CSJ. Decizia nr. 3284/2003. SECŢIA DE CONTENCIOS ADMINISTRATV. împotriva deciziei Curtii de Conturi Sectia Jurisdictionala. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATV
Decizia nr. 3284/2003
Dosar nr. 2022/2003
Şedinţa publică din 17 octombrie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Colegiul jurisdicţional al municipiului Bucureşti, prin sentinţa nr. 65 din 22 mai 2002, a admis în parte încheierea de sesizare nr. 82 din 13 decembrie 2001 a completului, constituit în cadrul Compartimentului de Control Financiar al Camerei de Conturi Bucureşti, pentru descărcarea de gestiune a Consiliului Local al sectorului 2, la plata către bugetul local a sumei de 69.102.181 lei reprezentând majorări de întârziere aferente diferenţei de taxă nestabilită şi neîncasată la eliberarea autorizaţiilor de construire, constatând recuperată şi virată la buget suma de 4.502.350 lei.
A obligat pe P.A., C.T., B.D., B.V., P.M. şi S.I. la plata sumei de 69.102.181 lei către Consiliul Local al sectorului 2, după cum urmează:
-P.A., pentru suma de 46.086.682 lei;
-C.T., pentru suma de 8.458.423 lei;
-B.D., pentru suma de 5.052.081 lei, constatând recuperat prejudiciul în limita sumei de 893.811 lei;
-B.V., pentru suma de 4.792.443 lei, constatând recuperat parţial prejudiciul în limita sumei de 3.609.239 lei;
-P.M., pentru suma de 3.417.330 lei;
-S.I., pentru suma de 1.299.232 lei.
Pârâţii au fost obligaţi şi la plata dobânzii aferente, calculată de la plata majorărilor de întârziere de către Consiliul Local al sectorului 2 şi până la achitarea prejudiciului.
Consiliul Local al sectorului 2 a fost obligat la plata către bugetul local a sumei de 176.797.885 lei reprezentând majorări de întârziere, iar N.R. a fost obligată la plata aceleiaşi sume către Consiliul Local al sectorului 2, constatând suma recuperată prin plata voluntară de către SC C.P. SRL şi virată la buget.
Consiliul Local al sectorului 2 a fost obligat la plata către Fondul Asigurărilor Sociale de Sănătate, a sumei de 5.913.929 lei, iar G.A. şi I.M. au fost obligaţi în solidar să plătească către Consiliul Local al sectorului 2, suma de 5.913.929 lei, precum şi dobânda aferentă.
S-au respins ca neîntemeiate capetele de cerere, având ca obiect obligarea lui G.A. şi I.M., la plata sumei de 598.533 lei, reprezentând impozit pe venit şi a sumei de 6.349.938 lei, majorări de întârziere, precum şi obligarea lui I.M. şi P.V. la plata sumei de 372.100.000 lei, reprezentând plăţi nelegale.
P.A., C.T, B.D., B.V., P.L., S.I., G.A., I.M. şi N.R. au fost obligaţi la plata a câte 200.000 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare statului şi s-au instituit măsuri asigurătorii asupra bunurilor acestora.
S-a reţinut că în perioada 4 septembrie – 1 noiembrie 2001,Compartimentul de Control Financiar al Camerei de Conturi Bucureşti a efectuat verificarea contului de execuţie pe anul 2000, în vederea acordării de gestiune la Primăria sectorului 2, ocazie cu care s-au constatat abateri financiare.
1) La veniturile din taxele pentru eliberarea şi regularizarea autorizaţiilor de construire s-a constatat că nu în toate cazurile rămăşiţele sau suprasolvirile au fost preluate în evidenţă pe calculator, debitele nu au fost verificate în vederea corectării eventualelor erori, nu au fost luate măsuri pentru obţinerea declaraţiilor de impunere şi nu s-au analizat sumele existente în sold la cod 76 Amenzi.
Astfel, deşi potrivit prevederilor OUG nr. 62/1998 şi OUG nr. 15/1999, prin care a fost modificată Legea nr. 27/1994, taxa pentru eliberarea autorizaţiilor de construire trebuia calculată în funcţie de valoarea declarată de solicitanţi, ce nu putea fi mai mică decât valoarea minimală a construcţiei stabilită, potrivit Anexei nr. 1 la actele menţionate, Serviciul Urbanism şi Amenajarea Teritoriului din cadrul Primăriei sectorului 2, a calculat taxa pentru eliberarea autorizaţiilor de construire, numai în funcţie de valoarea declarată de solicitanţi în cererile de autorizare, fără a verifica dacă aceasta este cel puţin egală cu rezultatul înmulţirii suprafeţei construite (desfăşurată) cu valoarea impozabilă pe mp.
S-a procedat la recalcularea taxei datorate de către 43 beneficiari de autorizaţii de construire de locuinţe şi extinderi de locuinţe, reprezentând 18 % din totalul de 236 autorizaţii eliberate persoanelor fizice în anul 2000, rezultând că la 28 de autorizaţii, taxa încasată a fost cu 107.102.327 lei mai mică decât cea legal datorată.
Suma a fost recuperată ca urmare a regularizării taxei, când beneficiarii au finalizat construcţia şi au achitat diferenţa, între cele două momente calculându-se majorări de întârziere în sumă de 69.102.181 lei.
Răspunzător pentru prejudiciu sunt: arhitectul-şef P.A., consilierii C.T., B.D., B.V., P.M. şi inspectorul de specialitate, S.I.
2) Prin Protocolul de predare–preluare, înregistrat la Administraţia Financiară a sectorului 2, cu nr. 601991 din 6 decembrie 1999, Primăria sectorului 2 a preluat de la instituţia fiscală a Ministerului Finanţelor, exercitarea atribuţiilor privind stabilirea constatarea, controlul, urmărirea şi încasarea impozitelor, taxelor şi a altor venituri ale bugetului local, inclusiv a majorărilor de întârziere şi a amenzilor, soluţionarea obiecţiunilor, contestaţiilor şi plângerilor formulate la organele de control şi de impunere, precum şi executarea creanţelor bugetare locale.
Pentru determinarea, înregistrarea în evidenţă şi încasarea impozitelor şi taxelor locale s-a preluat de la Ministerul Finanţelor programul Venis, pentru calcularea impozitului pe clădiri, pe teren, a taxei asupra mijloacelor de transport şi a taxei pentru folosirea terenurilor proprietate de stat, în alte scopuri decât pentru agricultură sau silvicultură.
S-a constatat că acest program nu a fost actualizat cu Ordinul Ministerului Finanţelor nr. 1616 din 24 decembrie 1999, întrucât s-au aplicat în continuare prevederile pct. 2.3 din Normele metodologice aprobate prin Ordinul Ministerului Finanţelor nr. 620/1997.
Din sondajul efectuat a rezultat că, în trei cazuri, deşi potrivit evidenţei Direcţiei Venituri-Buget Local, contribuabili respectivi figurau cu un impozit pe clădiri, achitat în plus de 2.333.527.413 lei, în fapt acestea datorau bugetului local suma de 1.889.351.077 lei.
Astfel, s-a constatat că SC C.P. SRL, potrivit evidenţelor, înregistra o suprasolvire de 39.248.000 lei, deşi, în fapt, impozitul pe clădiri, neachitat, era de 175.395.000 lei, situaţie ce s-a datorat nestabilirii impozitului pe clădiri la valoarea neevaluată la 1 ianuarie 2000, precum şi de înscrierea eronată a diferenţei de reevaluare, ca fiind valoarea totală.
În timpul controlului, societatea a achitat impozitul pe clădiri restant, cu O.P. nr. 2337 din 16 octombrie 2001.
Pentru majorările calculate în sumă de 162.985.550 lei, s-a considerat că se impune angajarea răspunderii civile delictuale a inspectorului N.R.
În timpul valorificării procesului-verbal de constatare cu O.P. nr. 2505 din 15 noiembrie 2001, SC C.P. SRL a achitat majorările aferente impozitului pe clădiri, în valoare de 176.797.886 lei.
3) Din verificarea modului de determinare, înregistrare şi virare a contribuţiei pentru asigurările sociale de sănătate în anul 2000, s-a constatat că nu a fost calculată, evidenţiată şi virată cota legală de 70% asupra indemnizaţiilor acordate consilierilor din cadrul Consiliului Local al sectorului 2, încălcându-se dispoziţiile pct. A.1 din Normele privind modul de încasare a contribuţiilor la asigurările sociale de sănătate, aprobate prin Ordinul C.N.A.S. nr. 74/2000.
În 2001, instituţia a calculat şi virat această contribuţie datorată pentru îndemnizaţiile consilierilor, în sumă de 34.209.739 lei, cu O.P. nr. 177 din 14 februarie 2001.
S-au calculat majorări de întârziere în sumă de 5.913.929 lei, în limita căreia s-a considerat că se impune angajarea răspunderii civile delictuale a referentului G.A. şi a directorului economic I.M.
4) Din verificarea modului de determinare a impozitului asupra premiului anual, s-a constatat că instituţia a aplicat, în mod eronat, cota de impozit separat, numai pentru aceste drepturi, fapt ce a condus la nevirarea către buget a unui impozit pe venit în sumă de 39.276.008 lei. În luna aprilie 2001, Primăria a constatat eroarea şi a procedat la stabilirea impozitului corect şi la virarea diferenţei de 29.677.475 lei către buget, rămânând la plată suma de 598.533 lei, reprezentând impozitul aferent premiului acordat unor persoane plecate din instituţie.
La efectuarea regularizării şi a reţinerilor, nu s-a procedat şi la stabilirea majorărilor de întârziere, potrivit HG nr. 564/2000, acestea fiind calculate în timpul controlului şi însumând 6.348.938 lei.
5) În aplicarea prevederilor Legii nr. 189/1998, privind finanţele publice locale şi HG nr. 333/1999, privind aprobarea Protocolului–cadru de preluare de către consiliile locale, de la organele fiscale teritoriale, a atribuţiilor prevăzute de lege, Ordonatorul de credite al Primăriei sectorului 2 a semnat la finele anului 1999, Protocolul de preluare de la Administraţia Financiară a sectorului 2, a activităţii de stabilire, constatare, control, urmărire şi încasare a impozitelor, taxelor şi a altor venituri ale bugetului local.
Din anul 2000, Direcţia de Impozite şi Taxe din cadrul Primăriei sectorului 2, a preluat efectiv această activitate, inclusiv programul Venis eliberat de Ministerul de Finanţe şi aplicat de Administraţia Financiară a sectorului 2, până la preluare.
La 27 decembrie 1999, Primăria a încheiat cu SC T.S. SA contractul de achiziţie nr. 26788, pentru furnizarea şi implementarea unui sistem software, în valoare totală de 470.920.000 lei, cu următoarele module:
-taxe de imputaţie: 372.100.000 lei;
-relaţii cu publicul – registratură: 58.560.000 lei;
-stare civilă:40.260.000 lei.
Termenul de livrare a fost stabilit la 29 decembrie 1999, iar plata s-a efectuat în aceiaşi zi, cu O.P. nr. 1360 şi 1361, în baza facturilor nr. 8795421 şi 8795423 din 28 decembrie 1999.
Cum furnizorul şi la data controlului efectua modificări în program, plata integrală a sumei de 372.100.000 lei, pentru modulul taxe şi impozite nu este justificată, programul contractat nefiind pus în funcţiune la termenul stipulat în contract şi nefiind utilizat nici la data efectuării controlului.
Pentru plata acestei sume s-au calculat daune pe perioada 29 decembrie 1999 – 31 octombrie 2001, în sumă de 246.369.890 lei şi s-a stabilit angajarea răspunderii civile delictuale a fostului primar P.V. şi a directorului economic I.M.
Completul constituit în cadrul Compartimentului de Control Financiar al Camerei de Conturi Bucureşti, pentru descărcarea de gestiune a Primăriei sectorului 2, prin încheierea din 13 decembrie 2001, a sesizat Colegiul jurisdicţional al municipiului Bucureşti, în vederea stabilirii răspunderii civile, iar acesta a admis în parte sesizare prin sentinţa nr. 65 din 22 mai 2002.
Secţia jurisdicţională a Curţii de Conturi, prin Decizia nr. 249 din 8 aprilie 2003, a respins recursurile jurisdicţionale declarate de recurenţii P.A, C.T., B.V., B.D., P.M., S.I. şi i-a obligat la câte 100.000 lei cheltuieli de judiciare către stat, reţinând legalitatea şi temeinicia sentinţei nr. 65 din 22 mai 2002, a Colegiului jurisdicţional al municipiului Bucureşti.
Considerând Decizia nelegală şi netemeinică, C.T. a declarat recurs şi a solicitat admiterea lui, casarea deciziei şi a sentinţei şi respingerea sesizării în ce-l priveşte.
Arată că sumele reprezentând majorări de întârziere aferente taxei de autorizare, în valoare de 8.458.423 lei, nu erau datorate; pe de altă parte, că această sumă, cu titlu de despăgubiri civile, a fost recuperată, prin grija sa, de la beneficiarii autorizaţiilor de construire şi virată la bugetul Consiliului Local al sectorului 2, astfel că nu se justifică obligarea la plata lor.
Se arată că în mod nejustificat instanţele nu au ţinut seama de probele administrate şi concluziile scrise, depuse.
Recursul este nefondat.
Suma reţinută în sarcina recurentului, reprezintă majorări de întârziere stabilite pentru modul de calcul al taxei pentru eliberarea autorizaţiei de construcţie, prin aplicarea greşită a dispoziţiilor Legii nr. 27/1994, aşa cum au fost modificate prin dispoziţiile OUG nr. 62/1998.
Astfel, art. 28 alin. (1) din Legea nr. 27/1994, prevede că valoarea autorizată a lucrărilor pentru care se percep taxe, se stabileşte pe baza celor declarate de solicitant, în cererea pentru eliberarea autorizaţiei de construire.
În alin. (2) al aceluiaşi articol se prevede că regularizarea taxei pentru autorizaţia de construire se realizează în baza declaraţiei solicitantului cu privire la valoarea reală a lucrării, în termen de 15 zile de la data expirării termenului de executare, stabilit prin autorizaţia de construire.
Prin OUG nr. 62/1998, art. 28 alin. (3), se prevede că în cazul persoanelor fizice, valoarea declarată nu va putea fi mai mică decât valoarea determinată, potrivit Anexei 1 la lege (anexă modificată atât prin această ordonanţă, cât şi prin OG nr. 15/1999).
Din coroborarea acestor texte rezultă că modalitatea de determinare a valorii taxei pentru autorizarea construcţiei nu este facultativă, ci obligatorie.
Deci persoana abilitată să stabilească taxa (în speţă şi recurentul), trebuie să determine care este valoarea construcţiei, având în vedere dispoziţiile art. 28 alin. (3) şi art. 28 alin. (1), să compare cele două valori rezultate şi în măsura în care valoarea rezultată prin aplicarea dispoziţiilor art. 28 alin. (1) este mai mare decât cea determinată prin aplicarea dispoziţiilor art. 28 alin. (3), să încaseze cu titlu de taxă pe valoarea determinată în condiţiile alin. (1) şi invers, dacă valoarea determinată prin aplicarea dispoziţiilor art. 28 alin. (3) este mai mare decât cea determinată în condiţiile art. 28 alin. (1), taxa datorată este cea stabilită în condiţiile art. 28 alin. (3)
Prin nestabilirea corespunzătoare a acestei taxe s-a ajuns la încasarea de către bugetul local a unor sume mai mari decât cele cuvenite, cu consecinţa calculării majorărilor de întârziere de la data încasării în cuantum redus a taxei, până la data încasării diferenţei, aceasta indiferent de momentul regularizării.
Nu se poate reţine apărarea că prejudiciul la plata căruia a fost obligat, a fost recuperat prin achitarea majorărilor de către titularii autorizaţiilor de construire, conform tabelului anexat la 25 februarie 2003.
Tabelul în discuţie, privind situaţia achitării taxelor de autorizare şi a majorărilor aferente de control, menţionează la poziţiile 1, 2, 4, 5, 6, 11, 18, 19, 20, 21, 25, 26 şi 29 că prejudiciul a fost achitat în timpul controlului, fapt ce ar rezulta şi din anexele 10 şi 12 ale procesului-verbal de control al Curţii de Conturi.
Instanţa a explicat în mod legal cum s-a ajuns la o asemenea interpretare greşită, ca urmare a necunoaşterii de către recurent a celor constatate de organul de control şi a limitei sesizării instanţei de judecată prin încheierea nr. 82 din 13 decembrie 2001, respectiv i s-a imputat majorările de întârziere aferente diferenţei de taxă nestabilită şi neîncasată la eliberarea autorizaţiilor de construire, iar nu majorările de întârziere aferente neregularizării taxei pentru eliberarea autorizaţiilor de construire.
În consecinţă, nu poate fi primită susţinerea recurentului că instanţa nu ar fi analizat apărările făcute.
Recursul fiind nefondat, urmează a fi respins în baza art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.T. împotriva deciziei nr. 249 din 8 aprilie 2003 a Curţii de Conturi a României, secţia jurisdicţională, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3283/2003. Contencios. La încheierea de... | CSJ. Decizia nr. 3284/2003. Contencios. Anulare partiala a... → |
|---|
