CSJ. Decizia nr. 638/2003. Contencios
Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 638/2003
Dosar nr. 4177/2001
Şedinţa publică din 18 februarie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea introdusă la data de 21 mai 2001, T.C. a solicitat ca în contradictoriu cu Direcţia Muncii şi Solidarităţii Sociale a judeţului Mureş, să se dispună anularea hotărârii nr. 1217 din 20 aprilie 2001, emisă de Comisia pentru aplicarea prevederilor Decretului-lege nr. 118/1990, modificate prin OG nr. 105/1999, ca nelegală.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că această hotărâre nu se fundamentează pe probele administrate, din care rezultă că întocmai celorlalţi membrii ai familiei sale, a fost supus unor acte de persecuţie pentru motive etnice, în perioada septembrie 1940 – martie 1945.
A precizat că tatălui său, bănuit a fi evreu, i-a fost retrasă autorizaţia de brutar în oraşul Reghin, iar mama, rămasă cu doi copii minori, nevoită să plece în Ungaria, de unde s-a întors după terminarea războiului.
Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 214 din 20 septembrie 2001, a admis acţiunea şi a anulat actul administrativ supus controlului jurisdicţional, ca efect al constatării că reclamantul T.C. este beneficiar al Decretului-lege nr. 118/1990, modificat prin OG nr. 105/1999, completată şi modificată prin Legea nr. 189/2000.
În baza art. 2 alin. (1) din această lege, a stabilit o indemnizaţie lunară de 300.000 lei, pentru fiecare an de strămutare în altă localitate, respectiv pentru perioada 24 februarie 1943 – 6 martie 1945.
Instanţa a reţinut că în acea perioadă, reclamantul a fost nevoit să se refugieze din localitatea de domiciliu, datorită persecuţiei pe motive etnice exercitate de regimul instaurat în România, după 6 septembrie 1940. Că, dovada unor asemenea situaţii poate fi făcută cu orice mijloc de probaţiune, inclusiv cu martori şi prezumţii.
Împotriva sentinţei a declarat recurs pârâta Direcţia Muncii şi Solidarităţii Sociale Mureş.
Recurenta a susţinut că în raport cu reglementarea instituită prin Legea nr. 367/2001, se impunea citarea în proces a Casei de Pensii Mureş, ca autoritate publică care urmează să facă plata drepturilor băneşti.
Pe de altă parte, sentinţa nu precizează temeiul legal al persecuţiei, cu indicarea situaţiei în care persoana s-a aflat: deportat, privat de libertate sau strămutat, în funcţie de care se acordă indemnizaţia prevăzută de art. 2.
În sfârşit, a fost invocat caracterul contradictoriu al probatoriilor administrate la stăruinţa reclamantului.
Recursul este nefondat sub aspectul tuturor criticilor formulate.
Calitatea de pârâtă în proces, a recurentei, a fost determinată de atribuţiile conferite acestei autorităţi publice - emitentă a actului administrativ - în structura căreia funcţiona la acea dată, Comisia pentru aplicarea prevederilor Decretului-lege nr .118/1990, cu modificările ulterioare.
În această calitate, Direcţia Muncii şi Solidarităţii Sociale a judeţului Mureş a fost reprezentată în instanţă, de consilierul său juridic şi a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acţiunii, ca neîntemeiată.
Împrejurarea că ulterior, plata indemnizaţiei lunare stabilită prin sentinţă a fost trecută conform prevederilor Legii nr. 367/2001, în sarcina Casei Judeţene de Pensii, nu justifică reformarea soluţiei în sensul cerut.
Cât priveşte fondul litigiului, curtea de apel a reţinut în mod corect că actele de persecuţie pentru motive etnice suferite de reclamantul T.C., împreună cu ceilalţi membrii ai familiei sale, sunt dovedite cu înscrisurile ataşate în dosar, precum şi cu declaraţia autentificată a R.S.
Înscrisurile respective au confirmat realitatea strămutării familiei din oraşul Reghin, la Deda, Bistra şi apoi în Ungaria, de unde s-a reîntors abia în primăvara anului 1945.
Contrar afirmaţiei făcute în conţinutul hotărârii nr. 1217/2001, dar şi în recurs, probele administrate nu sunt contradictorii şi ele susţin apărările formulate de reclamant pe parcursul judecării pricinii.
Având în vedere considerentele expuse, prevederile art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999, aprobată şi modificată prin Legea nr. 189/2000, precum şi inexistenţa unor motive de casare, care ar putea fi invocate din oficiu, conform art. 306 alin. (2) C. proc. civ., urmează a se respinge recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Direcţia Muncii şi Solidarităţii Sociale Mureş, continuat de Casa Judeţeană de Pensii Mureş, împotriva sentinţei civile nr. 214 din 20 septembrie 2001, a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 februarie 2003.
← CSJ. Decizia nr. 637/2003. Contencios | CSJ. Decizia nr. 639/2003. Contencios. Recurs anulare act... → |
---|