CSJ. Decizia nr. 3035/2003. Contencios. Anulare act control financiar. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr.3035
Dosar nr.1944/2002
Şedinţa publică din7 octombrie 2003
S-a luat în examinare recursul declarat de Societatea comercială„FR" S.R.L., comuna Ş., judeţul Timiş în prezent S.C. „ FGR" S.R.L., comuna Ş., judeţul Timiş împotriva sentinţei civile nr.118 din 14 mai 2002 a Curţii de Apel Timişoara – Secţia comercială şi de contencios administrativ.
La apelul nominal s-a prezentat: intimatul – pârât Ministerul Finanţelor Publice, prin consilierul juridic Voicu Carmen Sinica, lipsind recurenta – reclamantă S.C. „FGR" S.R.L., comuna Ş., judeţul Timiş şi intimata- pârâtă Direcţia Generală a Finanţelor Publice Timiş.
Procedura completă.
În prealabil, s-a referit că recurenta – reclamantă a solicitat, prin faxul ataşat la dosar, soluţionarea în lipsa sa a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art.4 alin.1 din OUG nr.13/2001 şi, conform art.23 alin.5 din Legea nr.47/1992, suspendarea de drept a pricinii până la soluţionarea excepţiei, invocată prin cererea depusă la dosar la termenul din 6 mai 2003.
Curtea, constatând că petiţia prin care s-a invocat excepţia susmenţionată nu este semnată (fila 24), a apreciat pricina în stare de judecată şi a acordat cuvântul pe fond.
Consilierul juridic Voicu Carmen Sinica a arătat că în mod greşits-a depus contestaţia împotriva procesului – verbal de control la Ministerul Finanţelor Publice, competenţa de soluţionare a acesteia revenind Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Timiş, situaţie în care se impune respingerea recursului şi menţinerea ca legală şi temeinică a hotărârii atacate.
Reprezentanta Parchetului de pe lângă Curtea Supremă deJustiţie a pus concluzii de admitere a recursului, casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre soluţionare la organul administrativ competent.
CURTEA
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta S.C. „F.R." S.R.L., în prezent S.C. „FGR" S.R.L., comuna Ş., judeţul Timiş a solicitat, în contradictoriu cu Ministerul Finanţelor Publice şi cu Direcţia Generală a Finanţelor Publice Timiş, anularea deciziei nr.10 din 11 ianuarie 2002, emisă de primul pârât şi a procesului-verbal de control din 8 noiembrie 2001, încheiat de pârâtul secund privind obligarea sa la plata sumei de 366.135.204 lei, reprezentând diferenţă T.V.A. şi 215.914.267 lei, majorări de întârziere aferente.
În motivarea acţiunii reclamanta a susţinut că în mod greşit Ministerul Finanţelor Publice, prin Decizia atacată, a anulat contestaţia formulată în procedură prealabilă ca nedepusă la organul competent potrivit legii.
A susţinut, de asemenea, că Decizia se bazează pe o greşită interpretare a legii, respectiv, a prevederilor art.4 alin. 1 din OUG nr.13/2001 şi a precizat că sancţiunea decăderii opereazănumai în cazul nerespectării termenului de depunere a contestaţiei, nu şi în situaţia nedepunerii acesteia la organul emitent al actului atacat.
Prin sentinţa civilă nr.118 din 14 mai 2002, Curtea de Apel Timişoara – Secţia comercială şi de contencios administrativ a respins acţiunea, reţinând, în esenţă, că reclamanta nu a respectat condiţiile prevăzute de lege în legătură cu procedura prealabilă în materia contenciosului fiscal, or, neîndeplinirea corespunzătoare a procedurii echivalează cu neîndeplinirea acesteia, ceea ce constituie fine de neprimire, consecinţa fiind inadmisibilitatea acţiunii în contencios administrativ.
Împotriva acestei sentinţe, reclamanta a declarat recurs, invocând ca temei de drept, prevederile art.304 pct.9 din Codul de procedură civilă.
În motivarea recursului, reiterând argumentele din acţiunea introductivă, recurenta a susţinut, în esenţă, că instanţa, pornind de la greşita interpretare a prevederilor art.4 alin.1 din OUG 13/2001, în mod eronat i-a respins acţiunea ca inadmisibilă, întrucât sancţiunea decăderii vizează termenul de formulare al contestaţiei şi nicidecum nedepunerea la organul emitent al actului atacat.
Recursul este fondat în sensul şi pentru considerentele ce urmează.
Prin procesul - verbal de control, încheiat la 8 noiembrie 2001 de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Timiş s-a reţinut în sarcina reclamantei obligaţia de a vira la bugetul de stat suma de 366.135.204 lei, reprezentând diferenţă T.V.A. şi 215.914.267 lei, majorări de întârziere aferente.
Împotriva actului de control reclamanta a depus contestaţie la Ministerul Finanţelor Publice, în termenul legalde 15 zile, prevăzut de art.4 alin.1 din OUG nr.13/2001.
Prin Decizia nr.10 din 11 ianuarie 2002, Ministerul Finanţelor Publice a anulat contestaţia ca nedepusă la organul competent.
Or, prin OUG nr.13/2001 s-a prevăzut o jurisdicţie administrativă specială pentru soluţionarea contestaţiilor împotriva măsurilor dispuse prin actele de control sau de impunere întocmite de organele Ministerului Finanţelor Publice.
Potrivit art.7 din actul normativ menţionat, contestaţiile se soluţionează prin decizie motivată, iar potrivit art.9 din acelaşi act normativ, „prin decizie contestaţia va putea fi admisă în totalitate sau în parte, ori respinsă".
Aşadar, existenţa jurisdicţiei administrative prealabile obligă nu numai persoana fizică sau juridică ce se consideră vătămată în drepturile sale să efectueze această procedură, dar şi organul administrativ să analizeze temeinicia cererii, în speţă, a contestatoarei, de a fi exonerată de plata sumelor la care a fost obligată prin actul de control şi să hotărască în consecinţă.
În cauză, se constată că, deşi reclamanta a depus contestaţie în termenul legal de 15 zile de la comunicarea procesului-verbal de control, procedura prealabilă, sub aspectul pretenţiilor reclamantei, nu a fost parcursă.
În consecinţă, pentru considerentele arătate, recursul va fi admis, se va casa hotărârea atacată şi se va trimite cauza pentru soluţionarea contestaţiei la Direcţia Generală a Finanţelor PubliceTimiş.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de Societatea comercială„FR" S.R.L., în prezent Societatea comercială „ FGR" S.R.L., comuna Ş., judeţul Timiş împotriva sentinţei civile nr.118 din 14 mai 2002 a Curţii de Apel Timişoara – Secţia comercială şi de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza la Direcţia Generală a Finanţelor Publice Timiş pentru soluţionarea contestaţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 103/2003. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 103/2003. Contencios. Anulare decizie D.G.V.... → |
|---|
