CSJ. Decizia nr. 2961/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 2961/2003
Dosar nr. 1657/2003
Şedinţa publică din 1 octombrie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea în contencios administrativ înregistrată la Tribunalul Cluj sub nr. 10882 din 20 septembrie 2002, reclamanta D.V. a solicitat anularea Hotărârii nr. 1814 din 20 august 2002 emisă de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj, prin care i-a fost recunoscut statutul de refugiat pe motive etnice numai pe perioada 6 septembrie 1940 – 15 octombrie 1942.
Reclamanta a susţinut că este îndreptăţită la stabilirea acestui statut în perioada octombrie 1940 – octombrie 1945, respectiv timp de 5 ani, cu calcularea corespunzătoare a indemnizaţiei prevăzută de Legea nr. 189/2000.
Tribunalul Cluj, în raport cu obiectul pricinii, prin încheierea nr. 5225 din 7 noiembrie 2002, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Cluj.
La data de 9 ianuarie 2003, reclamanta s-a adresat cu o cerere separată, cu acelaşi obiect, Curţii de Apel Cluj, cauza fiind înregistrată sub nr. 365/2003.
În baza dispoziţiilor art. 164 C. proc. civ., Curtea a dispus conexarea celor două cauze şi soluţionarea cererilor în dosarul având nr. 6456/2002.
Prin Decizia nr. 191/2003 din 25 februarie 2003, Curtea de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis acţiunea reclamantei, a modificat hotărârea nr. 1814 din 20 august 2002 a pârâtei Casa de Pensii a judeţului Cluj, în sensul că stabileşte drept perioadă de refugiu a reclamantei 1 noiembrie 1940 – 6 martie 1945 şi a obligat-o să-i recalculeze acesteia drepturile la indemnizaţia prevăzută de OG nr. 105/1999, modificată (în raport cu perioada menţionată mai sus) şi să-i achite drepturile respective începând cu 1 iulie 2002.
Pentru a se pronunţa în sensul mai sus arătat, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că reclamanta s-a refugiat în octombrie 1940 din teritoriul românesc în urma Dictatului de la Viena, respectiv din oraşul Târgu Mureş, în localitatea Dumbrăveni, situată între graniţele României, că ulterior s-a căsătorit şi şi-a urmat soţul, consilier de presă la Legaţia României din Budapesta, iar în august 1944 a fost deportată, pe motive politice, în Germania (până în octombrie 1945), situaţie de fapt dovedită cu actele depuse la dosar.
Instanţa de fond a mai reţinut că în raport cu înscrisurile depuse în probaţiune, rezultă fără tăgadă că perioada de refugiu pe motive etnice a reclamantei se întinde şi pe perioada 15 octombrie 1942 – 15 octombrie 1945, iar potrivit legii este îndreptăţită să i se recunoască acest statut şi să beneficiere de indemnizaţia egală pentru perioada 1 noiembrie 1940 – 6 martie 1945.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs Casa Judeţeană de Pensii Cluj, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ. şi arătând că instanţa de fond a admis acţiunea şi a recunoscut intimatei-reclamante calitatea de persoană refugiată din motive etnice şi pe perioada 15 octombrie 1942 – 6 martie 1945, fără, însă, a indica temeiul de drept pe care se întemeiază hotărârea pronunţată.
Recurenta-pârâtă a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Cluj.
Examinând sentinţa atacată în raport cu critica formulată, cu probele administrate în cauză şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., se constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Într-adevăr, în conformitate cu dispoziţiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., modificarea sau casarea unei hotărâri poate fi cerută pe calea recursului şi atunci când sentinţa nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.
În cauză, astfel cum s-a arătat în cele ce preced, instanţa de fond a pronunţat sentinţa atacată în baza bogatului probatoriu administrat în cauză, arătând atât motivele de fapt, cât şi pe cele de drept (OG nr. 105/1999 cu modificările ulterioare, aprobate prin Legea nr. 189/2000) care au fundamentat soluţia sa.
Totodată, se constată că instanţa de fond a stabilit corect calitatea de refugiată a intimatei-reclamante, precum şi dreptul la beneficiul reparaţiilor prevăzute de OG nr. 105/1999, cu modificările ulterioare, aprobată prin Legea nr. 189/2000 şi pentru perioada ulterioară lunii octombrie 1942 (dar numai până la 6 martie 1945, dată la care se referă textele de lege mai sus arătate). Aceasta, întrucât, astfel cum s-a arătat, statutul de refugiat al intimatei-reclamante s-a păstrat chiar dacă în viaţa acesteia au avut loc diverse evenimente (cum ar fi: schimbări de domiciliu, căsătorie, etc.) care, însă, nu sunt de natură a schimba acest statut întrucât, dacă intimata–reclamantă s-ar fi întors în perioada respectivă în Ardealul de Nord, ar fi fost supusă aceleiaşi persecuţii etnice care a determinat refugiul său.
Prin urmare, constatându-se că sentinţa atacată este legală şi temeinică, iar critica formulată neîntemeiată, se va respinge recursul declarat în cauză ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Cluj împotriva sentinţei civile nr. 191 din 25 februarie 2003 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2960/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi... | CSJ. Decizia nr. 2962/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
