CSJ. Decizia nr. 715/2003. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 715/2003
Dosar nr. 509/2001
Şedinţa publică din 21 februarie 2003
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 29 septembrie 2000 la Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ ,sub nr. 6184, reclamantul N.R. a chemat în judecată Baroul de Avocaţi Suceava şi U.A.R. pentru ca, în contradictoriu cu aceştia, să se dispună anularea deciziei nr. 18 din 3 martie 2000, ca nelegală.
În motivarea acţiunii s-a precizat de către reclamant că prin Decizia contestată emisă de U.A.R. – Baroul Suceava s-a dispus încetarea calităţii de avocat în baza art. 23 lit. b) din Legea nr. 51/1995, pe motiv că prin sentinţa penală nr. 132 din 30 octombrie 1981 a Tribunalului Militar Iaşi, modificată prin Decizia nr. 13 din 13 ianuarie 1982 a Tribunalului Militar Teritorial Bucureşti, a fost condamnat pentru două infracţiuni de purtare abuzivă, considerându-se că este vorba de o cauză de nedemnitate.
S-a mai arătat că termenul emiterii este prescris întrucât conform art. 37 alin. (3) din Statutul profesiei de avocat, Baroul Suceava putea emite Decizia de încetare a calităţii de avocat în termen de 15 zile de la data când a luat cunoştinţă de hotărârea de condamnare, respectiv de la data de 7 decembrie 1999 conform adresei nr. 3942 a U.A.R., termen depăşit faţă de Decizia de sancţionare emisă la 3 martie 2000.
În ce priveşte fondul cauzei s-a menţionat că în decursul anilor fapta a fost graţiată şi amnistiată, intervenind şi realitatea de după, astfel că nu mai poate fi susţinută nedemnitatea.
Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 194 pronunţată la 11 decembrie 2000, a respins acţiunea formulată de reclamantul N.R. împotriva U.A.R. – Baroul Suceava şi U.A.R. şi, în consecinţă, a anulat Decizia nr. 18 din 3 martie 2000 a Baroului Suceava, ca tardiv emisă. A obligat U.A.R. – Baroul Suceava să reînscrie pe reclamant în tabloul anual al avocaţilor.
Împotriva încheierii pronunţată la 13 noiembrie 2000 de Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ, au declarat recurs U.A.R. şi Baroul Suceava, invocând nelegalitatea şi netemeinicia acesteia.
În motivarea recursului s-a susţinut că greşit s-a dispus suspendarea executării deciziei nr. 18 din 3 martie 2000 emisă de Baroul Suceava, prin care s-a luat măsura încetării activităţii reclamantului, întrucât în cauză nu s-a făcut dovada producerii unei pagube eminente prin lipsa de reprezentare a justiţiabililor.
Dimpotrivă, aceştia aveau posibilitatea să apeleze la serviciile altor avocaţi deoarece intimatul nu mai exercită profesia din martie 2000.
Pârâtele au declarat recurs şi împotriva sentinţei pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ, susţinând că instanţa de fond a interpretat greşit dispoziţiile art. 37 din Statutul profesiei de avocat.
În acest sens, s-a arătat că în alin. (2) din acelaşi articol se creează obligativitatea avocatului care se află într-o situaţie de nedemnitate, să aducă la cunoştinţa decanului în termen de 30 de zile de această situaţie şi că intimatul nu a prezentat nici până în prezent o copie a hotărârii judecătoreşti.
De asemenea, s-a mai precizat că termenul de prescripţie curge de la data când cel interesat a cunoscut situaţia în baza căruia trebuia să adopte o anume situaţie.
Recursul este nefondat.
Din verificarea actelor dosarului, Curtea urmează să constate că hotărârea pronunţată de Curtea de Apel Suceava este legală, instanţa de fond soluţionând cauza pe o excepţie şi nu pe fond.
Rezultă că în raport de momentul luării la cunoştinţă de existenţa sentinţei de condamnare a intimatului 7 decembrie 1999, termenul de emitere a deciziei de încetarea calităţii de avocat de 15 zile prevăzut de art. 37 alin. (3) din Statutul profesiei de avocat a fost depăşit, recurenta emiţând Decizia la 3 martie 2000.
Deşi recurenta a precizat că nici până la momentul actual, intimatul nu a prezentat o hotărâre de condamnare, din conţinutul întâmpinării rezultă că U.A.R. a avut cunoştinţă de acest fapt la 20 iunie 1995, conform adresei înaintate sub nr. 645.
În ce priveşte fondul cauzei, deşi recurenta nu a formulat critici în acest sens, rezultă că instanţa de fond a reţinut că intimatul a fost condamnat anterior intrării în Facultatea de Drept, iar la data intrării în profesia de avocat, potrivit Legii nr. 51/1995, nu se impunea o declaraţie a acestuia pentru a se aprecia asupra compatibilităţii cu profesia de avocat, întrucât fapta fusese amnistiată şi nici nu i s-a aplicat măsura interzicerii exercitării profesiei.
A mai rezultat că intimatul a fost primit în baza Decretului nr. 281/1954, iar înlăturarea sa nu poate opera în baza Legii nr. 51/1991, care nu retroactivează.
Referitor la recursul privind încheierea de şedinţă din 13 noiembrie 2000 prin care s-a dispus suspendarea executării deciziei, potrivit art. 9 din Legea nr. 21/1990, modificată, Curtea urmează să constate în raport cu hotărârea pronunţată că acesta a rămas fără obiect.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de U.A.R. şi Baroul Suceava, împotriva încheierii din 11 noiembrie 2000 a Curţii de Apel Suceava şi a sentinţei civile nr. 194 din 11 decembrie 2000, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondate.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 712/2003. Contencios. Anulare act control... | CSJ. Decizia nr. 718/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
