CSJ. Decizia nr. 850/2003. Contencios. Anulare Ordin M.I. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 850/2003
Dosar nr. 2424/2002
Şedinţa publică din 4 martie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 18 martie 2002, reclamantul C.M.i a solicitat, pe cale de contencios administrativ, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul de Interne – Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră, anularea Ordinului nr. 96753 din 4 ianuarie 2001, emis de pârât şi oboligarea pârâtului:
- să cerceteze motivele care au stat la baza emiterii Ordinului nr. 96753 din 4 ianuarie 2001, de către Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră;
- să întreprindă măsuri corespunzătoare împotriva persoanelor care, cu rea-credinţă, au nesocotit prevederile legale, influenţând conducerea instituţiei să emită actul contestat;
- la plata unor despăgubiri morale, în sumă de 10.000 dolari SUA şi a cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii sale, reclamantul a arătat că, în mod nelegal şi nejustificat, prin ordinul contestat, a fost sancţionat disciplinar cu „Mustrare scrisă" pentru nerespectarea legislaţiei în vigoare şi a metodologiei de lucru, în cazul pensionării şi stabilirii drepturilor băneşti cuvenite unui subofiţer din cadrul Inspectoratului Judeţean de Poliţie de Frontieră Iaşi.
Or, în calitatea sa de consilier juridic, reclamantul nu a făcut decât să respecte prevederile legale în materie, el nefiind culpabil pentru faptul că respectivul subofiţer nu şi-a primit integral drepturile băneşti cuvenite.
Ca atare, sancţiunea s-a aplicat nemotivat, abuziv şi fără respectarea legii, încălcându-se dispoziţiile Regulamentului Disciplinei Militare; fiind privat de dreptul la apărare, prin aceea că nu i-au fost aduse la cunoştinţă motivele emiterii ordinului şi nu i s-a răspuns în termenul legal, la memoriile formulate superiorilor.
Curtea de Apel Iaşi, prin sentinţa nr. 69/CA din 24 iunie 2002, a admis excepţia inadmisibilităţii acţiunii invocată de către pârât şi a respins ca inadmisibilă, acţiunea.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că ordinul atacat este un act de comandament cu caracter militar, în considerarea dispoziţiilor art. 109 şi ale art. 33 şi 34 din Legea nr. 80/1995, privind Statutul cadrelor militare şi prin urmare, nu poate fi atacat în justiţie pe calea contenciosului administrativ, aşa cum stipulează prevederile art. 2 lit. b) din Legea nr. 29/1990, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 59/1993.
Împotriva sentinţei a declarat recurs, în termen şi legal timbrat, reclamantul C.M.
Motivându-şi recursul , reclamantul a susţinut, în esenţă, că instanţa de judecată, interpretând greşit actul juridic dedus judecăţii, a schimbat natura ori înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia şi a pronunţat o hotărâre lipsită de temei legal, cu aplicarea greşită a legii şi fără să ţină seama de dovezile pe care le-a administrat şi care erau hotărâtoare în dezlegarea pricinii.
A subliniat şi argumentat pe larg, natura odinului contestat, considerându-l un act de administraţie militară, act de autoritate care este supus controlului contenciosului administrativ, potrivit legislaţiei în vigoare şi practicii judiciare.
Analizând motivele de casare invocate, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu actele normative aplicabile, Curtea constată că recursul este fondat.
Astfel, în conformitate cu prevederile art. 2 lit. b) din Legea nr. 29/1990, „nu pot fi atacate în justiţie, actele de comandament cu caracter militar".
Prin acte de comandament cu caracter militar se înţeleg acele acte care sunt emise de autorităţile militare competente, în scopul asigurării ordinii şi disciplinei în cadrul unităţilor militare, a cadrelor militare din aceste unităţi.
Deci, se au în vedere acele acte care au un cuprins de natură militară, referindu-se la serviciul şi îndatoririle de specialitate militară şi care cuprind ideea de ordine, de comandă, acte a căror executare asigură disciplina militară, caracteristică acestui organism.
Prin urmare, orice alte acte emise de autorităţile militare, străine de necesităţile propriu-zise ale acţiunilor militare, pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ.
Aceasta este situaţia şi în cazul personalului militar încadrat în structurile Ministerului de Interne, având în vedere că dispoziţiile Legii nr. 80/1995, privind Statutul cadrelor militare – incidente la acea dată – se aplică în mod corespunzător şi ofiţerilor, maiştrilor militari şi subofiţerilor aparţinând Ministerului de Interne şi Ministerului Justiţiei, respectiv serviciilor de stat specializate în domeniul apărării şi siguranţei naţionale care, potrivit legii, au în structurile proprii, personal miliar (art. 109 din Legea nr. 80/1995).
În cauză, s-a contestat Ordinul nr. 96753 din 4 ianuarie 2001, emis de către Ministerul de Interne – Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră, prin care reclamantul, având, la acel moment, calitatea de militar, cu gradul de locotenet–colonel ofiţer specialist I (şi consilier juridic) la Direcţia Poliţie de Frontieră Iaşi, a fost sancţionat cu „Mustrare scrisă".
Or, acest act, faţă de cele anterior expuse, nu poate constitui un act de comandament militar, în sensul art. 2 lit. b) din Legea nr. 29/1990, astfel încât să fie exceptat de la controlul judecătoresc al instanţei de contencios administrativ.
Prin urmare, Curtea apreciază că, în mod eronat, prima instanţă a procedat la soluţionarea acţiunii pe baza unei excepţii de inadmisibilitate, astfel că se impune admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare, la aceiaşi instanţă.
Celelalte considerente expuse de către recurentul-reclamant se vor avea în vedere cu ocazia rejudecării pricinii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul C.M., împotriva sentinţei civile nr. 69/CA din 24 iunie 2002 a Curţii de Apel Iaşi.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare, la aceiaşi instanţă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 85/2003. Contencios | CSJ. Decizia nr. 852/2003. Contencios → |
|---|
