ICCJ. Decizia nr. 3699/2003. Contencios
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată la 9 iulie 2003, la Curtea de Apel Oradea, Casa Județeană de Pensii Bihor a formulat recurs împotriva sentinței nr. 271/CA/2003, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, solicitând casarea hotărârii, pentru nelegalitate și netemeinicie.
în motivarea recursului, recurenta a susținut că reclamanta C.E. nu era născută la data strămutării părinților ei și ca urmare, nu avea un domiciliu de unde să fi fost strămutată, din motive etnice, în altă localitate, decât cea de domiciliu, așa cum expres și limitativ prevede art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.
Din actele cauzei, înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că hotărârea pronunțată în cauză și atacată de recurentă, este legală și temeinică, astfel încât cererea de recurs va fi respinsă.
Prin sentința nr. 271 din 30 iunie 2003, Curtea de Apel Oradea a admis acțiunea formulată de reclamanta C.E., în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Bihor. S-a anulat hotărârea nr. 5987 din 30 mai 2003, emisă de pârâtă, pe care a obligat-o să recunoască reclamantei, calitatea de beneficiară a O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare.
S-a reținut de instanța de fond, că, potrivit art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, așa cum a fost modificată prin Legea nr. 586/2002, beneficiază de prevederile legii, persoana persecutată din motive etnice, de regimurile instaurate în România, în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, care a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.
în această situație s-au aflat părinții reclamantei. Reclamanta, născându-se în timpul refugiului din motive etnice, al părinților ei, dobândește același statut cu cel al părinților.
Hotărârea pronunțată este corectă, în raport cu caracterul reparatoriu al Legii nr. 189/2000, în privința celor ce au suferit persecuții din motive etnice și s-au refugiat din acest motiv. Este inechitabil a se susține că părinții ar fi fost privați de folosirea locuinței și a tuturor bunurilor din localitatea de domiciliu și ar fi fost nevoiți să accepte condițiile ce le-au putut avea în localitatea de refugiu, iar copii, nu.
Această susținere a recurentei este nereală, inechitabilă și nelegală, cât timp legea nu i-a exceptat expres de la beneficiul legii, pe copiii născuți în timpul refugiului părinților lor.
Așa fiind, în conformitate cu dispozițiile art. 312145 alin. (1) C. proc. civ., recursul declarat a fost respins.
| ← Serviciu public. Furnizare a energiei electrice. Calificarea ca... | Ordin al ministrului justiţiei de încetare a calităţii de... → |
|---|
