şi constatând că, potrivit art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., nu există motive de casare a hotărârii atacate, Curtea va respinge ca nefondat prezentul recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Cluj împotriva sentinţei civile nr. 151 din 13 februarie 2003 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ., ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2954/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi... | CSJ. Decizia nr. 2957/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
