CSJ. Decizia nr. 853/2003. Contencios
| Comentarii |
|
R O M ÂN I A
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 853/2003
Dosar nr. 2459/2002
Şedinţa publică din 4 martie 2003
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sesizarea Procurorului financiar de pe lângă Camera de Conturi Arad, de la 13 februarie 2002, s-a solicitat obligarea Oficiului Judeţean de Consultanţă Agricolă Arad să vireze la bugetul asigurărilor sociale de stat, suma de 1.919.836 lei, reprezentând majorări de întârziere aferente C.A.S. nevirat, precum şi obligarea pârâţilor A.G., A.A. şi B.M., la plata. în solidar, către Oficiul Judeţean de Consultanţă Agricolă:
- a sumei de 17.213.223 lei, reprezentând contravaloarea convorbirilor telefonice adiţionale, pentru care s-au calculat foloase nerealizate, în sumă de 4.883.462 lei, precum ş.
- a sumei 13.852.784 lei, prejudiciu cauzat, ca urmare a depăşirii consumului normat lunar de combustibil, la care s-au calculat foloase nerealizate, în sumă de 5.628.940 lei.
S-a mai solicitat obligarea pârâţilor A.G. şi B.M., şi la plata:
- despăgubirilor civile, în sumă de 5.942.150 lei, reprezentând cheltuieli din credite bugetare, fără realizarea contraprestaţiei, pentru care s-au calculat foloase nerealizate, în sumă de 2.314.467 lei, precum şi la
- plata sumei de 2.469.869 lei, reprezentând majorări de întârziere aferente nevirării la scadenţă a C.A.S., în sumă de 1.919.836 lei.
Colegiul jurisdicţional al Camerei de Conturi Arad, prin sentinţa nr. 7 din 19 martie 2002, a admis în parte sesizarea Procurorului financiar şi în consecinţă:
- a obligat pârâtul Oficiul Judeţean de Consultanţă Agricolă Arad să vireze la bugetul asigurărilor sociale de stat, suma de 1.919.836 lei, reprezentând obligaţii financiare restante, precum şi suma de 2.469.869 lei, majorări de întârziere aferente. A constatat virarea sumelor cu O.P. nr. 19/2002;
- a obligat pe pârâţii A.G. şi B.M. să plătească. în solidar. Oficiului Judeţean de Consultanţă Agricolă Arad. suma de 13.297.841 lei. reprezentând contravaloarea convorbirilor telefonice peste limita abonamentului lunar şi foloase nerealizate. în sumă de 4.314.084 lei, calculate până la data de 4 decembrie 2001, iar în continuare. din data de 5 decembrie 2001. se va calcula dobânda practicată de Banca Naţională a României, în cotă de 34,2%, la data pronunţării hotărârii, până la plata efectivă a creanţei;
- a obligat pe pârâtul A.A. să plătească Oficiului Judeţean de Consultanţă Agricolă Arad. suma de 4.415.382 lei. reprezentând contravaloarea convorbirilor telefonice peste limita abonamentului, precum şi suma de 569.378 lei, foloase nerealizate. calculate până la data de 4 decembrie 2001, iar în continuare, din 5 decembrie 2001, se va calcula dobânda practicată de Banca Naţională a României, în cotă de 34,2%, la data pronunţării hotărârii, până la plata efectivă a creanţei;
- a obligat pârâţii A.G. şi B.M. să plătească, în solidar, Oficiului Judeţean de Consultanţă Agricolă Arad, suma de 13.852.784 lei, reprezentând contravaloarea cantităţii de carburanţi consumaţi peste normativul legal, precum şi suma de 5.628.940 lei, foloase nerealizate, calculate până la data de 14 decembrie 2001, iar în continuare, din 15 decembrie 2001, se va calcula dobânda practicată de Banca Naţională a României, în cotă de 34,2%, la data pronunţării hotărârii, până la plata efectivă a creanţei;
- a obligat pârâţii A.G. şi B.M. să plătească, în solidar, Oficiului Judeţean de Consultanţă Agricolă Arad, suma de 2.469.968 lei, reprezentând majorări de întârziere aferente nevirării la scadenţă, a sumei de 1.919.836, la bugetul asigurărilor sociale de stat. A constatat achitarea acestei sume.
A respins capătul din sesizare privind obligarea pârâţilor A.G. şi B.M. la plata către Oficiul Judeţean de Consultanţă Agricolă Arad, a sumei de 5.942.150 lei, reprezentând cheltuieli din credite bugetare, precum şi a sumei de 2.314.467 lei, foloase nerealizate.
A obligat pârâţii A.G. şi B.M. să plătească statului câte 100.000 lei, cheltuieli de judecată.
Motivându-şi soluţia, instanţa a reţinut că pârâţii A.G. şi B.M. nu pot fi obligaţi la plata sumei de 5.942.150 lei, reprezentând cheltuieli din credite bugetare şi a sumei de 2.314.467 lei, foloase nerealizate, deoarece suma a fost utilizată pentru efectuarea de abonamente la „Monitorul Oficial" şi „Tribuna Economică", faptul că publicaţiile nu au fost livrate corect, nefiindu-le imputabil, aceştia făcând demersurile necesare, de rezolvare a situaţiei.
Pârâţii A.G., în calitate de director şi B.M., în calitate de contabil-şef, au totuşi culpă pentru depăşirea abonamentului lunar la convorbirile telefonice (ca, de altfel, şi pârâtul A.A., căruia i s-a reţinut culpa pentru acelaşi motiv), precum şi pentru depăşirea normativului la cantitatea de carburanţi consumată şi pentru depăşirea termenului de plată a contribuţiei la bugetul asigurărilor sociale de stat.
Împotriva sentinţei au declarat recursuri jurisdicţionale, B.M., A.G. şi A.A., susţinând că sumele menţinute ca obligaţii de plată în sarcina lor, nu sunt datorate, întrucât directorul şi contabilul-şef aveau abonamente lunare cu convorbiri incluse, în valoare de 40 dolari SUA, consumul carburanţilor s-a efectuat exclusiv în interes de serviciu, iar întârzierile la plata unor contribuţii către bugetul asigurărilor sociale de stat, nu le sunt imputabile, deoarece sumele cu această destinaţie le-au fost virate peste termen, de către Ministerul de Resort.
Curtea de Conturi, secţia jurisdicţională, prin Decizia nr. 320 din 18 iunie 2002, a admis recursurile jurisdicţionale declarate de A.G. şi B.M.
A modificat sentinţa, în sensul că a înlăturat obligarea recurenţilor, de la plata sumei de 13.297.848 lei şi de 4.314.084 lei şi, în consecinţă, a înlăturat şi obligarea lui A.A., de la plata sumei de 4.415.382 lei şi 569.378 lei, precum şi a dobânzii aferente (contravaloarea convorbirilor telefonice).
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei şi a respins recursul jurisdicţional declarat de A.A., pe care l-a obligat la 100.000 lei, cheltuieli de judecată, către stat.
Decizia a fost atacată atât de B.M., cât şi de A.G., care au formulat împotriva ei, recursuri.
Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului, se constată că pârâtului A.G. i s-a comunicat Decizia recurată, la data de 19 iulie 2002 şi că acesta a declarat recurs, la data de 7 august 2002, înregistrându-l, însă, în mod eronat la Curtea Supremă de Justiţie, care l-a transmis spre înregistrare, Curţii de Conturi a României.
Practic, recursul a fost depus la instanţa competenţă, la data de 16 august 2002.
Cum, potrivit dispoziţiilor art. 301 C. proc. civ., termenul de declarare a recursului este de 15 zile de la data comunicării hotărârii ce se atacă, rezultă că recursul lui A.G. a fost declarat cu depăşirea acestui termen.
Având în vedere natura imperativă a termenului fix prevăzut de legea procesuală, pentru exercitarea unui drept, reiese că nerespectarea acestuia atrage sancţiunea decăderii, în conformitate cu dispoziţiile art. 103 alin. (1) teza I C. proc. civ.
Cum, însă, recursul lui A.G. a fost înregistrat iniţial la Curtea Supremă de Justiţie şi conform prevederilor art. 302 C. proc. civ., nefiind depus la instanţa, a cărei hotărâre se atacă, este lovit de nulitate - sancţiune care primează decăderii -, Curtea urmează să-l constate nul.
În recursul său, recurenta B.M. a susţinut că hotărârea este nelegală, deoarece i s-a menţinut obligaţia de plată a sumelor reprezentând contravaloarea combustibilului consumat peste normativul legal şi a majorărilor de întârziere aferente, fără să-i fie imputabil acest lucru, din două motive: folosirea autoturismului s-a realizat exclusiv în folosul unităţii şi eventuala culpă în acest caz a aparţine directorului A.G., care a folosit acest mijloc de transport şi a dispus utilizarea lui.
Recurenta nu a făcut decât să-şi dea un aviz pur formal, după efectuarea cheltuielilor.
Analizând criticile formulate în raport cu actele şi lucrările dosarului, Curtea constată că recursul este nefondat.
Astfel, cunoaşterea şi respectarea dispoziţiilor OUG nr. 63/1994, aprobată prin Legea nr. 13/1995, în ceea ce priveşte consumul lunar de carburanţi pentru autoturismul din dotare, reprezintă o obligaţie şi pentru contabilul-şef, conform prevederilor Legii nr. 72/1996, privind funcţiile publice şi Legii contabilităţii nr. 82/1991.
Contabilul-şef trebuie să urmărească şi să nu permită depăşirea acestui normativ şi cheltuirea alocaţiei bugetare, peste limitele legal permise.
De altfel, recurenta a recunoscut că a cunoscut şi avizat efectuarea cheltuielilor cu această destinaţie.
Prin urmare, întrucât Curtea de Conturi a reţinut exact situaţia de fapt dedusă judecăţii şi a aplicat şi interpretat corect dispoziţiile legale incidente, a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică, recursul declarat de B.M. urmând a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nul recursul declarat de A.G., împotriva deciziei nr. 320 din 18 iunie 2002, a Curţii de Conturi, secţia jurisdicţională.
Respinge ca nefundat, recursul declarat de B.M., împotriva aceleiaşi sentinţe.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 852/2003. Contencios | CSJ. Decizia nr. 857/2003. Contencios. La declinare de... → |
|---|
