CSJ. Decizia nr. 2960/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 2960/2003
Dosar nr. 1655/2003
Şedinţa publică din 1 octombrie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 28 noiembrie 2002, reclamantul N.I. a chemat în judecată Casa Judeţeană de Pensii Cluj, solicitând modificarea hotărârii nr. 6134 din 6 decembrie 2002 şi obligarea pârâtei să-i recunoască statutul de persoană strămutată pentru întreaga perioadă cerută, .septembrie 1940 – 22 iunie 1944 şi 20 martie 1944 – 6 martie 1945.
În motivarea cererii, reclamantul a învederat că şi intervalul 6 septembrie 1940 – 22 iunie 1941 trebuie luat în calcul pentru stabilirea drepturilor recunoscute prin Legea nr. 189/2000, întrucât în această perioadă, deşi încorporat în armata română, a avut calitatea de refugiat din Basarabia.
Prin sentinţa civilă nr. 169 din 19 februarie 2003, Curtea de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, a respins acţiunea.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că reclamantul a fost încorporat la 15 noiembrie 1939, în vederea satisfacerii stagiului militar, iar ulterior datei de 22 iunie 1940, a rămas în continuare în armata română.
În aceste împrejurări, întrucât nu s-a dovedit că persecuţiile etnice l-au determinat pe reclamant să-şi părăsească localitatea de domiciliu, s-a constatat temeinicia hotărârii nr. 6134/2002 prin care pârâta a recunoscut beneficiul Legii nr. 189/2000, respectiv statutul de refugiat, numai pentru intervalul 20 martie 1944 – 6 martie 1945.
Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamantul N.I., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Astfel, reclamantul a învederat că, în mod greşit, nu i s-a recunoscut calitatea de refugiat şi pentru perioada 6 septembrie 1940 – 22 iunie 1941, cât timp Basarabia s-a aflat sub jurisdicţia U.R.S.S.
Deşi se afla în armata română, a susţinut reclamantul, ca locuitor al oraşului Bălţi din Basarabia, a fost nevoit să se retragă din faţa trupelor sovietice pe teritoriul rămas sub jurisdicţia României, dobândind astfel statutul de refugiat, în sensul reglementat de Legea nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare.
Examinând cauza în raport cu motivele invocate şi având în vedere prevederile art. 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
Din probele administrate în cauză a rezultat că reclamantul, născut la 30 august1918, cu domiciliul în Bălţi, a fost încorporat în armata română la 19 noiembrie 1939, fiind lăsat la vatră la 12 noiembrie 1941.
În tot acest interval şi ulterior, până la 20 martie 1944, părinţii reclamantului au continuat să locuiască în Basarabia, în localitatea de domiciliu Bălţi, de unde au fost evacuaţi în primăvara anului 1944, astfel cum atestă actul nr. 100/19 din 20 martie 1944 ,emis de C.F.R. Chişinău, Inspecţia de Întreţinere.
Aşadar, perioada de strămutare, din motive etnice, pentru membrii familiei N. a început în luna martie 1944, reclamantul însuşi revenind la domiciliul din Bălţi după lăsarea sa la vatră, localitate unde a rămas până în primăvara anului 1942, când a fost din nou mobilizat.
În raport cu cele expuse, Curtea a reţinut în mod întemeiat că nu i se poate recunoaşte reclamantului calitatea de refugiat pentru intervalul 6 septembrie 1940 – 22 iunie 1941, încorporarea în armata română nefiind urmarea persecuţiei etnice.
În consecinţă, Curtea va respinge recursul declarat în cauză, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de N.I. împotriva sentinţei civile nr. 169 din 19 februarie 2002 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 octombrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 296/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi... | CSJ. Decizia nr. 2961/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
