CSJ. Decizia nr. 648/2003. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 648/2003
Dosar nr. 1311/2001
Şedinţa publică din 18 februarie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe data de 10 octombrie 2000, la Curtea de Apel Bucureşti, reclamanta I.G. GmbH a chemat în judecată C.N.V.M., solicitând anularea actului administrativ emis de pârâtă şi comunicat prin adresa nr. OP/9759 din 22 septembrie 2000, de refuz a anulării autorizării ofertei publice de cumpărare/preluare a acţiunilor nominative, emise de SC O.N.T. SA, ofertă iniţiată prin intermediul societăţii de valori mobiliare M.
Instanţa învestită, prin sentinţa civilă nr. 1765 din 18 decembrie 2000, a respins excepţia lipsei procedurii prealabile şi în fond, a admis acţiunea, anulând actul administrativ atacat.
În motivarea soluţiei date, prima instanţă a reţinut că pârâta a refuzat să dea curs cererii, pe considerentul că din dosarul de ofertă lipseşte prezentarea structurii acţionariatului, până la nivel de persoană fizică. Ulterior, însă, a precizat instanţa, s-a revenit asupra acestei condiţii, comunicându-se, totodată, şi refuzul pârâtei de a recunoaşte efectele retroactive ale acestei decizii.
În concluzie, a constatat prima instanţă, actul atacat este nelegal, contravenind prevederilor din Codul civil, referitoare la efectele nulităţii şi ale condiţiei. Pârâta era îndatorată, se arată în sentinţă, să facă demersurile necesare pentru repunerea în situaţia anterioară, a reclamantei, căreia i s-a refuzat autorizarea ofertei.
Împotriva sentinţei a declarat recurs C.N.V.M.
Prin motivele de casare formulate se critică sentinţa atacată, sub următoarele aspecte:
- în cauză nu a fost îndeplinită procedura prealabilă, acţiunea reclamantei fiind introdusă înainte de expirarea termenului de 30 de zile prevăzut de art. 5 din Legea nr. 29/1990;
- reclamanta nu a făcut proba refuzului nejustificat de autorizare a ofertei şi nici proba că i-a fost vătămat un drept recunoscut de lege;
- trebuia introdusă în cauză societatea N.M. LTD., contracandidata reclamantei, a cărei ofertă publică s-a solicitat a fi anulată, pentru a-şi putea exprima punctul de vedere şi pentru a-i fi opozabilă hotărârea;
- s-a acordat mai mult decât s-a cerut, prin acţiunea introductivă solicitându-se numai anularea adresei atacate, în timp ce prin sentinţă s-a constatat refuzul nejustificat al C.N.V.M., de anulare a ofertei publice de preluare a O.N.T. Carpaţi, iniţiată de celălalt ofertant.
Recursul este nefondat.
Pentru o mai bună organizare a materiei, se va examina legalitatea şi temeinicia soluţiei date în ansamblu, cu marcarea, atunci când este cazul, a aspectelor critice relevate de recurentă.
În cauză este bine stabilit şi nu a fost contestat de către nici una dintre părţi că reclamanta a făcut o ofertă publică de preluare/cumpărare a pachetului de acţiuni nominative, emise de O.N.T. Carpaţi, precum şi că această ofertă nu a fost autorizată, pe considerentul că nu era satisfăcută condiţia impusă de recurentă, de a fi prezentată structura acţionariatului, „până la nivel de persoană fizică".
Această condiţie a fost cunoscută de către ofertantă şi reiterată expres prin corespondenţa purtată între ofertantă direct ori de către împuternicitul acesteia, care intermedia operaţia, SC M. SA şi C.N.V.M.
De asemenea, se cunoaşte, şi faptul ca atare este confirmat de probele dosarului, că motivul refuzului de autorizare îl constituie nerespectarea condiţiei impuse de a se prezenta structura fizică a acţionariatului până la nivel de persoană fizică.
Legalitatea şi opozabilitatea acestei condiţii au fost contestate de către intimată, atât în scris, cât şi prin concluziile orale formulate în recurs şi reprezintă chestiunea esenţială în rezolvarea cauzei.
Potrivit Regulamentului nr. 16 din 3 decembrie 1996, privind oferta publică de cumpărare de valori mobiliare, prospectul de ofertă trebuie să conţină „orice informaţie" cerută de C.N.V.M.
Prin urmare, există un temei legal – regulamentar – al condiţiei impusă de recurentă.
Nu s-a susţinut, şi cu atât mai puţin, nu s-a făcut dovada în cauză că această exigenţă impietează asupra vreunei dispoziţii legale sau că ar fi contrară ordinii publice şi bunelor moravuri, situaţie în care câmpul de aplicare al normei reglementate rămâne legal.
În recurs s-a făcut, este adevărat, referire la Instrucţiunile nr. 6 din 30 aprilie 1997, ale preşedintelui C.N.V.M. – de modificare a Instrucţiunilor nr. 13/1996 – privind evidenţa valorilor mobiliare, a emitenţilor şi a altor persoane juridice, afirmându-se că acestea ar avea o incidenţă în cauză, dar susţinerea nu poate fi primită.
În primul rând, obiectul actului menţionat priveşte o cu totul altă categorie de operaţii ,decât cele vizate prin regulamentul mai sus menţionat şi anume, „evidenţa valorilor mobiliare autorizate de C.N.V.M.", prin instrucţiunile citate înfiinţându-se şi organizându-se O.E.V.M.
Textul anume invocat de către intimata-reclamantă, art. 11 alin. (1), stabileşte obligaţia deţinătorului sau a proprietarului, a unor valori mobiliare care în mod cumulat reprezintă 5% sau mai mult din totalul drepturilor de vot, de a informa O.E.V.M., pe emitent şi piaţa pe care se tranzacţionează valorile mobilare respective.
Tot astfel, societatea de valori mobiliare care are cunoştinţă despre o tranzacţie. în urma căreia s-au dobândit 5% sau mai mult din drepturile de vot în adunarea generală a emitentului, trebuie, conform art. 12 din aceleaşi instrucţiuni, să o înregistreze la O.E.V.M.
Ambele dispoziţii sunt, însă, străine cauzei şi vizează o altă materie, fiind instituite din alte raţiuni juridice – măsuri de publicitate şi prevenire a unor concentrări economice – decât cerinţa impusă de recurentă, privind autorizarea ofertei.
În consecinţă, cunoscând că reclamanta nu a răspuns unei condiţii regulamentare privind autorizarea ofertei publice, rezultă că în mod îndreptăţit i s-a respins cererea, aşa încât nefiind vorba de încălcarea unui drept recunoscut de lege, nu poate fi reţinut vreun temei legal pentru anularea actului atacat.
Este de menţionat, în plus, că aceeaşi Supremă Instanţă, prin Decizia nr. 346/2001, care a avut ca obiect cererea de anulare a unei prime adrese – nr. OP/2631 din 15 martie 2000, de refuz a autorizării ofertei publice făcută de reclamantă, pe considerentul că nu s-a prezentat structura integrală a acţionariatului, a exprimat acelaşi punct de vedere, fundamentat pe dispoziţiile aceluiaşi regulament şi nu există nici un temei convingător şi corect argumentat pentru a se reveni asupra acestui precedent.
Faţă de soluţia care se impune, devine lipsită de interes examinarea primului şi a ultimului motiv de casare.
Recursul declarat în cauză vădindu-se, aşadar, fondat, este cazul a fi admis, a se casa sentinţa recurată şi în fond, a se respinge acţiunea introdusă, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de C.N.V.M., împotriva sentinţei civile nr. 1765 din 18 decembrie 2000, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi în fond, respinge acţiunea reclamantei SC I.G. GmbH, ca neîntemeiată.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 647/2003. Contencios.. Revizuire | CSJ. Decizia nr. 649/2003. Contencios → |
|---|
