CSJ. Decizia nr. 741/2003. Contencios. împotriva deciziei Curtii de Conturi - sectia jurisdictionala. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 741/2003
Dosar nr. 917/2002
Şedinţa publică din 25 februarie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Cu ocazia controlului efectuat de Direcţia de Control Financiar Sibiu a Curţii de Conturi privind situaţia, evoluţia şi modul de administrare a patrimoniului, precum şi concesionarea sau închirierea unor bunuri din patrimoniul S.N.P. P. SA, sucursala Sibiu, s-a constatat săvârşirea unor abateri financiare după cum urmează:
1) – diminuarea profitului impozabil pe anul 1999 cu suma de 648.913.400 lei prin includerea nejustificată în „cheltuieli de întreţinere şi reparaţii" a unor lucrări de natura investiţiilor;
2) – necalcularea şi nevirarea în perioada februarie 1999 – martie 2000 a accizelor pentru carburanţii auto (benzină, motorină) folosiţi de autovehiculele din parcul propriu, în sumă totală de 138.422.240 lei;
3) – necalcularea şi nevirarea în perioada iulie 1998 – martie 2000 a accizelor aferente produselor petroliere constatate lipsă cu ocazia inventarierilor efectuate, în sumă de 41.913.216 lei, cu majorări de întârziere;
4) – necalcularea şi nevirarea impozitului pe clădiri pentru toate elementele de construcţii şi instalaţii, în sumă de 114.549.454 lei şi majorări de întârziere în sumă de 85.783.799 lei.
În baza actului de control Procurorul financiar de pe lângă Camera de Conturi Sibiu a sesizat Colegiul jurisdicţional Sibiu, solicitând obligarea S.N.P. P. SA la plata către bugetul de stat şi bugetelor locale, a acestor sume.
Totodată, a solicitat obligarea la despăgubiri civile către sucursala PECO Sibiu a următoarelor părţi: G.N., M.I., T.T. şi F.D.
Colegiul jurisdicţional Sibiu, prin sentinţa nr. 43 din 24 iulie 2001, a admis în parte actul de sesizare al Procurorului financiar şi:
- a admis capătul de cerere privind obligarea S.N.P. P. SA Bucureşti, sucursala PECO Sibiu, la plata către bugetul de stat a sumei de 180.335.456 lei, accize pe perioada februarie 1999 – martie 2000;
- a constatat achitată suma de 180.335.456 lei;
- a admis în parte capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata sumei de 114.549.459 lei impozit pe clădiri şi a obligat-o la plata către bugetul local a sumei de 107.185.686 lei, constatând această sumă achitată;
- a respins capătul de cerere din actul de sesizare privind obligarea pârâtei la plata majorărilor de întârziere;
- a respins actul de sesizare privind obligarea pârâţilor la plata despăgubirilor civile a pârâţilor G.N., M.I., T.T., F.D.;
- a dispus ridicarea sechestrului asigurator aplicat pârâţilor prin încheierea de şedinţă din 11 iulie 2000;
- a obligat S.N.P. P. SA Bucureşti la plata sumei de 500.000 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs jurisdicţional, în termen, S.N.P. P., sucursala PECO Sibiu, criticând-o ca netemeinică şi nelegală sub aspectul greşitei obligări a unităţii la plata accizelor pentru carburanţii folosiţi în interes propriu, în sumă totală de 138.422.240 lei, pe considerentul că sucursala PECO Sibiu este o subunitate a S.N.P. P. SA Bucureşti, care nu a comercializat carburanţi pentru care s-au calculat accize, ci i-a folosit pentru consum propriu, astfel că nu a intervenit transferul dreptului de proprietate în sensul OUG nr. 82/1997, pentru a se datora accize.
A invocat în apărare, ordinul ministrului finanţelor nr. 1531 din 21 iulie 1998, pentru completarea Normelor metodologice emise în aplicarea OUG nr. 82/1997, precum şi art. 16 pct. 4 din OUG nr. 134/2000.
Secţia jurisdicţională a Curţii de Conturi a României, prin Decizia nr. 507 din 23 octombrie 2001, a respins ca nefondat recursul jurisdicţional declarat de S.N.P. P., sucursala PECO Sibiu.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că potrivit art. 1 din OUG nr. 82/1997, act normativ aplicabil pentru perioada controlată, accizele reprezintă taxe speciale de consumaţie care se suportă de consumatorul produsului respectiv, indiferent cine este acesta.
Orice altă dispoziţie emanând de la un organ al administraţiei publice contrară spiritului reglementării legale, nu poate fi avută în vedere la soluţionarea pricinii.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs S.N.P. P., sucursala PECO Sibiu, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Recurenta a susţinut că, în mod greşit, instanţa a dispus obligarea sa la virarea accizelor pentru consumul propriu al carburanţilor, întrucât nu există acte normative care să prevadă expres această obligaţie.
A arătat că potrivit OUG nr. 82/1997 se plătesc accize numai pentru situaţiile în care există un transfer de proprietate, în acest sens fiind şi dispoziţiile Ordinului ministrului finanţelor nr. 1531/1998, care a completat Ordinul nr. 95/1998.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 1 din OUG nr. 82/1997, act normativ aplicabil pentru perioada controlată, „accizele reprezintă taxe speciale de consumaţie care se datorează bugetului de stat pentru anumite produse din ţară şi din import…".
Din definiţia legală rezultă că accizele reprezintă taxe de consumaţie, ceea ce înseamnă că accizele se suportă în final de consumatorul produsului respectiv, indiferent cine este acesta.
Ca atare, nu are relevanţă atunci când consumatorul este chiar producătorul, el trebuind să suporte pentru carburanţii auto folosiţi pentru parcul auto propriu, accizele corespunzătoare.
O astfel de interpretare este conformă cu spiritul reglementării, plătitorii de accize nefiind scutiţi de plata accizelor aferente carburanţilor auto afectaţi consumului propriu, întrucât această categorie de produse nu este scutită expres de dispoziţiile Secţiunii a VI-a din OUG nr. 82/1997, care reglementează regimul scutirilor în această materie.
Dispoziţiile Ordinului ministrului finanţelor nr. 1531/1998 sub acest aspect, nu pot fi luate în considerare în soluţionarea pricinii, pe motiv că adaugă la norma legală pentru aplicarea căreia a fost emis, respectiv OUG nr. 82/1997, având în acelaşi timp forţă juridică inferioară acesteia.
Pentru aceste considerente şi cum în cauză nu există nici motive de casare de ordine publică, în sensul dispoziţiilor art. 306 alin. (2) C. proc. civ., se va respinge recursul formulat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de S.N.P. P. SA, sucursala PECO Sibiu, împotriva deciziei nr. 507 din 23 octombrie 2001 a Curţii de Conturi, secţia jurisdicţională, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 744/2003. Contencios. Anulare act... | CSJ. Decizia nr. 746/2003. Contencios. Plata daune. Recurs → |
|---|
