Serviciu public. Furnizare a energiei electrice. Calificarea ca serviciu de gospodărie comunală şi implicit, ca serviciu de utilitate publică. Aplicabilitatea Legii nr. 326/2001 a serviciilor publice de gospodărie comunală
| Comentarii |
|
Chiar dacă reclamanta Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei Electrice nu se află sub autoritatea consiliului local, îi sunt aplicabile dispoziţiile Legii nr. 326/2001, faţă de faptul că activitatea de furnizare a energiei electrice îndeplineşte caracteristicile serviciului de gospodărie comunală, ca fiind serviciu de utilitate publică. Legea nu distinge în raport de statutul juridic al furnizorului, dacă este sau nu subordonat autorităţii administrative locale, prevederile art. 25 privind modalităţile de plată, termenul de achitare a facturilor şi cuantumul penalităţilor de întârziere, aplicându-se tuturor consumatorilor de energie electrică.
(Secţia de contencios administrativ, decizia nr. 1752 din 9 mai 2003)
- Extras -
Reclamanta SC “O.” SA, Sucursala de Distribuţie şi Furnizare a Energiei Electrice Alexandria a solicitat anularea Deciziilor nr. 627 şi 628 din
26.08.2002 emise de Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei privitor la concilierea neînţelegerilor intervenite la încheierea contractelor de furnizare a energiei electrice între reclamantă şi S.C. “E.” SA Alexandria.
în motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că deciziile ş căror anulare se solicită au stabilit în mod greşit că termenul de achitare a contravalorii facturilor şi cuantumul penalităţilor de întârziere sunt cele prevăzute de art. 25 din Legea nr. 326/2001 privind serviciile publice de gospodărie comunală, cu modificările ulterioare.
Reclamanta a susţinut că deciziile emise de pârâtă sunt în contradicţie cu decizia ANRE nr. 57/ 1999 cu privire la aprobarea contractelor-cadru de furnizare a energiei electrice şi Ordinului ANRE nr. 12/2002 în baza cărora au fost întocmite contractele pentru furnizarea energiei electrice.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ a respins acţiunile conexe ca neîntemeiate.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că pârâta a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 25 din Legea nr. 326/2001, deoarece aceste dispoziţii se aplică tuturor consumatorilor în toate contractele încheiate de consumatori cu furnizorii de servicii.
Instanţa a mai reţinut că reclamanta este o sucursală care furnizează energie electrică într-o anumită zonă, fiindu-i aplicabile dispoziţiile art. 25 din Legea nr. 326/2001, faţă de faptul că sunt îndeplinite caracteristicile serviciului de gospodărie comunală, ca serviciu de utilitate publică.
Nu pot fi aplicate dispoziţiile Deciziei ANRE nr. 57/1999, deoarece acest act normativ special are forţă juridică inferioară Legii nr. 326/2001, iar potrivit art. 28 din Legea nr. 326/2001, la data intrării în vigoare se abrogă orice alte dispoziţii contrare, deci implicit şi Decizia ANRE nr. 57/1999.
împotriva sentinţei sus-menţionate a declarat recurs SC „Electrica O.” SA pe care o consideră neiegală şi netemeinică.
în motivarea cererii de recurs s-a arătat, în esenţă, că instanţa de fond a încălcat prevederile art. 2 din Legea nr. 326/2001, în sensul că dispoziţiile acestei legi se referă la serviciile publice de gospodărie comunală, care nu se aplică unei societăţi comerciale de interes public şi naţional.
în fine, recurenta consideră că deciziile nr. 627 şi 628 din 26 august 2002 ale ANRE au fost emise în baza legii, care nu are aplicabilitate în furnizarea energiei electrice de către S.C. “E.” S.A. către consumatori.
Recursul este nefondat.
Instanţa de fond a reţinut în mod corect aplicabilitatea în cauză a Legii nr. 326/2001 a serviciilor publice de gospodărie comunală.
Articolul 25 din Legea nr. 326/2001 care instituie modalităţile de plată, termenul de achitare a facturilor
şi cuantumul penalităţilor de întârziere este aplicabil tuturor consumatorilor, respectiv persoanelor fizice şi juridice beneficiare ale serviciilor de gospodărie comunală, precum şi persoanelor juridice consumatoare de energie electrică.
Aşadar, legea nu distinge în raport de statutul juridic al furnizorului, dacă este sau nu subordonat autorităţii administrative locale, prevederile art. 25 aplicându-se tuturor consumatorilor de energie electrică, deci şi contractelor încheiate cu SC “E.” SA Alexandria.
Desigur că Legea nr. 326/2001, fiind un act normativ special are forţa juridică superioară deciziei ANRE nr. 57/1999, iar potrivit art. 28 din lege, de la data intrării ei în vigoare se abrogă orice dispoziţie contrară, deci implicit şi decizia ANRE nr. 57/1999.
Chiar dacă reclamanta nu se află sub autoritatea consiliului local, îi sunt aplicabile dispoziţiile legii faţă de faptul că îndeplineşte caracteristicile serviciului de gospodărie comunală, ca fiind serviciu de utilitate publică.
Faţă de considerentele expuse mai sus, rezultă că prin deciziile nr. 627 şi 628 din 26 august 2002 ale ANRE nu au fost încălcate dispoziţiile legale în vigoare, recurenta-reclamantă neavând un drept vătămat, potrivit art. 1 din Legea nr. 29/1990.
Recursul a fost respins ca nefondat.
| ← Suspendarea executării actului administrativ. Condiţii | ICCJ. Decizia nr. 3699/2003. Contencios → |
|---|
