CSJ. Decizia nr. 639/2003. Contencios. Recurs anulare act control financiar. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 639/2003
Dosar nr. 684/2002
Şedinţa publică din 18 februarie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la 18 septembrie 2001, reclamanta SC B.A. SRL Negreşti Oaş a solicitat anularea deciziei Ministerului Finanţelor Publice nr. 1271 din 23 august 2001 şi a procesului-verbal nr. 507 din 8 iulie 2001, încheiat de organele de control ale Direcţiei Controlului Financiar Fiscal Satu Mare şi exonerarea de plata sumei de 6.015.756.112 lei, majorări de întârziere.
În motivarea cererii sale, reclamanta a susţinut că şi-a achitat la timp şi integral toate datoriile către bugetul de stat, fiind astfel beneficiara dispoziţiilor OUG nr. 68/1999 şi art. 4 din OUG nr. 163/2000.
Prin sentinţa civilă nr. 297 din 27 decembrie 2001, Curtea de Apel Oradea a admis acţiunea, a anulat actele contestate şi a exonerat reclamanta de plata majorărilor de întârziere reţinute în sarcina sa. Totodată, instanţa a obligat pârâţii la 32.033.000 lei, cheltuieli de judecată către reclamantă.
S-a reţinut că la 30 august 1999, aceasta şi-a achitat integral debitele restante la 30 aprilie 1999, precum şi cele aferente perioadei 30 aprilie 1999 – 20 august 1999, astfel încât în mod nelegal s-a apreciat de către organele de control că nu beneficiază de dispoziţiile OUG nr. 68/1999 şi OUG nr. 163/2000, în sensul scutirii de plata majorărilor de întârziere.
Apreciind această hotărâre, ca nelegală şi netemeinică, Direcţia Generală a Finanţelor Publice Satu Mare, în nume propriu şi în reprezentarea Ministerului Finanţelor, a declarat recurs, susţinând că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 83 din OG nr. 11/1996, potrivit cu care pe perioada eşalonării sau amânării, se datorează majorările stabilite şi calculate potrivit dispoziţiilor legale.
În opinia recurenţilor, societatea reclamantă nu a făcut dovada că ar fi achitat majorările datorate conform prevederilor art. 83 din OG nr. 11/1996, nerespectând nici condiţia impusă de Ministerul Finanţelor, prin aprobarea de eşalonare la plata datorată pe perioada cuprinsă între data aprobării eşalonării şi data renunţării la aprobarea de eşalonare.
Recursul nu este fondat.
Prin procesul-verbal încheiat de organe de control ale Direcţiei Controlului Financiar Fiscal Satu Mare, s-a reţinut în sarcina societăţii B.A. SRL obligaţia de plată pentru 6.015.756.112 lei, reprezentând: 26.461.038 lei, majorări întârziere aferente T.V.A. pentru perioada 20 ianuarie – 31 iulie 1999; 26.461.298 lei, majorări întârziere aferente T.V.A., pentru perioada 1 august – 31 august 1999; 121.647.038 lei, majorări întârziere aferente impozitului pe profit pentru perioada 20 ianuarie – 31 iulie 1999; 118.462.370 lei, majorări întârziere aferente impozitului pe profit pentru perioada 1 august – 31 august 1999; 952.052.518 lei, majorări întârziere aferente impozitului pe profit calculate prin procesul-verbal; 36.009.370 lei, majorări întârziere aferente impozitului pe dividende pentru perioada 20 ianuarie – 30 iulie 1999; 36.009.370 lei, majorări de întârziere aferente impozitului pe profit pentru perioada 1 august – 31 august 1999; precum şi majorări de întârziere calculate conform art. 83 şi 84 din OG nr. 11/1996, în sumă de 4.698.653.110 lei.
Organele de control au apreciat că reclamanta nu poate fi scutită de plata acestor majorări, întrucât nu a achitat majorările de întârziere prevăzute de art. 83 şi 84 din OG nr. 11/1996, privind executarea creanţelor bugetare la debitele cu titlu de T.V.A., impozit pe profit şi impozit pe dividende.
În cauză s-a dispus şi efectuat o expertiză contabilă care prin concluziile sale, necontestate, de altfel, de pârâţi, a stabilit că reclamanta beneficiază de dispoziţiile art. 4 din OUG nr. 68/1999 şi ca atare, este exonerată de plata majorărilor calculate pentru debitele aferente anului 1998, eşalonate de la plată, cu aprobarea Ministerului Finanţelor.
În temeiul dispoziţiilor art. 4 din OUG nr. 163/2000, aceeaşi expertiză a stabilit că reclamanta este scutită de plata majorărilor aferente debitelor anului 1999.
S-a reţinut că pentru a beneficia de prevederile art. 4 din OUG nr. 68/1999, privind stimularea plăţii obligaţiilor faţă de bugetul de stat, reclamanta a solicitat la 10 mai 1999, retragerea eşalonării la plata aprobată de Ministerul Finanţelor, la 29 ianuarie 1999 cu adresa nr. 440.396.
Conform dispoziţiilor legale menţionate, majorările de întârziere se scutesc de la plată dacă debitele restante la 30 aprilie 1999, se achită până la 31 august 1999.
Or, la 30 august 1999, societatea reclamantă a virat la buget toate debitele eşalonate la plată, restante la 30 aprilie 1999, constând în impozit pe profit, T.V.A. şi impozit pe dividende. Totodată, au fost achitate toate obligaţiile fiscale (impozit pe profit, T.V.A., impozit pe salarii şi accize) datorate pe perioada 30 aprilie – 31 august 1999.
Reţinând aceeaşi situaţie de fapt, prin nota de constatare din 7 septembrie 1999, însăşi Direcţia Generală a Finanţelor Publice şi Controlului Financiar de Stat Satu Mare, prin inspectorii săi, a concluzionat că reclamanta beneficiază de scutire de la plata majorărilor de întârziere aferente debitelor restante la 30 aprilie 1999.
Organele de control au mai reţinut că societatea reclamantă nu beneficiază de dispoziţiile art. 4 din OUG nr. 163/2000, pentru diminuarea arieratelor la bugetul de stat, în sensul că nu poate fi scutită de plata majorărilor de întârziere, în sumă de 4.698.653.110 lei, aferente T.V.A., în valoare de 1.332.863.783 lei şi impozitului pe profit, în valoare de 1.102.691.826 lei.
Expertiza efectuată în cauză a stabilit pe baza documentaţiei depuse, că societatea reclamantă a achitat la 30 octombrie 2000, în întregime, debitele restante şi cele curente, aferente perioadei septembrie – noiembrie 2000.
Or, conform dispoziţiilor art. 4 din OUG nr. 163/2000, majorările de întârziere se scutesc de la plată dacă debitele restante la data intrării în vigoare a acestei ordonanţe, se achită până la 31 octombrie 2000.
Astfel fiind, în mod corect, s-a apreciat de către instanţa fondului, că reclamanta nu datorează sumele reţinute în sarcina sa fiind beneficiara de drept a dispoziţiilor OUG nr. 68/1999 şi OUG nr. 163/2000.
De altfel, prin recursul lor, deşi solicitau casarea hotărârii Curţii de Apel Oradea, recurenţii nu susţin nici unul din motivele de casare prevăzute de art. 304 C. proc. civ., recursul reprezentând în fapt, o reiterare a întâmpinării formulate la fond şi nicidecum o analiză critică a hotărârii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Satu Mare, în nume propriu şi în reprezentarea Ministerului Finanţelor Publice, împotriva sentinţei civile nr. 297/CA/2001 – P din 27 decembrie 2001, a Curţii de Apel Oradea, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 638/2003. Contencios | CSJ. Decizia nr. 64/2003. Contencios. Pensie. Recurs → |
|---|
