CSJ. Decizia nr. 3219/2003. Contencios. Conflict negativ de competenta (refuz acordare drepturi conform Decretului Lege 118/1990). Stabilirea competenţei
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 3219/2003
Dosar nr. 2376/2003
Şedinţa publică din 15 octombrie 2003
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 13 ianuarie 2003 la Tribunalul Cluj, reclamantul B.I. a solicitat anularea deciziei nr. 2031 din 9 decembrie 2002, emisă de pârâta Direcţia Generală de Muncă şi Solidaritate Socială a judeţului Cluj şi obligarea pârâtei să-i acorde drepturile care i se cuvin în conformitate cu Decretul-lege nr. 118/1990.
Tribunalul Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, a invocat din oficiu excepţia de necompetenţă materială, excepţie care a fost admisă şi prin încheierea civilă nr. 742 din 24 februarie 2003, s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Cluj.
Hotărând astfel, tribunalul a reţinut că, potrivit art. 7 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 189/2000, de aprobare a OG nr. 105/1999, pentru modificarea şi completarea Decretului-lege nr. 118/1990, stabilirea şi plata drepturilor prevăzute în acest act normativ se fac de către direcţia generală de muncă şi protecţie socială teritorială, prin hotărâre, iar împotriva hotărârii, persoana interesată poate face contestaţie în termen de 30 de zile de la data comunicării, la curtea de apel, conform Legii contenciosului administrativ nr. 29/1990
Prin sentinţa civilă nr. 473 din 23 aprilie 2003, Curtea de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj şi pentru rezolvarea conflictului negativ de competenţă astfel ivit, a dispus trimiterea dosarului la Curtea Supremă de Justiţie.
Curtea de Apel Cluj a reţinut că în cauză nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 7 alin. (4) din OG nr. 105/1999 şi că, pentru acţiunile formulate în baza Decretului-lege nr.,118/1990, competenţa de soluţionare aparţine tribunalului.
Învestită în soluţionarea prezentului conflict negativ de competenţă, ivit în condiţiile art. 20 pct. 2 C. proc. civ., Curtea va stabili competenţa în favoarea Tribunalului Cluj, pentru următoarele considerente:
Acţiunea formulată de reclamantul B.V. are ca obiect, anularea deciziei emisă de pârâta Direcţia Generală de Muncă şi Solidaritate Socială a judeţului Cluj, în aplicarea Decretului-lege nr. 118/1990 şi obligarea direcţiei pârâte să-i recunoască drepturile acordate prin acest act normativ, persoanelor persecutate din motive politice, de dictatura instaurată, cu începere de la 6 martie 1945, precum şi celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri.
Decretul-lege nr. 118/1990, republicat, prevede în art. 11 alin. (2) şi (4) că stabilirea şi plata drepturilor se fac de către direcţiile teritoriale de muncă şi protecţie socială, iar împotriva deciziei, persoana interesată poate face contestaţie potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 29/1990.
Actul normativ sus-menţionat nu cuprinde norme de competenţă materială derogatorii de la dreptul comun prevăzut de art. 2 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., pentru procesele şi cererile de contencios administrativ.
În consecinţă, reţinând că în cauză se contestă actul administrativ întocmit de un serviciu public descentralizat la nivel judeţean, Curtea constată că Tribunalul Cluj a fost corect sesizat să se pronunţe în primă instanţă, asupra cererii formulate în baza Decretului-lege nr. 118/1990.
Dispoziţiile art. 7 alin. (4) din OG nr. 105/1999, care prevăd expres competenţa materială a curţii de apel, nu sunt aplicabile în cauză.
Prin Legea nr. 189/2000 s-a aprobat OG nr. 105/1999 şi s-a prevăzut următorul cuprins pentru titlul actului normativ: „Ordonanţă privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, din motive etnice".
În atare situaţie, se constată că OG nr. 105/1999 reprezintă un act normativ, distinct de Decretul-lege nr. 118/1990, având ca obiect de reglementare drepturile acordate persoanelor persecutate din motive etnice, iar nu drepturile pretinse în cauza de faţă, pentru persecuţia din motive politice, de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945.
Pentru considerentele expuse, Curtea va stabili că Tribunalul Cluj este competent să se pronunţe în primă instanţă asupra acţiunii formulate de reclamantul B.I., în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală de Muncă şi Solidaritate Socială a judeţului Cluj.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul B.I. şi pârâta Direcţia Generală de Muncă şi Solidaritate Socială Cluj, în favoarea Tribunalului Cluj.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3216/2003. Contencios. împotriva deciziei... | CSJ. Decizia nr. 322/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
