CSJ. Decizia nr. 2954/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 2954/2003
Dosar nr. 1649/2003
Şedinţa publică din 1 octombrie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 28 octombrie 2002, reclamantul P.A. a chemat în judecată Casa Judeţeană de Pensii Cluj, solicitând modificarea hotărârii nr. 795 din 4 iulie 2002 emisă de pârâtă, în sensul ca drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000 să-i fie acordate cu începere de la 1 aprilie 2001, în loc de 1 iulie 2002.
În motivarea cererii, reclamantul a învederat că, potrivit legii, drepturile se acordă din luna următoare depunerii cererii. Întrucât el a formulat prima cerere la data de 28 martie 2001, este îndreptăţit să primească indemnizaţie de la 1 aprilie 2001 şi nu de la 1 iulie 2002, cum a procedat, în mod eronat, pârâta.
Prin sentinţa civilă nr. 150 din 13 februarie 2003, Curtea de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis acţiunea şi a dispus anularea în parte a hotărârii nr. 795 din 4 iulie 2002, în sensul că a obligat pârâta să-i achite reclamantului indemnizaţia legală începând cu 1 aprilie 2001.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că, în raport cu data depunerii cererii iniţiale de către reclamant, acesta este îndreptăţit să beneficieze de drepturile acordate de Legea nr. 189/2000, de la data de 1 aprilie 2001, neavând relevanţă, sub acest aspect faptul că pârâta, interpretând restrictiv legea, a respins prima solicitare privind stabilirea calităţii de strămutat din motive etnice.
Împrejurarea că ulterior, în urma adoptării HG nr. 127/2002, privind normele de aplicare a Legii nr. 189/2000, reclamantul a formulat o nouă cerere, iar pârâta, admiţând-o, a recunoscut drepturile cuvenite numai din luna următoare depunerii celei de-a doua solicitări, nu are influenţă asupra naşterii drepturilor. Acestea fiind stabilite prin Legea nr. 189/2000 şi nu prin normele de aplicare a acestui act normativ, care nu fac decât să explice noţiunea de persoană strămutată, în care se include şi cel refugiat, rezultă că data de referinţă este de 1 aprilie 2001.
Împotriva sentinţei a declarat recurs pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Astfel, pârâta a învederat că în cauză există autoritate de lucru judecat, în raport cu sentinţa civilă nr. 1776/C/2001 a Tribunalului Cluj, prin care a fost menţinută hotărârea nr. 1640 din 26 aprilie 2001, act administrativ individual privind respingerea cererii reclamantului de acordare a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada 1 aprilie 2001 – 1 iulie 2002.
În aceste împrejurări, a precizat pârâta, în lipsa unei căi extraordinare de atac care să fi fost promovată după adoptarea HG nr. 127/2002 şi, admisă fiind, să se fi finalizat prin anularea sentinţei sau a hotărârii nr. 1640/2001, reclamantul nu poate beneficia de indemnizaţie decât din luna următoare depunerii celei de-a doua cereri, respectiv de la 1 iulie 2002.
Examinând cauza în raport cu motivele invocate şi având în vedere prevederile art. 304 şi 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat.
Prin HG nr. 127/2002 au fost aprobate Normele pentru aplicarea OG nr. 105/1999, privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate, din motive etnice, de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, aprobată şi modificată de Legea nr. 189/2000.
Fiind norme de aplicare a unei legi, de drepturile conferite de aceasta beneficiază toate persoanele care au formulat cerere în temeiul său.
Astfel fiind, şi având în vedere dispoziţiile art. 5 alin. (1) din Legea nr. 189/2000, precum şi art. 7 alin. (2) din acest act normativ, ţinând cont de faptul că reclamantul a solicitat acordarea drepturilor la 28 martie 2001, în mod legal şi temeinic, Curtea de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis prin sentinţa recurată acţiunea formulată de P.A. şi anulând parţial hotărârea atacată, a obligat pârâta să achite reclamantului indemnizaţia legală începând cu 1 aprilie 2001.
În ce priveşte excepţia autorităţii de lucru judecat, aceasta nu este întemeiată, nefiind făcută dovada identităţii de obiect şi cauză, între litigiul de faţă şi cel soluţionat prin sentinţa Tribunalului Cluj, nr. 1776/C/2001.
Potrivit art. 1201 C. civ., există autoritate de lucru judecat atunci când a doua cerere de chemare în judecată are acelaşi obiect, este întemeiată pe aceiaşi cauză şi este între aceleaşi părţi, făcută de ele şi contra lor în aceiaşi calitate.
Or, în cauză rezultă că deşi procesele se poartă între aceleaşi părţi, prima cerere a vizat anularea hotărârii nr. 1640 din 26 aprilie 2001, iar cea de-a doua cerere priveşte o altă hotărâre, cu nr. 795 din 4 iulie 2002, deci acte administrative diferite, astfel că este exclusă existenţa autorităţii de lucru judecat, instanţa sesizată fiind datoare să soluţioneze cauza pe fond, cum legal a procedat.
Faţă de cele ce preced, recursul este nefondat şi urmează să fie respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Cluj împotriva sentinţei civile nr. 150 din 13 februarie 2003 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2953/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi... | CSJ. Decizia nr. 2955/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
