CSJ. Decizia nr. 31/2003. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 31/2003
Dosar nr. 3780/2001
Şedinţa publică din 14 ianuarie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 83 din 29 noiembrie 2000, Colegiul jurisdicţional al municipiului Bucureşti a admis sesizarea Procurorului financiar de pe lângă Camera de Conturi a municipiului Bucureşti şi a obligat S.N. N. SA Bucureşti, la plata a 13.594.076.506 lei la bugetul de stat, cu titlu de majorări de întârziere, pentru neplata în termen a impozitului pe profit aferent anului 1998, care era de 9.673.293.509 lei şi a sumei de 40.001.101.968 lei, cu titlu de majorări, pentru neplata impozitului aferent anului 1999. A mai fost obligată pârâta la 277.513.236.785 lei, reprezentând T.V.A. aferentă perioadei octombrie 1998 – 30 iunie 1999 şi la 203.089.543.301 lei, majorări întârziere aferente, calculate până la 30 noiembrie 1999 şi în continuare, până la achitarea integrală a debitului, cu majorare de 0,30% pe zi.
Pârâta a formulat recurs împotriva sentinţei nr. 83/2000, criticând-o asupra modului în care a fost soluţionată sesizarea procurorului financiar şi obligată la sumele menţionate mai sus, întrucât impozitul pe profit aferent anului 1998 era achitat la data pronunţării şi deci, nu se impunea obligarea la majorări de întârziere, că a fost în imposibilitate de a plăti restul obligaţiilor, datorită existenţei blocajului financiar, după cum nici obligarea la majorările de 0,30 % pe zi nu se justifică, faţă de unele plăţi deja efectuate, fiind aduse critici, şi asupra instituirii măsurilor asiguratorii.
Secţia jurisdicţională a Curţii de Conturi a admis recursul jurisdicţional, modificând sentinţa atacată, în sensul că plăţile se vor face în limitele, condiţiile şi ţinând seama de eşalonările şi scutirile prevăzute în Ordinul Ministerului Finanţelor Publice nr. 1551 din 23 august 2001 şi al Ministerului Industriei şi Resurselor cu nr. 192.277 din 3 august 2001.
Împotriva deciziei nr. 369 din 13 septembrie 2001, pronunţată de secţia jurisdicţională a Curţii de Conturi, prin care a fost admis recursul pârâtei, a declarat recurs Procurorul general financiar, considerând că sentinţa este vădit netemeinică şi esenţial nelegală. Criticile se referă la faptul că apariţia HG nr. 398/2001 pe parcursul judecării recursului jurisdicţional, nu putea conduce la modificarea obiectului sesizării, care era acela al stabilirii unor obligaţii fiscale datorate şi neachitate, că nu se pot eşalona obligaţiile fiscale, dacă nu se precizează valoarea acestora, că instanţa de recurs nu a avut nici un motiv legal să modifice sentinţa nr. 83/2000.
Recursul este nefondat, pentru motivele ce se expun în continuare.
Verificând Anexa 2 la Ordinul comun nr. 1551/2001 şi nr. 192.227/2001, care face parte integrată din ordin, se regăsesc sumele stabilite în dispozitivul sentinţei nr. 83/2001, ele fiind, deci, preluate şi în recurs nu au fost modificare prin Decizia nr. 369/2001.
Nu se poate reţine că prin Decizia nr. 369/2001, nu sunt stabilite cuantumurile sumelor datorate de S.N. N. SA, către bugetul de stat, fiind stabilite de instanţă sumele de plată, iar plata urmând a se face la termenele şi conform eşalonărilor stabilite prin Ordinele nr. 1551/2001 şi respectiv, nr. 192.277/2001.
Motivele recursului declarat de Procurorul general financiar se găsesc, deci, a fi nefondate, urmând ca pe cale de consecinţă, Curtea să îl respingă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Procurorul general financiar de pe lângă Curtea de Conturi a României, împotriva deciziei nr. 369 din 13 septembrie 2001 a Curţii de Conturi, secţia jurisdicţională, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 ianuarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3098/2003. Contencios. Anulare act control... | CSJ. Decizia nr. 310/2003. Contencios.. Stabilirea competenţei → |
|---|
