CSJ. Decizia nr.711/2003.Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
- Secţia de contencios Administrativ -
Decizia nr.711/2003
Dosar nr.2288/2002
Şedinţa publică de la 20 februarie 2003
S-au luat în examinare recursurile declarate de C.M. şi de Regia Naţională a Pădurilor prin Direcţia Silvică Vâlcea împotriva Deciziei nr.294 din 7 iunie 2002 a Curţii de Conturi a României-Secţia Jurisdicţională.
La apelul nominal s-au prezentat: recurenţii C.M. personal şi asistat de avocatul M.M.Regia Naţională a Pădurilor şi Direcţia Silvică Vâlcea ambele reprezentate de juristul R.D., lipsind intimata Curtea de Conturi a României.
Procedura completă.
Curtea din oficiu a pus în discuţia părţilor admisibilitatea recursurilor, faţă de prevederile art.4 din Legea nr.29/1990, în legătură cu epuizarea căilor administrativ jurisdicţionale.
Avocatul M.M. a declarat că recurentul a epuizat căile administrativ jurisdicţionale, recursul fiind admisibil.
Juristul R.D. a susţinut de asemenea că recursul declarat de Regia Naţională a Pădurilor prin Direcţia Silvică Vâlcea este admisibil.
CURTEA
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Conturi a României – Secţia Jurisdicţională prin Decizia nr.294 din 7 iunie 2002 a respins excepţia tardivităţii declarării recursurilor jurisdicţionale, formulată de intimatul-contestator C.M. ca neîntemeiată; a admis recursul jurisdicţional declarat de Regia Naţională a Pădurilor împotriva sentinţei nr.2 din 10 ianuarie 2002 a Colegiului jurisdicţional Vâlcea, a casat sentinţa atacată şi a trimis cauza aceleiaşi instanţe, spre rejudecare; a respins recursul jurisdicţional declarat de Direcţia Silvică Vâlcea, împotriva aceleiaşi sentinţe, ca inadmisibil.
Impotriva acestei decizii au declarat recurs atât C.M., cât şi Regia Naţională a Pădurilor prin Direcţia Silvică Vâlcea.
C.M. critică hotărârea atacată pentru nelegalitate şi netemeinicie, susţinând în esenţă că, instanţa nu a cenzurat neîndeplinirea condiţiilor prevăzute de art.102(1) din Codul muncii pentru stabilirea răspunderii sale materiale; că prejudiciul Direcţiei Silvice Vâlcea nu a fost real şi cert, împutându-se şi foloasele nerealizate de unitate, contrar prevederilor art-103(1) din Codul muncii, vinovaţi de producerea prejudiciului fiind partenerii comerciali ai Direcţiei Silvice Vâlcea, iar nu contestatorul C.M.
Regia Naţională a Pădurilor prin Direcţia Silvică Vâlcea critică decizia atacată susţinând că a avut calitate de parte la prima instanţă, motiv pentru care a promovat în nume propriu şi recursul jurisdicţional . Mai susţine recurenta că a avut împuternicire şi din partea Regiei Naţionale a Pădurilor pentru promovarea recursului jurisdicţional şi că a depus dovezi care atestă imposibilitatea recuperării prejudiciului de la persoanele juridice care l-au produs, acestea fiind insolvabile.
Recursurile sunt inadmisibile.
In adevăr, potrivit art.82 alin.1 din Legea nr.94/1992 republicată, împotriva hotărârilor pronunţate în ultimă instanţă de Secţia jurisdicţională a Curţii de Conturi se poate face recurs la Secţia de contencios administrativ a Curţii Supreme de Justiţie.
Dar, potrivit art.4 din Legea nr.29/1990 privind contenciosul administrativ, actele administrative jurisdicţionale pot fi atacate cu recurs, după epuizarea căilor administrativ jurisdicţionale, în termen de 15 zile de la comunicare, la Secţia de contencios administrativ.
Or, în cauză, nu au fost epuizate căile administrativ jurisdicţionale, potrivit legii, de către nici unul dintre recurenţi.
Aşadar, recursurile urmează să fie respinse ca inadmisibile.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de C.M. şi de Regia Naţională a Pădurilor prin Direcţia Silvică Vâlcea împotriva Deciziei nr.294 din 7 iunie 2002 a Curţii de Conturi a României – Secţia Jurisdicţională, ca inadmisibile.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 20 februarie 2003.
| ← Act administrativ. Suspendarea executării. Condiţii | CSJ. Decizia nr. 1/2003. Contencios → |
|---|
