CSJ. Decizia nr. 3334/2003. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 3334
Dosar nr. 310/200.
Şedinţa publică din 21 octombrie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 31 octombrie 2002, reclamantul S.V. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Iaşi, anularea hotărârilor nr. 57 din 11 septembrie 2002 şi nr. 1435 din 23 aprilie 2002 emise de pârâtă, ca nelegale.
În motivarea cererii sale, reclamantul a arătat că, în mod eronat, ignorând documentele pe care le-a depus, pârâta i-a recunoscut din perioada totală de 4 ani şi 5 luni de refugiu, în intervalul 6 septembrie 1940 – 6 martie 1945, doar 11 luni şi 11 zile.
A susţinut că, împreună cu familia, au fost nevoiţi să se refugieze, în perioada arătată, din localitatea Tereblecea din fostul judeţ Rădăuţi datorită persecuţiilor etnice exercitate ca urmare a ocupării teritoriului de către armata sovietică.
Curtea de Apel Iaşi, prin sentinţa nr. 120/CA din 9 decembrie 2002 a admis acţiunea, a anulat hotărârile atacate şi a obligat pârâta să emită reclamantului hotărâre prin care să-i recunoască drepturile conferite de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000 începând cu 25 septembrie 1940 şi până la 6 martie 1945.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că, din probele administrate, respectiv înscrisuri şi declaraţii de martori, rezultă că reclamantul se încadrează în prevederile legale mai sus-menţionate, fiind refugiat împreună cu familia, pe perioada arătată, de 4 ani şi 5 luni, din Basarabia ca urmare a ultimatului sovietic adresat guvernului român la 21 iunie 1940. De altfel, prin hotărâri judecătoreşti, depuse la dosar şi alte persoane împreună cu care s-a refugiat şi reclamantul (pentru care şi fratele acestuia) au obţinut recunoaşterea drepturilor compensatorii pe toată perioada arătată.
Cât priveşte înscrisul depus în copie parţial lizibilă, despre care pârâta a susţinut că ar fi un buletin de evacuare a familiei S., din anul 1944 luna martie 25, acesta a fost înlăturat ca nerelevant, faţă de tot materialul probator concordant.
Împotriva sentinţei a declarat recurs, în termen legal, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Iaşi, care a solicitat casarea acesteia în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 9 şi ale art. 3041 C. proc. civ.
Recurenta a susţinut, în esenţă, că soluţia s-a pronunţat printr-o interpretare eronată a probelor administrate şi o aplicare eronată a dispoziţiilor legale în materie.
A subliniat că, faţă de mărturiile extrajudiciare cu o valoare probatorie discutabilă, actele depuse nu conţin date privitoare la situaţia intimatului-reclamant, ci numai cu privire la părinţii săi şi numai pentru perioada 1944-1945, aşa cum rezultă fără dubiu din buletinul nominal de evacuare nr. 54, aflat la dosar.
Recursul este nefondat.
Din declaraţiile autentice ale martorilor S.O., C.I., P.V. şi D.V. rezultă că intimatul – reclamant s-a refugiat împreună cu familia din comuna Tereblecea în România în septembrie 1940, fără să se mai întoarcă în localitatea natală.
Atestările acestor martori sunt, după cum corect a reţinut prima instanţă, concordante cu buletinele de înscriere la biroul populaţiei, eliberate la 25 septembrie 1940 de Comisariatul de Poliţie Paşcani pe numele părinţilor intimatului S.A. şi S.L., cu brevetul de înscriere pentru meseria de cojocar a tatălui şi matricola şcolară a intimatului.
Actul pe care se fundamentează susţinerile recurentei este o copie greu lizibilă, necertificată, care conţine date neconcordante.
Concluzia pe care doreşte să o inducă recurenta că au existat două perioade de refugiu, prima numai a părinţilor, este o simplă supoziţie, neputându-se solicita intimatului să facă proba negativă în sensul înlăturării ei.
Ca atare, nefăcându-se o dovadă pertinentă şi convingătoare a susţinerilor recurentei, Curtea urmează să respingă recursul ca nefondat, în considerarea dispoziţiilor art. 312 alin. (1) teza a doua C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Iaşi împotriva sentinţei civile nr. 120/CA din 9 decembrie 2002 a Curţii de Apel Iaşi, ca nefondat.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 21 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3333/2003. Contencios. Anulare decizie U.A.R.... | CSJ. Decizia nr. 3336/2003. Contencios. împotriva deciziei... → |
|---|
