CSJ. Decizia nr. 746/2003. Contencios. Plata daune. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 746/2003
Dosar nr. 2338/2002
Şedinţa publică din 25 februarie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la 8 mai 2002, reclamantul D.C. a chemat în judecată Ministerul Justiţiei, solicitând să se constate refuzul nejustificat al acestuia, de a emite pentru tatăl său, D.A., Decizia Comisiei pentru constatarea calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă; aplicarea amenzii prevăzute de art. 10 alin. (3) din Legea nr. 29/1990, conducătorului autorităţilor pârâte, precum şi obligarea acestuia la plata daunelor de întârziere, conform art. 16 alin. (2) din Legea nr. 29/1990.
În motivarea cererii sale, reclamantul a susţinut că prin sentinţa civilă nr. 1281 din 4 octombrie 2001, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, rămasă definitivă prin Decizia nr. 724 din 26 februarie 2002 a Curţii Supreme de Justiţie, s-a dispus obligarea Comisiei de pe lângă Ministerul Justiţiei, să-i răspundă la petiţiile adresate sub nr. 54946 din 20 martie 2000 şi nr. 50036 din 29 mai 2000. Cu toate că a solicitat în repetate rânduri executarea acestei hotărâri, nu i s-a comunicat nici un răspuns.
Prin sentinţa civilă nr. 659 din 20 iunie 2002, Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, a respins ca fiind rămasă fără obiect, capătul de cerere privind eliberarea deciziei şi ca nefondate, capetele de cerere referitoare la plata de daune şi aplicarea amenzii conducătorului unităţii pârâte.
Instanţa a reţinut că Decizia solicitată a fost emisă la 29 aprilie 2002 şi comunicată reclamantului la 8 mai 2002, întârzierea fiind nerelevantă, având în vedere că nu l-a vătămat în nici un fel, calitatea de luptător în rezistenţa anticomunistă fiind recunoscută retroactiv.
În ce priveşte daunele solicitate, instanţa a reţinut că aceste măsuri de constrângere nu se impun, pe de o parte, nefiind produsă nici o vătămare reclamantului, iar pe de altă parte, nefiind probate în concret.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, reclamantul D.C., invocând dispoziţiile art. 384 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
Recurentul a susţinut că Decizia i-a fost comunicată cu întârziere, la 24 mai 2002, astfel încât s-a făcut dovada nerespectării dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Legea nr. 29/1990. În plus, prin poziţia adoptată, conducătorul Ministerului Justiţiei a obstrucţionat realizarea dreptului mai bine de doi ani, faţă de data formulării primei solicitări – 20 martie 2000.
Recursul nu este fondat.
În conformitate cu dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Legea nr.2 9/1990, „dacă autoritatea administrativă este obligată să elibereze un act, o adeverinţă sau orice alt înscris, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, executarea hotărârii definitive se va face în temeiul prevăzut în cuprinsul ei, iar în lipsa unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii".
Potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol: „în cazul în care termenul nu este respectat, se va aplica conducătorului autorităţii administrative, sancţiunea pronunţată de art. 10 alin. (3), iar reclamantului i se vor plutea acorda daune pentru întârziere".
Raţiunea aplicării acestor sancţiuni are drept scop înlăturarea rezistenţei autorităţii administrative – a refuzului de a da curs solicitărilor ce-i sunt adresate.
Atât daunele de întârziere, cât şi amenda, au un evident caracter provizoriu, reprezentând un mijloc de constrângere, scopul aplicării lor fiind acela de a obţine executarea hotărârii. O dată atins acest scop, obligarea la plata lor nu se mai justifică.
În speţă, prin hotărâre definitivă la 26 februarie 2002, Comisia pentru constatarea calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă a fost obligat să răspundă petiţiilor reclamantului, adresate la 20 martie 2002, cu nr. 54946 şi la 29 mai 2002, cu nr. 50036.
La 8 mai 2002, reclamantul a solicitat aplicarea dispoziţiilor art. 16 alin. (2), Ministerului Justiţiei, pentru neexecutarea hotărârii.
Ori, nu numai că autoritatea administrativă pârâtă obligată nu a fost Ministerul Justiţiei, ci Comisia pentru constatarea calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă, dar Decizia solicitată a fost emisă la 29 aprilie 2002 şi chiar dacă s-a realizat cu depăşirea termenului de 30 de zile, cum recunoaşterea drepturilor s-a făcut retroactiv, reclamantului nu i s-a produs nici o vătămare, după cum corect a reţinut de altfel şi instanţa fondului.
Astfel fiind, legal şi temeinic s-a apreciat ca nefiind fondată, cererea de aplicare a dispoziţiilor art. 16 alin. (2) din Legea nr. 29/1990.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de D.C., împotriva sentinţei nr. 659 din 20 iunie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrtiv, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 741/2003. Contencios. împotriva deciziei... | CSJ. Decizia nr. 75/2003. Contencios.. Stabilirea competenţei → |
|---|
