CSJ. Decizia nr. 857/2003. Contencios. La declinare de competenta (pensie). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr.857
Dosar nr.59/2003
Şedinţa publică din4 martie 2003
S-a luat în examinare recursul declarat de C.E. împotriva sentinţei civile nr.1128 din 21 noiembrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia de contencios administrativ.
La apelul nominal s-au prezentat recurentul reclamant C.E. şi intimatul pârât Ministerul Public Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie reprezentat de procurorul A.B.
Procedura completă.
Recurentul a solicitat admiterea recursului astfel cum a fost formulat, detaliind motivele de casare expuse în scris.
Reprezentanta intimatului a formulat oral concluzii în sensul respingerii recursului ca nefondat, sentinţa atacată fiind legală şi temeinică.
CURTEA
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 4 noiembrie 2002, reclamantul C.E. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, obligarea pârâtului – să-i actualizeze pensia de serviciu în conformitate cu prevederile art.103 alin.1 şi 5 din Legea nr.92/1992, ale Diciziei nr.752 din 26 februarie 2002 a Curţii Supreme de Justiţie, ale Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr.187/2001 şi ale Hotărârii Guvernului nr.403/2001 şi să comunice Casei Naţionale de Pensii noul cuantum al pensiei de serviciu la datele de 1 aprilie 2001 şi 1 ianuarie 2002, pentru efectuarea plăţii diferenţelor pentru perioada de la 1 aprilie 2001 până la zi.
In motivarea cererii sale, reclamantul a arătat că, în conformitate cu Ordonanţa Guvernului nr.83/2000, pârâtul a actualizat pensiile de serviciu ale procurorilor începând cu data de 1 noiembrie 2000. Actualizarea s-a făcut însă numai în raport cu indemnizaţia de bază lunară de încadrare, fără a se avea în vedere şi sporurile legale prevăzute la acea dată.
PrinDeciziacivilă nr.752/2002aCurţiiSupreme deJustiţie – i s-a admis acţiunea, fiind obligat Ministerul Public să includă la calculul pensiei de serviciu şi adaosulpentru vechimea în magistratură în procent de 20%,începând de la 1 noiembrie 2000. Pentru executarea acestei hotărâri, s-a adresat pârâtului care i-a comunicat cuantumul pensiei, calculat corect numai pentru data de 1 noiembrie 2000, nu şi în continuare.
Curtea de Apel Bucureşti – Secţia de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr.1128 din 21 noiembrie 2002, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti – Secţia aVIIIa, în baza art.155 din Legea nr.19/2000 şi art.2 pct.1 lit.b/1 din Codul de procedură civilă.
Impotriva sentinţei a declarat recurs, în termen legal, reclamantul C.E.Recurentul a susţinut, în esenţă,ca principal motiv de casare, nelegalitatea sentinţei, bazată pe aplicarea greşită a legii, precizând că Legea nr.92/1992 este o lege specială, dispoziţiile art.103 din lege fiind derogatorii de la legislaţia generală în materie de pensie, că nu s-a judecat în contradictoriu cu Casa de Pensii Bucureşti – neavând de formulat acesteia nici o cerere.
Analizând criticile formulate în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu reglementările legale incidente, Curtea constată că recursul este fondat.
Pentru delimitarea pe verticală pe linie ierarhică, între instanţele de grad diferit sau între instanţele de drept comun şi instanţele speciale în vederea stabilirii competenţei de soluţionare a pricinii, trebuie avute în vedere normele de competenţă stabilite atât sub aspect funcţional, cât şi sub aspect procesual.
Astfel, sub aspect procesual şi în conformitate cu principiul disponibilităţii, care guvernează procesul civil,reclamantul recurent a stabilit cadrul procesual, determinând limitele cererii sale, obiectul acţiunii şi persoana chemată în judecată.
Intemeindu-şi acţiunea pe dispoziţiile Legii nr.29/1990 şi ale art.103 din Legea nr.92/1992, recurentul reclamant a solicitat recunoaşterea unui drept, obligarea pârâtului să actualizeze corect pensia sa de serviciu conform unor norme legale pe care le-a indicat şi să execute o hotărâre judecătorească, ceea ce se încadrează în condiţiile de admisibilitate a acţiunii în contencios administrativ, prevăzute de dispoziţiile art.1 din Legea nr.29/2990.
Instanţa este ţinută de cererea reclamantului, astfel cum a fost formulată, neputându-i depăşi limitele, deoarece obligaţia sa este de a se pronunţa numai cu privire la ceea ce s-a cerut (art.129 alin.3 din codul de procedură civilă), ca o garanţie a aplicării principiului disponibilităţii, amintit.
Prin urmare, instanţa fondului a apreciat greşit natura litigiului şi obiectul cererii deduse judecăţii, faţă de modul în care a fost formulată şi susţinută acţiunea, aceasta nefiind una tipică de stabilire a pensiei ci o acţiune de contencios administrativ, prin care se solicită obligarea unei autorităţi administrative la recunoaştereaşi acordarea unui drept.
Dată fiind şi calitatea pârâtului de autoritate publică centrală, competenţa materială de soluţionare a cauzei sub aspect funcţional este atrasă – în conformitate cu dispoziţiile art.4 alin.1 teza a II-a din codul de procedură civilă – în favoarea Curţii de Apel Bucureşti- Secţia de contencios administrativ.
Intrucât această instanţă s-a dezinvestit în mod nelegal, Curtea va admite recursul, va casa sentinţa şi, în temeiul prevederilor art.312 alin.1 teza 1 şi ale art.313 teza 1din Codul de procedură civilă,va trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul C.E. împotriva sentinţei civile nr.1128 din 21 noiembrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre competentă soluţionare Curţii de Apel Bucureşti – Secţia de contencios administrativ.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 853/2003. Contencios | CSJ. Decizia nr. 859/2003. Contencios → |
|---|
