CSJ. Decizia nr. 587/2003. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 587/2003
Dosar nr. 3488/2001
Şedinţa publică din 13 februarie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 68, pronunţată la data de 29 mai 2001, în dosarul nr. 4738/2000, Curtea de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis acţiunea formulată de reclamanta SC M. SA Piatra Neamţ, împotriva pârâţilor Ministerul Finanţelor Publice şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice Neamţ şi a anulat actele administrative atacate, exonerând-o de la plata sumei de 660.022.617 lei şi obligând pârâţii la plata cheltuielilor de judecată, în sumă de 52.350.000 lei.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Prin procesul-verbal încheiat la data de 28 aprilie 2000, de către organele de control din cadrul Direcţia Generală a Finanţelor Publice Neamţ, s-a constatat că pentru perioada verificată: septembrie 1996 – 31 ianuarie 2000, reclamanta datora bugetului de stat un impozit suplimentar pe profit de 217.733.166 lei, cu majorările de întârziere de 156.156.835 lei, precum şi T.V.A. eronat, de 120.870.124 lei, cu majorări de întârziere de 163.262.492 lei.
Căile de atac jurisdicţional-administrative au fost respinse prin dispoziţia nr. 308 din 21 iulie 2000 a Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Neamţ şi Decizia nr. 1354 din 17 octombrie 2000 ,a Ministerului Finanţelor Publice, cu motivarea că facturile folosite de reclamantă pentru deducerea cheltuielilor şi respectiv, a T.V.A., nu au fost completate în mod corespunzător,pentru a fi considerate acte justificative, potrivit prevederilor pct. 119 lit. b) din Regulamentul de aplicare a Legii contabilităţii, aprobat prin HG nr. 704/1993.
Admiţând acţiunea formulată de reclamantă şi anulând actele administrative atacate, instanţa de fond a motivat, în esenţă, că din expertizele tehnică şi contabilă efectuate în cauză a rezultat realitatea operaţiunilor economice şi financiare înregistrate în evidenţa contabilă şi că reclamanta nu datorează bugetului de stat sumele constatate şi respectiv, menţinute de organele fiscale.
Împotriva acestei soluţii a formulat recurs Direcţia Generală a Finanţelor Publice Neamţ, în nume propriu şi în calitate de reprezentantă a Ministerului Finanţelor Publice, susţinând, în esenţă, că instanţa de fond a interpretat şi aplicat greşit prevederile legale în materie, considerând că facturile respective îndeplineau condiţiile unor documente justificative pentru a fi luate în considerare la calcularea impozitului pe profit şi la deducerea T.V.A.
Recursul este nefondat.
Organele de control au constatat prin procesul-verbal încheiat la data de 28 aprilie 2000 că în perioada 1 septembrie 1996 – 31 ianuarie 2000, societatea comercială intimată a inclus pe cheltuieli, contravaloarea unor prestări servicii (reparaţii şi amenajări la spaţiile comerciale, etc.), în baza unor facturi care nu îndeplineau condiţiile regulamentare pentru a fi considerate documente justificative, nefiind completate cu toate datele de identificare a furnizorului de servicii şi astfel şi-a redus în mod corespunzător baza de impozitare a profitului şi a dedus T.V.A., în sumă totală de 660.022.617 lei, incluzând şi majorările de întârziere aferente.
În privinţa facturilor s-a reţinut, în mod corect, că acestea nu îndeplineau condiţiile unui document justificativ, întrucât nu conţineau toate datele necesare identificării furnizorilor serviciilor respective, adică adresa sediului acestora.
Într-adevăr, potrivit prevederilor art. 4 alin. (3) din OG nr. 70/1994, privind impozitul pe profit, cu modificările ulterioare, nu se admit la calcularea bazei de impozitare, cheltuielile înregistrate în contabilitate pe baza unor documente care nu îndeplinesc, potrivit legii contabilităţii, condiţiile de document justificativ.
De asemenea, în conformitate cu prevederile pct. 10.5 din Normele de aplicare a OG nr. 3/1992, aprobate prin HG nr. 1178/1996, în vigoare la data respectivă, nu poate fi dedusă T.V.A. aferentă intrărilor referitoare la bunuri şi servicii aprovizionate pe bază de documente, care nu îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. 25 lit. b) din ordonanţă.
Este evident că aceste prevederi legale au ca scop înlăturarea posibilităţilor de eludare a obligaţiilor bugetare datorate de societăţile comerciale, prin folosirea ca documente justificative a unor acte contabile referitoare la operaţiuni economice şi/sau operaţiuni financiare nereale.
Or, în cauză a fost efectuată o expertiză tehnică ce a identificat în teren toate lucrările de reparaţii şi amenajări efectuate la spaţiile comerciale, precum şi devizele de lucrări, în baza cărora au fost emise şi respectiv, achitate, facturile respective.
De asemenea, potrivit concluziilor expertizei contabile ce a fost efectuată, rezultă că, având în vedere realitatea lucrărilor de reparaţii şi amenajări constatată de expertul tehnic, societatea comercială nu datorează bugetului de stat sume suplimentare, nici ca impozit pe profit, nici ca T.V.A. şi nici ca majorări de întârziere.
În raport cu aceste considerente, soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică, motivele de recurs fiind neîntemeiate, urmând ca recursul să fie respins ca atare.
Având în vedere dispoziţiile art. 274 C. proc. civ., recurenţii vor fi obligaţi la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Neamţ, în nume propriu şi în calitate de reprezentantă a Ministerului Finanţelor Publice, împotriva sentinţei civile nr. 68 din 29 mai 2001, a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Obligă recurenţii la plata sumei de 25.000.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, către SC M. SA Piatra Neamţ.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 586/2003. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 589/2003. Contencios. Anulare ordin M.C.C.... → |
|---|
