CSJ. Decizia nr. 322/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 322/2003
Dosar nr. 1958/2002
Şedinţa publică din 29 ianuarie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 8 mai 2002, reclamanta P.A. a solicitat anularea hotărârii nr. 175 din 16 aprilie 2002, a Casei Judeţene de Pensii Bihor – Comisia pentru aplicarea Legii nr. 189/2000.
În motivarea acţiunii, reclamanta arată că i s-a respins greşit cererea prin care a solicitat constatarea calităţii de beneficiar al Legii nr. 189/2000, deoarece părinţii săi au fost nevoiţi să părăsească localitatea de domiciliu, ocupată de regimul ungar şi au locuit temporar prin diverse localităţi, în condiţii grele, perioadă în care s-a născut reclamanta.
Curtea de Apel Oradea, prin sentinţa nr. 332 din 3 iunie 2003, a admis acţiunea, a anulat hotărârea contestată şi a obligat pârâta să-i recunoască reclamantei, calitatea de beneficiară a OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare.
Instanţa reţine că în HG nr. 127/1999, s-a prevăzut că noţiunea de strămutat include şi pe aceea de refugiat şi cum părinţii reclamantei au dobândit statutul de refugiat, prin naştere şi aceasta a dobândit statutul de refugiat, dobândit de părinţii săi.
Pârâta a declarat recurs împotriva sentinţei, susţinând că instanţa a interpretat greşit prevederile Legii nr. 189/2000, pentru că reclamanta nu era născută la data strămutării părinţilor săi şi din acest motiv nu a avut un domiciliu de unde să fi fost strămutată din altă localitate, decât cea de domiciliu, din motive etnice.
Recursul este nefondat.
De necontestat, părinţii intimatei au fost nevoiţi, din motive etnice, să părăsească localitatea de domiciliu, ocupată temporar de administraţia horthystă şi să se refugieze în teritoriile aflate sub administrarea statului român.
În perioada în care au fost refugiaţi, s-a născut intimata(15 mai 1942), care a suferit aceleaşi privaţiuni, ca şi părinţii săi, până în momentul în care au revenit în localitatea de domiciliu.
Recurenta nu contestă că strămutarea în altă localitate, decât cea de domiciliu, nu ar fi o modalitate de persecuţie etnică, dar susţine că intimata nu poate beneficia de statutul de strămutat sau de refugiat, pentru că nu era născută la data strămutării părinţilor săi şi din acest motiv nu a avut înainte un alt domiciliu, decât cel în care s-a născut.
Chiar dacă nu era născută la data strămutării părinţilor, după naştere, ea a întâmpinat aceleaşi greutăţi, ca şi aceştia, în toată perioada scursă de la naşterea sa şi până la reîntoarcerea în localitatea în care părinţii săi au locuit înaintea strămutării, din motive etnice.
Ca atare, intimata se încadrează între persoanele prevăzute de art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999, aşa cum a fost aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare şi cu precizările din HG nr. 127/2002.
Astfel fiind, constatându-se că hotărârea instanţei de fond este legală şi temeinică, se va respinge recursul, ca nefondat, în temeiul art. 14 din Legea nr. 29/1990 şi art. 299 şi urm. C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Bihor, împotriva sentinţei civile nr. 332 CA - P din 3 iunie 2002, a Curţii de Apel Oradea.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 ianuarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3219/2003. Contencios. Conflict negativ de... | ICCJ. Decizia nr. 322/2003. Contencios. împotriva deciziei... → |
|---|
