ICCJ. Decizia nr. 1863/2004. Contencios. Anulare decizie M.F.P. si proces-verbal de impunere D.R.V. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 1863/2004
Dosar nr. 3069/2003
Şedinţa publică din 11 mai 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată sub nr. 1989/CA din 14 decembrie 2001, reclamanta SC F.T. SRL, în contradictoriu cu Ministerul Finanţelor Publice şi Direcţia Generală a Vămilor, a solicitat anularea deciziei nr. 189 din 23 noiembrie 2001, precum şi anularea procesului-verbal de impunere din 11 octombrie 2001.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că importul microbuzului I., consemnat în declaraţia vamală nr. 113500 din 21 august 1997, beneficiază de facilităţile prevăzute de art. 13 lit. a) din OUG nr. 92/1997, microbuzul fiind necesar activităţii societăţii; în acest sens a prezentat la vamă, actul adiţional cu nr. 4741/1998, prin care s-a hotărât majorarea capitalului social, menţiune ce ulterior a fost înscrisă la Oficiul Registrului Comercial.
Simpla înregistrare eronată în contabilitate nu conduce la ideea că finanţarea s-a făcut de societate.
Prin sentinţa nr. 96/CA din 7 august 2003, s-a admis acţiunea, s-a anulat Decizia Ministerului Finanţelor nr. 1891/2001, precum şi procesul-verbal de impunere a Regionalei Vamale Constanţa, din 11 octombrie 2001.
Au fost obligate pârâtele, la plata sumei de 7.000.000 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinţei a formulat recurs, pârâta Direcţia Regională Vamală Constanţa, în numele Direcţiei Generale a Vămilor, criticând-o astfel:
Instanţa de fond a interpretat eronat reglementările legale în speţă.
Bunul s-a achiziţionat în baza unui credit bancar, contractat de societate şi numai 12% din surse financiare proprii ale asociatului unic.
Din considerentele sentinţei rezultă că nu s-a făcut diferenţierea între persoana fizică, cu patrimoniul propriu, care are calitatea de asociat unic şi societatea comercială, ca persoană juridică având patrimoniu distinct.
Art. 13 lit. a) din OUG nr. 92/1997 prevede că „investitorii beneficiază de facilităţile vamale la importul bunurilor mobile, constituite aport în natură la capitalul social al unei societăţi comerciale".
Potrivit art. 15 alin. (2) Legea nr. 31/1990, republicată: „aporturile în natură sunt admise la toate formele de societate şi se realizează prin transferarea drepturilor corespunzătoare şi prin predarea efectivă".
Atâta vreme, cât numai 12% din aport a fost din surse proprii ale asociatului unic, nu se poate vorbi de facilităţi vamale.
În cauză, discuţia se poartă asupra identităţii celui care a realizat efectiv aportul.
Aşa cum a rezultat, societatea este cea care a achitat firmei străine, contravaloarea bunului importat, fiind de fapt, o operaţiune de vânzare - cumpărare.
Actul adiţional înregistrat la Oficiul Registrului Comerţului este neconform realităţii, pentru că nu s-a realizat aportul cu contribuţia personală a asociatului unic.
Nu se poate reţine vreo culpă pentru organul vamal, întrucât acesta a efectuat controlul ulterior.
Analizându-se actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Aşa cum în mod judicios a motivat instanţa de fond, investiţiile pot fi făcute fie prin demararea unei activităţi, fie prin extinderea acesteia.
Art. 2 lit. a) din OUG nr. 92/1997, arată că investiţia directă constă în „participarea la constituirea sau extinderea unei întreprinderi, prin aport financiar, aport în natură, participarea la creşterea activelor", iar art. 12 pct. 1, prevede că orice investiţie beneficiază de facilităţile vamale şi fiscale conform ordonanţei.
Mai mult, HG nr. 94/1998 - în Normele de aplicare a OUG nr. 92/1997, prevede ce se înţelege prin aport în natură, cu precizarea că participarea la creşterea activelor unei întreprinderi, prin orice mijloc legal, inclusiv posibilitatea participării la creşterea activelor proprii.
După majorarea sau constituirea capitalului social, trebuie efectuată înregistrarea la Oficiul Registrului Comerţului, ceea ce în speţă s-a realizat.
Faptul că 88% s-a achitat de societate, pe baza unui împrumut bancar şi 12% s-a suportat de asociatul unic, este irelevant, aportul fiind legal sub ambele aspecte.
Actul adiţional înregistrat nu a fost contestat, fiind legal.
Împrejurarea că bunul importat nu se găseşte în evidenţele contabile, nu are efect asupra drepturilor conferite de lege.
Faţă de considerentele expuse, constatându-se recursul, nefondat, se va respinge ca atare.
Văzând prevederile art. 274 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Direcţia Regională Vamală Constanţa, în numele şi pe seama Autorităţii Naţionale a Vămilor, împotriva sentinţei civile nr. 96/CA din 7 iulie 2003 a Curţii de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Obligă recurenta, la plata sumei de 8.000.000 lei, cheltuieli de judecată.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 mai 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1518/2004. Contencios. Anulare adresa D.G.V.... | ICCJ. Decizia nr. 1905/2004. Contencios. Anulare act... → |
|---|
