CSJ. Decizia nr. 85/2003. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 85/2003
Dosar nr. 4543/200.
Şedinţa publică din 16 ianuarie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 18 aprilie 2001, reclamanta SC A. SA Târgu Mureş a solicitat anularea deciziei nr. 15 din 29 martie 2001, emisă de Direcţia Generală a Finanţelor Publice şi Controlului Financiar de Stat a judeţului Mureş, precum şi a procesului-verbal nr. 3419/2001, prin care a fost obligată la plata sumei de 142.551.428 lei, reprezentând impozit pe profit suplimentar şi la majorări de întârziere, de 89.583.734 lei.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că nu datorează sumele mai sus menţionate, întrucât diferenţele nefavorabile de curs valutar, în raport cu care-i au fost stabilite obligaţiile, nu reprezintă venituri, ci cheltuieli deductibile din punct de vedere fiscal, conform art. 4 pct. 1 din OG nr. 18/1994, Regulamentului Băncii Naţionale a României nr. 3/1997, privind efectuarea operaţiunilor valutare şi Ordinului nr. 1670/1997, pentru aprobarea precizărilor privind reflectarea în contabilitate a unor operaţiuni în valută, a diferenţelor de curs valutar şi a altor operaţiuni.
Totodată, reclamanta a arătat că împotriva actului de control a exercitat calea de atac a contestaţiei, organul administrativ jurisdicţional dispunând admiterea acesteia, anularea procesului-verbal şi reanalizarea cauzei de către organele de specialitate ale Direcţiei Controlului Financiar Fiscal.
Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 192 din 11 septembrie 2001, a admis acţiunea, a anulat ca nelegale, Decizia organului administrativ jurisdicţional şi procesul-verbal de control şi a exonerat pe reclamantă de plata impozitului pe profit suplimentar şi a majorărilor de întârziere aferente.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut, în esenţă, că societatea comercială reclamantă a respectat atât clauzele contractului de comisionar, cât şi dispoziţiile normelor fiscale referitoare la diferenţele nefavorabile de curs valutar, încât obligaţiile bugetare stabilite prin actele administrative atacate, nu au suport legal.
Împotriva acestei soluţii a declarat recurs Direcţia Generală a Finanţelor Publice - fosta Direcţie Generală a Finanţelor Publice şi Controlului Financiar de Stat - a judeţului Mureş, invocând motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
În acest sens, recurenta susţine că prima instanţă, interpretând greşit actul juridic dedus judecăţii, a hotărât anularea unui act administrativ care fusese deja desfiinţat de către organul administrativ-jurisdicţional, în exercitarea atribuţiilor conferite de art. 9 alin. (3) şi (4) din OUG nr. 13/2001, privind soluţionarea contestaţiilor împotriva măsurilor dispuse prin actele de control sau de impunere, întocmite de organele Ministerului Finanţelor Publice.
Al doilea motiv de recurs vizează nerespectarea prevederilor art. 13 din OG nr. 70/1997, privind controlul fiscal, recurenta susţinând că instanţa a luat în considerare o serie de documente prezentate de reclamantă ulterior controlului, deşi legea interzice aceasta
Recursul este întemeiat pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.
Într-adevăr, prin OUG nr. 13/2000, aprobată şi modificată prin Legea nr. 506/2001, s-au stabilit termenele şi procedura administrativ-jurisdicţională de soluţionare a contestaţiilor împotriva măsurilor dispuse prin actele de control sau de impunere, întocmite de organele Ministerului Finanţelor Publice, procedură finalizată prin emiterea unor decizii de către direcţiile generale ale finanţelor publice şi controlului financiar de stat judeţene sau a municipiului Bucureşti, după caz sau de către Ministerul Finanţelor Publice, atunci când sumele contestate, depăşesc un anumit cuantum determinat prin lege.
Potrivit art. 12 din ordonanţă, coroborat cu art. 4 din Legea nr. 29/1990, numai astfel de decizii, prin care se epuizează procedura în faţa organului administrativ jurisdicţional, pot fi atacate la instanţa de contencios administrativ, competentă.
În cauză, reclamanta a contestat măsurile dispuse de organele de control (comisari ai Gărzii Financiare), la Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Mureş care, prin Decizia nr. 15 din 29 martie 2001, i-a admis contestaţia şi în consecinţă, a desfiinţat procesul-verbal atacat, dispunând ca organele de specialitate ale Direcţiei Controlului Fiscal să reanalizeze cauza şi să întocmească un nou act, conform prevederilor legale.
În atare situaţie, cu caracter intermediar, art. 9 alin. (4) din OUG nr. 13/2001, stabileşte că „urmează să se încheie un nou act de control sau de impunere, ce va viza strict aceeaşi perioadă şi aceeaşi bază impozabilă care au făcut obiectul contestaţiei, act împotriva căruia se poate exercita calea administrativă de atac prevăzută de prezenta ordonanţă".
Or, în raport cu aceste dispoziţii legale, Curtea constată că în cauză nu a fost epuizată procedura administrativ-jurisdicţională, care să dea posibilitatea reclamantei ca în temeiul art. 12 din OUG nr. 13/2001 şi art. 4 din Legea nr. 29/1990, să se adreseze curţii de apel.
Epuizarea procedurii prealabile obligatorii presupune, în sensul prevederilor legale menţionate, ca autoritatea administrativă competentă potrivit normei speciale, să-şi exprime poziţia, şi cu privire la fondul cauzei, căci instanţa judecătorească, exercitând controlul de legalitate, nu se poate substitui acesteia.
Prin urmare, atunci când în cauză este prevăzută o anumită procedură de contestare, cel care se consideră vătămat printr-un act adminitrativ, trebuie să folosească mai întâi căile de atac administrativ-jurisdicţionale şi, după epuizarea acestora, se poate adresa instanţei competente care va cerceta fondul, numai dacă şi autoritatea administrativă l-a cercetat la rândul său.
Aşa fiind, în raport cu cele anterior prezentate, Curtea constată că sentinţa atacată este nelegală şi netemeinică, iar recursul, fondat.
În consecinţă, va fi casată sentinţa şi în fond, va fi respinsă acţiunea, ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Diecţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Mureş, împotriva sentinţei civile nr. 192 din 11 septembrie 2001 a Curţii de Apel Mureş, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi pe fond, respinge acţiunea, ca inadmisibilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 ianuarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 846/2003. Contencios. Recurs anulare act... | CSJ. Decizia nr. 850/2003. Contencios. Anulare Ordin M.I. Recurs → |
|---|
