CSJ. Decizia nr. 580/2003. Contencios. Anulare act control financiar. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr.580
Dosar nr.77/2003
Şedinţa publică din12 februarie 200.
S-au luat în examinare recursurile declarate de SC"Distrigaz Nord"SA Târgu Mureş, precum şi de DGFP a jud.Mureş şi Ministerul Finanţelor Publice împotrivasentinţei civile nr.376 din 25 noiembrie 2002 a Curţii de Apel Târgu Mureş-Secţiacomercială şi de contencios administrativ.
La apelul nominals-au prezentat: recurenta-reclamantă SC"Distrigaz Nord"SA Târgu Mureşreprezentată deconsilierul juridic V.C. şi recurenţii-pârâţi DGFP jud.Mureş şi Ministerul Finanţelor Publice, ambii reprezentaţi deconsilierul juridic E.B..
Procedura completă.
Reprezentantul societăţii recurente asolicitatadmiterearecursului cu referire la motivele scrise depuse la dosar şi respingerearecursului declarat de pârâţi, cu referire la motivele cuprinseîn întâmpinareadepusă la dosar.
Consilierul juridic E.B. a solicitat, la rândul său,admiterearecursului declarat de instituţiilepe care le reprezintăastfel cum a fost formulat şi respingerea recursului declarat desocietatea reclamantă, conform întâmpinării formulate în cauză.
Procurorula pusconcluzii de respingere a recursului declarat de SC"Distrigaz Nord"SA Târgu Mureş şi deadmitere a recursului declarat deinstituţiile pârâte.
CURTEA
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 25 ianuarie 2002, reclamanta SC"DISTRIGAZ NORD" SA a solicitat anularea pct.2 din Decizia nr.2050 din 19.12.2001 emisă deMinisterul Finanţelor Publice.
In motivareaacţiunii reclamantaarată că prin procesul verbal nr.16971 din 18.12.1999 întocmit de reprezentanţi ai Direcţiei Controlului Financiar Fiscal dincadrul Direcţiei Generale a Finanţelor Publice a judeţului Mureş, s-astabilit în sarcina sa obligaţiade plată cătrebugetul de stat a sumei de 717.736.181.771 lei reprezentând impozit pe profit, impozit pe clădiri, TVA şi majorări de întârziereaferente acestora.
Mai arată că prin Decizia nr.2050/2001 Ministerul Finanţelor Publice a admis în partecontestaţia, menţinând procesul verbal pentru următoarelesume: 12.153.111.527 lei – impozit pe profit, 6.939.853.762 lei – majorări de întârziereaferente impozitului pe profit, 152.086.799.009 lei TVA, 140.484.962.578 lei – majorări de întârziereaferente TVA şi 8.548.672 lei – impozit pe clădiri, sumepe care le contestă.
Menţionează că impozitul pe profit aferent cheltuielilor de reparaţii şi pierderiletehnologice, nu se datorează, deoarece reparaţiile s-au făcut pentru a aduce la parametrii de calitate şisiguranţă în exploatare construcţiilor , iar pierderile tehnologice se datoreazăproprietăţii specifice a gazelor naturale.
In ce priveşte TVA, arată că a livratgaze naturaleunor unităţiproducătoarede energietermică pentru populaţie,iarcontravaloarea lor s-afacturat fără TVA, conform Hotărârii Guvernului nr.240/1997 şi notelor comuneale Ministerului Finanţelor şi Ministerului Industriei.
Curtea de Apel Târgu Mureş-Secţiacomercială şi decontenciosadministrativ, prin sentinţa nr.376 din 25 noiembrie2002 aadmis în parte acţiunea şi adispusanularea în partea pct.2din dispozitivul deciziei nr.2050/2001a Ministerului Finanţelor Publice, ca şi a procesului verbal nr.16.971 din 8.12.1999, pentru sumelede 12.153.111.527 lei – impozit pe profit, 6.939.853.762 lei – majorări de întârziereaferente impozitului pe profit, 152.086.799.009 lei – TVA şi 140.484.962.578 lei – majorări de întârziereaferente TVA, cu obligareapârâţilorde a restabili situaţiaeconomico-financiară areclamantei în privinţaacestorsume.
De asemenea, a respinscererea privindsumade 8.549.672 lei reprezentândimpozit peclădiri, cu capetele de cerere subsecvente şi a obligatpe pârâţi la 80.000.000 lei cu titlu decheltuieli de judecată cătrereclamantă.
Instanţa reţinecăreclamanta aînregistsrat, în anii 1997 şi 1998, pierderi tehnologice de numai0,90% datorită unor fapte neimputabile şi a diferenţelorde măsurare a consumurilor la cele 706.770 contoare, pierderi care se încadrează în procentul admisibil de 3,57% şi cares-au inclus în preţul decost, aşa cum rezultă din expertizacontabilăefectuată în cauză şi din expertiza tehnică efectuată la Curteade Conturi.
Referitor la TVA, sereţinecă prin Hotărârea Guvernului nr.240/1997, dată înaplicarea Legii nr.21/1996, s-a prevăzutcă pentru gazele naturale destinate populaţiei şi pentru producerea deenergie termică şi apă caldă destinate populaţiei, nu se facturează TVA.
Mai reţinecă reclamanta datorează impozitul peclădiri de 8.549.672 lei, aferentcheltuielilor de reparaţii lasediul administrativ din Deva şi impozitul pe profitde 26.059.284 lei, cu majorărileaferentede 20.620.282 lei pentru aceste reparaţii, pentru că nus-a mărit valoareaclădirii prin lucrărileefectuate.
Părţileau declaratrecurs împotrivasentinţei.
Reclamanta criticăsentinţa numai în cepriveştesumele pentru carenu s-a admis acţiunea, susţinândcă prin lucrărilede reparaţii s-a urmăritaducerea la parametrii decalitate a sediilor sucursalei, în scopul prelungirii duratei de exploatare, aprobate de conducerea societăţii conform prevederilor Legii nr.15/1991 şi Normelor deaplicare a acesteia.
Aratăcă nu s-au făcut lucrări de modernizare, caresă ducă la creşterea gradului de confort şi ambient cum greşits-areţinut, ci lucrări dereparaţii, conform tehnologiei actuale, pentru asigurarea unei durabilităţisporite şi siguranţei în exploatare.
Direcţia Generală a Finanţelor Publice Mureş, în nume propriu şi în numele Ministerului Finanţelor Publice, critică sentinţapentru că, prin greşitaaplicare aactelor normative incidente în cauză s-au anulat eronatsumele stabilite în sarcina reclamantei cu titlu de impozit pe profit, TVA şi majorări de întârziere aferente acestora, prin luareaîn considerare a expertizei contabileefectuată în cauzăşi a expertizei tehnice efectuată într-un dosaraflat perolul altei instanţe.
Susţine că pierderiledatorateunor neglijenţe, erori decalcul, proastei administrări a patrimoniului nu se includ încosturi şi nu pot fi considerate cheltuieli deductibilefiscal, iar pierderile datorate proprietăţilor fizico-chimiceale gazelor naturale, unor lucrări specifice de reparaţii,cele inerente activităţii dedistribuţie şi transportsau celecereprezintăconsumuri tehnologicie care sereflectă în costurilede producţie, sunt deductibile fiscal numai dacă se încadrează în limiteleadmise şi dacă sunt recuperate prinpreţ de laclienţi, ceea ce nu s-adoveditdecătre reclamantă.
Privitor la TVA şi majorărileaferente,menţionează căreclamanta avea obligaţia de a colecta TVA pentru gazele naturalelivrateagenţiloreconomici producători de energie termică destinată populaţiei, contrar motivării instanţei că Hotărârea Guvernului nr.240/1997 prevedea interdicţia colectării TVA înaceastă situaţie, ceea ce nu estereal.
Susţine şi că organeledecontrolau procedat legal lastabilirea TVA aferentă pierderilorde gaze naturale şi a majorărilorde întârziere, conform art.34 din Ordonanţa Guvernului nr.3/1992, deoarece pierderilecantitative nu au fost incluseîn costuri şi nu au fostrecuperate prin preţ de laclienţi.
Recursurile sunt nefondate.
In ce priveşte recursul declarat dereclamantă, Curteareţinecă se datorează impozitul peclădiri şiimpozitul pe profit, cu majorărileaferente, pentru lucrărilede reparaţii aduseunor sedii ale acesteia, deoarece aceste lucrări suntde investiţii, urmărindextinderea unui corp de clădire, înlocuirea uşilor şi geamurilor metalicecu altele din aluminiu şi termopan şi folosirea unor materiale de construcţii fonoabsorbante,ceea ce depăşeştecaracterul unorsimple lucrări.
In plus, în evidenţelecontabile nu s-a măritvaloareaclădirii reparate, datorându-seastfel impozitul peclădiri, ca şi impozitul pe profit aferentcheltuielilorfăcutecu acesteîmbunătăţiri, la care se adaugă majorărilecorespunzătoare.
Referitor la recursul declarat de pârâte, şi acestaeste nefondat.
Curtea are în vedere că reclamanta a înregistrat pierderi tehnologiceîn procesul destocare, transport şi distribuţie a gazelor naturale, dar pierderile respective erau inerente şi s-au încadrat în limitele admise legal.
Pierderile s-au datoratscurgerilorde gaze accidentale (accidente tehnice, avarii în sistemelede distribuţie, pierderi cu ocaziaînlocuirii unorconducte etc), construcţiei şi calităţii diferite ale contoarelor care măsoară utilizarea gazelor, dilatării gazelor urmare temperaturii aerului, calităţii necorespunzătoare a gazelor livrate (având impurităţi) etc,ceea ce a dus laexistenţa unei diferenţecantitative între gazele naturalecumpăratede reclamantă şi celevândute de aceasta.
Trebuiaţinutcontcă reţeauadeconductede distribuţieerade 11.930 km în anul 1999, din care o mare parte avea o stare tehnică precară, cu depăşirea duratei normaledeserviciu, ceea ce a făcut posibilă intervenirea a numeroaseavarii,cuscurgeri de gaze naturale.
Nu s-afăcutdovadacă pierderile s-ardatora unor neglijenţe sau proastei administrări pentru ase puteareţine neincludereacontravaloriilor în categoriacheltuielilor nedeductibile fiscal, cum susţin recurentele-pârâte.
Acestea sunt pierderile tehnologice, inerente într-o activitate de naturacelei desfăşurată de reclamantă şi în limitele pierderiloradmisibile legal.
Reclamanta a înregistrat în evidenţelecontabile cheltuielilecu livrările de gaze încuantumvaloric egal cu cel al gazelor cumpărate, ceea ce duce laconcluziacă s-a înregistrat la cheltuieli şi contravaloarea gazelor pierdute în reţeaua de distribuţie şi în urmaerorilorde măsurare, deci considerate ca nefiind livrate la consumatori.
Pierderile tehnologices-au inclus în preţulde facturarecu ridicata către beneficiar, măsură avizată de Ministerul Finanţelor şi de Oficiul Concurenţei.
Prin Hotărârea Guvernului nr.240/1997 s-a prevăzut stabilirea unor preţuri maximale la gazele naturale şi energia termică, iar prin Ordineale Ministerului Lucrărilor Publice şi Amenajării Teritoriului şi ale Ministerului Industriei şi Construcţiilors-au stabilit pierderi tehnologice de 3,57%, pecând reclamanta aavut pierderi tehnologice multmai mici.
In ce priveşte TVA şi majorărilede întârziereaferente, reţinuteca datorate prin Deciziacontestată şi ca nedatorate de către instanţadefond, Curtea consideră că soluţiaacesteiadin urmă este cea corectă.
Are în vedere că prin Hotărârea Guvernului nr.240/1997 s-au stabilit preţuri diferenţiate pentru gazele naturale livrate consumatorilor industriali şialtoragenţi economici, faţă decele livrate populaţiei şi cele livrateagenţiloreconomici producători deenergie termică şi apă caldă destinate populaţiei, pentru cele folosite directsau indirect pentru energiatermică şi apă caldă decătre populaţie prevăzându-sescutirea deplată a TVA, conform art.6 lit.A din Ordonanţa Guvernului nr.3/1992,republicată, modificată şicompletată.
Pârâţii susţin că pierderilecantitativede gaze naturale nu au fostcuprinse în costuri şi nu au fostrecuperate de la clienţi prin preţ şi din acest motiv reclamanta nu poate beneficia de deducerea TVA aferentă gazelor naturale pierdute.
Insă , acest punctdevedere nu poate fi reţinut pentru că, aşa cum am menţionat mai sus, pierderile au caracter tehnologic, seîncadrează în limiteleadmisibile legal, nu pot fi imputabile reclamantei, iar la cheltuieli în evidenţacontabilă a inclus valoric şi celecu gazele pierdute.
Ca atare, pentru considerentelearătate mai sus, în temeiul art.14 din Legea nr.29/1990 şi art.299 şi următoarele din Codul de procedură civilă, se vor respinge ambele recursuri ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respingerecursurile declarate deSocietatea comercială „Distrigaz Nord"SA Târgu Mureş precum, şi de Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Mureş şi Ministerul Finanţelor Publice împotrivasentinţei civile nr.376 din 25 noiembrie 2002 a Curţii de Apel Târgu Mureş-Secţiacomercială şi decontencios administrativ, ca nefondate.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 februarie2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 578/2003. Contencios. Contestatie în anulare..... | ICCJ. Decizia nr. 581/2003. Contencios. Anulare partiala... → |
|---|
