CSJ. Decizia nr. 3331/2003. Contencios. Refuz rezolvare cerere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 3331/2003
Dosar nr. 2156/2002
Şedinţa publică din 21 octombrie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea introdusă la data de 23 octombrie 2000, Fundaţia Casa Copilului Bucureşti, filiala Casa Copilului – Complexul Educaţional Poiana Soarelui Braşov, a chemat în judecată Comitetul Român pentru Adopţii, solicitând să se constate:
- refuzul nejustificat al pârâtului de a rezolva cererea nr. 1950 din 20 septembrie 2000, referitoare la un drept recunoscut de lege;
- refuzul aceluiaşi pârât de a anula toate repartiţiile emise până la data formulării acţiunii, acte ce privesc posibilitatea realizării adopţiei din Complexul Educaţional Braşov;
- refuzul pârâtului de a sesiza instanţele judecătoreşti şi serviciile publice descentralizate de pe teritoriul judeţului Braşov, cu privire la suspendarea oricărei proceduri de încuviinţare a adopţiilor unor copii din acel complex educaţional.
De asemenea, a cerut anularea actelor administrative emise de pârât prin care, nelegal, s-au atribuit în perioada aprilie – septembrie 2000, organismelor private Asociaţia C., Fundaţia Mişcarea Copiilor pentru Viitor şi Fundaţia Speranţa pentru Lume, repartiţii guvernamentale pentru realizarea adopţiei copiilor din complex.
În sfârşit, s-a solicitat obligarea pârâtului la repararea prejudiciului cauzat prin activitatea contrară legii, precum şi la plata cheltuielilor de judecată.
Reclamanta şi-a motivat acţiunea, arătând că în condiţiile legii i-au fost încredinţaţi spre creştere şi educare un număr de 82 copii minori care beneficiază în cadrul complexului educaţional din Braşov, de condiţii ce depăşesc posibilităţile unor familii adoptive.
Cu toate eforturile depuse în acest scop, în intervalul aprilie – septembrie 2000, prin nesocotirea normelor legale în vigoare au fost emise, la cererea Comisiei Judeţene Braşov pentru Protecţia Copilului, un număr de 22 de repartiţii guvernamentale către fundaţii şi asociaţii private care se ocupă de încredinţarea minorilor unor familii adoptive, în majoritatea lor cetăţeni străini, domiciliaţi în străinătate.
A precizat că demersurile sale pentru anularea acelor repartiţii, sistarea emiterii de noi repartiţii şi sesizarea instanţelor judecătoreşti competente, au rămas fără nici un răspuns din partea autorităţii publice pârâte.
Prin sentinţa civilă nr. 365 din 22 martie 2001, Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, a admis în parte acţiunea, în sensul că a constatat refuzul nejustificat al pârâtului de a răspunde la cererea reclamantei nr. 19550 din 20 septembrie 2000.
Totodată, a obligat pe pârât să răspundă reclamantei la cererea respectivă şi să-i plătească cheltuieli de judecată în sumă de 30.000 lei.
Capetele de cerere privind anularea repartiţiilor emise şi sesizarea instanţelor judecătoreşti şi a serviciilor publice descentralizate au fost respinse ca inadmisibile, iar capătul de cerere referitor la plata daunelor, ca neîntemeiat.
Prin Decizia nr. 4116 din 11 decembrie 2001, Curtea Supremă de Justiţie, secţia de contencios administrativ, a admis recursul declarat de reclamantă şi a casat sentinţa atacată cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceiaşi instanţă de fond, în ceea ce priveşte capetele de cerere respinse ca inadmisibile.
S-a reţinut că repartiţiile emise de pârât în favoarea unor organisme private române sunt acte administrative de autoritate şi deci, ele sunt supuse controlului de legalitate exercitat de instanţele judecătoreşti conform art. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990.
Curtea Supremă de Justiţie a dat îndrumarea instanţei de trimitere să examineze în fond, atât pretenţia reclamantei de anulare a repartiţiilor pe care aceasta le consideră nelegale, cât şi cererea subsecventă, referitoare la refuzul pârâtului de a sesiza instanţele judecătoreşti şi serviciile publice de încuviinţare a adopţiilor pentru copiii aflaţi în Complexul educaţional Poiana Soarelui din Braşov.
Prin sentinţa civilă nr. 482 din 8 mai 2002, Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, a respins ca neîntemeiate capetele de cerere, cu soluţionarea cărora fusese învestită prin Decizia instanţei supreme.
S-a reţinut că repartiţiile pentru identificarea unor familii sau persoane private au fost emise de Comitetul Român pentru Adopţii, cu respectarea normelor legale care stabilesc competenţa acestei autorităţi publice şi în vederea protejării prin adopţie a copiilor minori. Că oricum, reclamanta nu a indicat normele legale care au fost încălcate, iar măsurile luate sunt conforme interesului legitim al acestor minori, aşa încât nu se justifică cererile pentru anularea repartiţiilor şi sesizarea instanţelor de judecată.
Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamanta Fundaţia Casa Copilului Bucureşti.
Recurenta a susţinut că apărările sale nu au fost analizate în mod corespunzător de instanţă şi din această cauză s-a concluzionat greşit că repartiţiile emise de pârât sunt concordante cu interesele legitime ale copiilor.
Repartiţiile trebuiau emise numai cu luarea în considerare a situaţiei deosebite în care se aflau copiii, ce nu puteau fi reprezentaţi de Comisia Locală pentru Protecţia Copilului.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990, orice persoană fizică sau juridică, dacă se consideră vătămată în drepturile sale, recunoscute de lege, printr-un act administrativ sau prin refuzul nejustificat al unei autorităţi administrative de a-i rezolva cererea referitoare la un drept recunoscut de lege, se poate adresa instanţei judecătoreşti competente, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată.
Se consideră refuz nejustificat de rezolvare a cererii referitoare la un drept recunoscut de lege şi faptul de a nu răspunde petiţionarului în termen de 30 de zile de la înregistrarea cererii respective, dacă prin lege nu se prevede un alt termen.
Rezultă din dispoziţiile legale precitate că folosirea acţiunii în contencios administrativ este condiţionată, în toate cazurile, de vătămarea unor drepturi recunoscute de lege reclamantului. Mai precis, acesta trebuie să fie beneficiarul unui drept subiectiv pe care legea îl recunoaşte şi pe care autoritatea administrativă este obligată să-l respecte şi eventual, să-l realizeze în favoarea reclamantului.
În speţă, Fundaţia Casa Copilului Bucureşti nu a precizat în acţiune care anume este dreptul său subiectiv pretins vătămat şi nici normele legale încălcate de pârât prin emiterea repartiţiilor şi prin refuzul de sesizare a instanţelor de judecată, cu acţiuni având ca scop suspendarea oricăror proceduri administrative şi jurisdicţionale de adopţie a copiilor.
În calitate de organ în subordinea Guvernului, Comitetul Român pentru Adopţii a fost înfiinţat în scopul supravegherii şi sprijinirii acţiunilor de protecţie a copilului prin adopţie şi al realizării cooperării internaţionale în acest domeniu.
El a emis repartiţiile contestate de reclamantă, în temeiul prevederilor art. 12 alin. (4) din OUG nr. 25/1997, aprobată prin Legea nr. 87/1998.
Potrivit acestui text legal, dacă nu există cereri privind încredinţarea copilului în vederea adopţiei sau dacă cererea de încredinţare a copilului în vederea adopţiei nu a fost aprobată, Comitetul Român pentru Adopţii va repartiza sarcina identificării unei familii, potrivite pentru copil, unui serviciu public specializat sau unui organism privat român autorizat.
Actele administrative emise au în vedere tocmai interesul real al copiilor, ţinând seama de faptul că dreptul de a avea o familie este un drept fundamental al acestora şi nu al reclamantei.
Pe de altă parte, din adresa nr. 3828 din 17 iulie 2000 a Comisiei pentru Protecţia Copilului Braşov, rezultă că repartiţiile se referă la copiii adoptabili din judeţul Braşov, care pot fi protejaţi prin adopţie, având situaţia juridică „abandon sau consimţământ la adopţie".
Esenţială rămâne însă, cum deja s-a arătat, inexistenţa unui drept subiectiv legitim al reclamantei, care să fi fost vătămat prin emiterea actelor administrative de către pârât ori prin refuzul acestuia de a da curs cererii pentru sesizarea instanţelor judecătoreşti, în vederea suspendării procedurii administrative şi jurisdicţionale de adopţie a copiilor.
Respingând aşadar, capetele de cerere cu care a fost reînvestită, curtea de apel a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică, ce urmează a fi menţinută prin respingerea recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Fundaţia Casa Copilului Bucureşti, împotriva sentinţei civile nr. 482 din 8 mai 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 octombrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 333/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi... | CSJ. Decizia nr. 3333/2003. Contencios. Anulare decizie U.A.R.... → |
|---|
