ICCJ. Decizia nr. 1061/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr.1061
Dosar nr.1911/2004
Şedinţa publică din11 martie 2004
Asuprarecursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 1981 din 24 noiembrie 2003, a admis acţiunea formulată de reclamanta Ş.L.I., a anulat hotărârea nr. 6933/4566/2003 emisă de Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti şi a obligat pârâta să recunoască reclamantei drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentruperioada octombrie 1940 - iunie 1941 şi martie 1944 – martie 1945.
S-a reţinut că, în octombrie 1940 familia reclamantei s-a refugiat din Bucovina în Germania, din motive de persecuţii etnice din partea ocupaţiei sovietice, iar în anul 1941 au solicitat repatrierea, însă cererea a fost rezolvată numai în anul 1943.
Apoi, în martie 1944, familia reclamantei s-a refugiat tot din motive de persecuţii etnice, din Bucovina, localitatea Vijniţa la Piatra Neamţ şi apoi, în Oltenia.
Împotriva sentinţei a declarat recurs Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti, susţinând, în esenţă, că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile Legii nr. 189/2000, astfel că actul administrativ atacat este legal.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 2 din Normele pentru aplicarea OG nr. 105/1999, aprobată şi modificată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare,beneficiază de prevederile art.1 lit. c) din lege, persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a avut de suferit persecuţii din motive etnice, printre care şi persoanele refugiate.
Or, din înscrisurile aflate la dosar rezultă că reclamanta, născută în anul 1935, împreună cu familia, în octombrie 1940, s-au refugiat din Bucovina, localitatea Vijniţa în Germania, unde au stat până în 1943, când s-au repatriat.
În raport de aceste date, prima instanţă a reţinut corect că, pentru perioada octombrie 1940 – iunie 1941, când Bucovina nu se afla sub administraţie românească, reclamanta a avut statut de refugiat, întrucâtplecarea din localitatea de domiciliu s-a datorat persecuţiilor din motive etnice.
Referitor la perioada martie 1944 – martie 1945, de asemenea, s-a reţinut corect că reclamanta beneficiază de dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 189/2000, întrucât, potrivit declaraţiei martorului M.T., aceasta s-a aflat din nou în refugiu.
Aşadar, soluţia adoptată de prima instanţă este legală şi temeinică, iar recursul nefondat, urmând să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa de Pensii a municipiului Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 1981 din 24 noiembrie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 11 martie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 31/2004. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1167/2004. Contencios → |
|---|
