ICCJ. Decizia nr. 1518/2004. Contencios. Anulare adresa D.G.V. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 1518/2004
Dosar nr. 3059/2003
Şedinţa publică din 21 aprilie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 5 martie 2003, V.D. a solicitat ca în contradictoriu cu Direcţia Generală a Vămilor şi Direcţia Regională Vamală Interjudeţeană Timişoara, să se dispună anularea adresei nr. 4205 din 31 ianuarie 2003, emisă de Direcţia Generală a Vămilor, prin care această autoritate publică i-a comunicat măsura de menţinere a calificativului acordat, respectiv acela de „bun", cu ocazia evaluării profesionale individuale pe anul 2002.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că în calitatea sa de inspector de specialitate la Biroul vamal de control şi vămuire la frontieră Aeroport Timişoara, nu a fost niciodată sancţionat disciplinar, nu a avut întârzieri în efectuarea lucrărilor, îndeplinindu-şi obligaţiile profesionale, cu conştiinciozitate şi fără a aduce în vreun fel, atingere prestigiului autorităţii publice din care face parte.
Ca atare, se consideră neîndreptăţit pentru calificativul „bun" care i-a fost acordat şi a solicitat înlocuirea lui, cu calificativul superior cuvenit.
Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, învestită cu soluţionarea litigiului, ca urmare a declinării competenţei, dispusă de Tribunalul Timiş, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 208 din 3 iunie 2003, a respins acţiunea, ca neîntemeiată.
Instanţa a reţinut că o atare soluţie se impune, deoarece reclamantul nu a făcut dovada vătămării sale într-un drept subiectiv legitim, prin actul administrativ de autoritate, ce formează obiectul judecăţii.
Că în realitate, calificativul pe care el îl contestă, este corespunzător activităţii desfăşurate în cursul anului 2002, iar modul de evaluare al rezultatelor obţinute, a fost conform cu prevederile HG nr. 1084/2001.
Împotriva sentinţei a declarat recurs, reclamantul V.D.
Recurentul a susţinut că hotărârea a fost pronunţată de curtea de apel, cu nesocotirea normelor legale referitoare la competenţa după materie, întrucât el a contestat legalitatea unui act administrativ emis de Biroul vamal de control şi vămuire la frontieră Timişoara Aeroport, iar nu actul Direcţiei Generale a Vămilor, cum greşit s-a considerat.
Pe de altă parte, instanţa de fond a păşit la soluţionarea procesului la primul termen de judecată, respingând cererea lui, pentru amânare, în vederea angajării unui apărător şi fără a obliga autoritatea publică pârâtă să depună întâmpinare în termenul legal.
Cât priveşte fondul cauzei, în considerentele sentinţei nu se face nici o referire la cererea sa de precizare a acţiunii, în cadrul căreia învederase necesitatea prezentării unor înscrisuri probatorii ce atestă performanţele profesionale reale, înregistrate în anul 2002.
Recursul este nefondat, sub aspectul tuturor criticilor formulate.
Cum deja s-a arătat, prin acţiunea introdusă, reclamantul V.D. a contestat legalitatea deciziei prin care Directorul general al Direcţiei Generale a Vămilor i-a respins contestaţia formulată, privind calificativul „bun", acordat de organul din subordine pentru anul 2002. Decizia respectivă i-a fost comunicată cu adresa nr. 4205 din 31 ianuarie 2003.
Potrivit art. 1 din HG nr. 170/2002, în vigoare la data soluţionării contestaţiei, Direcţia Generală a Vămilor se organizează şi funcţionează ca organ de specialitate al administraţiei publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Ministerului Finanţelor Publice, care aplică strategia şi programul Guvernului, în domeniul politicii vamale, exercitând atribuţiile stabilite prin reglementările vamale.
Ţinând seama de această reglementare, precum şi de dispoziţiile art. 3 pct. 1 C. proc. civ., competenţa materială de soluţionare în prima instanţă a acţiunii reclamantului V.D., revenea Curţii de Apel Timişoara.
Din preambulul sentinţei atacate rezultă că la termenul din 3 iunie 2003, V.D. a cerut obligarea autorităţii administrative să depună la dosar, caracterizarea întocmită de şeful Biroului vamal, pe anul 2002, iar nu amânarea judecăţii, în vederea angajării unui apărător. De asemenea, a precizat că notele anexate la acelaşi termen, nu reprezintă o precizare de acţiune, ci simple note de şedinţă.
În aceste condiţii, chiar dacă nu a încuviinţat cererea pentru depunerea caracterizării, instanţa de fond nu a nesocotit dreptul la apărare al reclamantului, care a avut posibilitatea să ia cunoştinţă şi să combată susţinerile formulate prin întâmpinare, de către organele vamale.
Referitor la rezolvarea dată fondului litigiului, se apreciază că aceasta este legală şi temeinică.
Evaluarea performanţelor profesionale individuale ale reclamantului s-a efectuat în concordanţă cu prevederile HG nr. 1084/2001, privind aprobarea Metodologiei de evaluare a performanţelor profesionale individuale ale funcţionarilor publici, precum şi cu criteriile de performanţă stabilite prin Ordinul nr. 8/2002, emis de Ministerul Administraţiei Publice.
Referatul întocmit de şeful biroului vamal, la data de 2 iunie 2003, evidenţiază o activitate fără realizări deosebite, fără nici o iniţiativă sau implicare a reclamantului în rezolvarea problemelor deosebite. S-a precizat, totodată, că reclamantul a fost sancţionat prin neacordarea de stimulente băneşti timp de 6 luni şi anterior, destituit din funcţia de şef de vamă.
Având în vedere toate aceste elemente şi apreciind că nota 3,45 şi respectiv, calificativul „bun" acordate pe anul 2002, sunt corespunzătoare performanţelor profesionale obţinute de V.D., fără temei se susţine în recurs că acţiunea trebuia admisă.
În consecinţă, urmează a se respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de V.D. împotriva sentinţei civile nr. 208 din 3 iunie 2003 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 aprilie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 9112/2004. Contencios. Pensie militară.... | ICCJ. Decizia nr. 1863/2004. Contencios. Anulare decizie M.F.P.... → |
|---|
